pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Credința, Biserica, lumea după Conciliul Vatican II
Cateheze pentru adulți

sursa: Robert Lazu

Cateheza a XXIV-a:
Schimbarea la față

Motto: "Și, în timp ce se ruga, înfățișarea feței lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare" (Luca 9,29).

 

Introducere

În cateheza trecută, referitoare la predica de pe munte în care Mântuitorul Isus Cristos a expus fericirile, am văzut că una dintre problemele cele mai dificile ale omului de azi este intangibilitatea fericirii celeste, paradisiace, substituită cu fericirea oferită de plăcerile lumești, tangibile. Acesta este adevărul: orice om e mult mai motivat atunci când are în față un scop tangibil, apropiat, decât atunci când i se propune un scop ce i se pare mult prea îndepărtat, dacă nu chiar de-a dreptul irealist.

Dar de ce este așa? Dacă privim în jurul nostru, vedem și auzim adesea lucruri referitoare la bogația occidentului, la belșugul din alte continente și multe asemenea lucruri. Mai mult sau mai puțin conștient, omul modern a luptat și luptă din răsputeri să construiască aici, pe pământ, o copie a raiului ceresc. Dacă ne gândim doar la faptul - demonstrat de savanți ca Jean Delumeau sau Mircea Eliade în cărțile lor erudite - că personalități cum a fost Cristofor Columb au făcut mari descoperiri geografice pornind în căutarea "paradisului terestru" în care au locuit Adam și Eva înaintea căderii, ne dăm seama că imaginea Edenului este adânc înscrisă în firea omenească. Fiind creat nemuritor de Tatăl ceresc, omul vrea să fie fericit, vrea să trăiască într-o lume fără necazuri, fără întristare, fără boli și, mai ales, fără moarte. Am putea spune că orice persoană, orice ideologie, orice curent politic sau cultural vizează, explicit sau implicit, asemenea scopuri, legate de idealul fericirii.

 

Cuprins

Privind la istoria sacră a venirii lui Dumnezeu pe pământ, vedem că Isus însuși a venit să ne aducă tocmai fericirea, bucuria, pacea. Nu întâmplător a predicat cu tărie acele fericiri în predica sa de pe munte. Însă, cum am constatat deja, exigențele pe care trebuie să le îndeplinim par de netrecut. Căci nimic din fericirea cerească, nici un har care o prilejuiește nu poate fi obținut prin puterea omului. Totul vine doar prin generozitatea de nerăsplătit a lui Dumnezeu însuși. În acest punct, în care am putea ajunge la deznădejde, se găsește revelată măreția și valoarea inestimabilă a Bisericii: Dumnezeu ne oferă deja de aici, de pe pământ, posibilitatea să ne hrănim cu harurile sale.

El nu le-a lăsat la bunul plac al voinței omului, nici nu le-a ridicat pe culmi amețitoare. Nu. Ni le-a pus la îndemână în sacramentele și viața liturgică a Bisericii. Mulțime de haruri primim prin slujirea preoților noștri, în sacramentele botezului, mirului, spovedaniei, cununiei, preoției, ungerii bolnavilor și, mai ales, în Sfânta Euharistie. Să ne gândim puțin: ceea ce cândva era intangibil, cu adevărat îndepărtat și inaccesibil, astăzi se află în imediata noastră apropiere, în cartierele noastre, în orașele noastre. De ce nu luăm în seamă aceste lucruri? De ce sunt atâția oameni care le ignoră? Sau, mai rău, care le batjocoresc? Pentru că noi, cei credincioși, nu știm să le spunem tuturor, să le transmitem acest adevăr pe cât de simplu pe atât de extraordinar: "S-a apropiat Împărăția Cerurilor"! Care, deși invizibilă încă, este aici, "în mijlocul nostru".

Pentru a ne face conștienți de această realitate, Mântuitorul Isus Cristos nu a uitat să ne-o arate, să ne-o transmită prin mărturiile predecesorilor noștri, fie ei apostoli sau sfinți. E vorba despre experiențele mistice ale cunoașterii lumii nevăzute, a raiului, a purgatoriului și a iadului. Și cea mai luminoasă, cea mai importantă dintre toate aceste experiențe este aceea a luminii paradisiace, prezentată în episodul Schimbării la Față.

Dar să vedem mai întâi relatarea evanghelică a Schimbării la Față: Matei 17,1-8; Marcu 9,2-10; Luca 9,28-36; putem citi și mărturia personală a lui Petru despre acest eveniment, în 2Petru 1,16-19.

Pe baza acestor mărturii evanghelice, în Catehismul Bisericii Catolice (art. 554-556) ni se arată, mai întâi, că schimbarea la față a Mântuitorului este "o anticipare a Împărăției". Isus Cristos își arată, pentru o clipă, gloria firii sale Dumnezeiești, confirmând mărturia lui Petru cum că El este Cristosul Dumnezeului celui Viu, fiind deci Dumnezeu adevărat. Sfântul Ioan Gură de Aur, în vestitul său comentariu la Evanghelia după Matei, interpretează acest eveniment arătând că, prin Schimbarea la Față, Isus evidențiază dumnezeirea Sa, avându-i alături pe Moise și pe Ilie. În contextul în care mulți spuneau fie că Isus e Ilie, fie că este Ieremia sau alt prooroc vestit, El însuși arată limpede apostolilor aleși că este cu mult mai mult decât un prooroc: este Dumnezeu adevărat, "de o ființă cu Tatăl", plin de slava sa necreată, gloria sa veșnică.

Pe de altă parte, El arată că trebuie să treacă prin Cruce la Ierusalim înainte de a intra definitiv în gloria Sa. Din punct de vedere teologic, importanța Schimbării la Față rezidă în revelarea Sfintei Treimi. Căci norul cel luminos indică prezența Duhului Sfânt, iar vocea care se aude este a Tatălui ceresc. Pe această revelare a Sfintei Treimi își întemeiază apostolul Petru mărturia: "De fapt, noi nu v-am făcut cunoscută puterea Domnului nostru Isus Cristos și venirea lui pe baza unor basme bine ticluite, ci pentru că am fost martori oculari ai măreției lui. El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste și mărire, atunci când din partea gloriei mărețe a venit acest cuvânt: 'Acesta este Fiul meu cel iubit în care este mulțumirea mea'. Noi înșine am auzit acest glas venit din cer când eram cu el pe muntele cel sfânt" (2Petru 1,16-18).

Un aspect important este transformarea, metamorfoza chipului și al hainelor sale. Străluminoase, ele devin mai albe decât ne putem închipui, estompându-se complet în acea lumină de nespus. Unii Sfinți Părinți speculau cu grație arătând că înainte de cădere, Adam și Eva nu se rușinau de goliciunea lor tocmai din acest motiv: erau "înveșmântați" în lumina harului dumnezeisc. La fel vor fi și trupurile înviate ale celor din Împărăția Cerurilor. Celor care ne spun că nu știm nimic despre lumea nevăzută, despre Ierusalimul celest, le putem răspunde evocând aceste mărturii apostolice consemnate în Sfânta Scriptură. Ce ne facem însă dacă nu ne ascultă, dacă nu cred cuvântul Sfintei Scripturi? Ne rugăm pentru și, în mod cu totul deosebit, îi consacrăm Inimii Prea Sfintei a Mântuitorului, cea din care izvorăște acea lumină care poate înmuia inima oricărui păcătos.

Dar pentru aceasta trebuie ca noi, cei credincioși, să cinstim în mod cu totul deosebit prezența luminii taborice în sacramentele Bisericii noastre. Să nu căutăm experiențe excepționale, așa cum sunt dăruite misticilor. Lor le sunt date tocmai spre a ne întări și încuraja pe noi, cei care nu avem asemenea experiențe. Însă, să nu uităm nici o clipă cuvintele lui Isus rostite către Toma: "Fericiți care nu au văzut și au crezut" (Ioan 20,29).

 

Concluzii

În încheierea catehezei de astăzi este potrivit să cităm două articole, 556 și 568, din Catehismul Bisericii Catolice:

"Schimbarea la Față ne dă o pregustare a venirii lui Cristos în glorie, 'care va transfigura trupul smereniei noastre făcându-l asemenea trupului măririi sale' (Fil 3,21). Dar ea ne amintește și că 'trebuie să trecem prin multe strâmtorări ca să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu' (Fapte 14,22)";

"Schimbarea la Față a lui Cristos are drept scop să-i întărească pe apostoli în credință în vederea Patimilor: urcarea pe 'muntele înalt' pregătește urcarea pe Calvar. Cristos, Capul Bisericii, manifestă ceea ce Trupul său conține și iradiază în Sfintele Taine: 'speranța Gloriei' (Coloseni 1,27)".

Cu alte cuvinte, putem spune că, participând la viața sacramentală a Bisericii, hrănindu-ne din harul Sfintelor Taine, participăm oarecum la misterul slavei, al gloriei Mântuitorului. Deși ascunsă încă și dezvăluită arareori, în experințe mistice, sfinților și sfintelor Bisericii, gloria dumnezeiască este și trebuie să fie "pâinea noastră cea de toate zilele" care ne crește în vederea intrării în Împărăția Cerurilor.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire