pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Credința, Biserica, lumea după Conciliul Vatican II
Cateheze pentru adulți

sursa: Robert Lazu

Cateheza a XXII-a:
Misterele vieții Mântuitorului Isus Cristos

Motto: "Toată viața lui Cristos este o Revelare a Tatălui" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 516).

 

Introducere

În încheierea Evangheliei sale, Apostolul Ioan adaugă: "Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus. Dacă acestea s-ar scrie una câte una, cred că nici lumea întreagă nu ar cuprinde cărțile scrise" (Ioan 21,25). Prin aceasta apostolul dă seamă tocmai de ceea ce nu știm despre viața Mântuitorului Isus Cristos, despre ceea ce nu este scris în Evanghelii cu referire la faptele și cuvintele lui Isus Cristos. În articolul 512, Catehismul Bisericii Catolice precizează doar atât: "Întruparea și Paștele luminează toată viață pământească a lui Cristos". Prin această afirmație, se sugerează, implicit, că Dumnezeu a dezvăluit în Sfintele Scripturi, inspirându-i pe evangheliști ce anume să scrie în ele, numai acele fapte și evenimente din viața Mântuitorului care sunt necesare mântuirii nostre. Cu alte cuvinte, Sfânta Scriptură nu este destinată lămuririi curiozităților noastre, dorinței noastre omenești de a afla cât mai multe lucruri despre Dumnezeu, despre om și lume. Ea nu este o enciclopedie, chiar dacă cuprinde o bogăție de informații, uneori, copleșitoare.

"Multe lucruri care interesează curiozitatea omenească cu privire la Isus nu figurează în Evanghelii. Nu se spune absolut nimic despre viața sa la Nazaret și chiar o mare parte a vieții sale publice nu este relatată. Ceea ce s-a scris în Evanghelii a fost scris 'pentru ca voi să credeți că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveți viață în numele lui' (Ioan 20,31)" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 514).

 

Cuprins

Viața lui Isus din Nazaret rămâne, într-adevăr, un mister. În primul rând, ea este misterul firii omenești ascunse în profunzimile Persoanei sale alături de firea dumnezeiască: "Firea sa omenească apare astfel ca 'sacramentul', adică semnul și instrumentul dumnezeirii sale și al mântuirii pe care o aduce El: ceea ce era vizibil în viața sa pământească duce la misterul invizibil al filiațiunii sale divine și al misiunii sale răscumpărătoare" (CBC, art. 515).

Pe de altă parte, viața Mântuitorului este misterul prezenței Tatălui ceresc între oameni: "Toată viața lui Cristos este o Revelare a Tatălui: cuvintele și faptele sale, tăcerile și suferințele, felul său de a fi și de a vorbi. Isus poate spune: 'Cine mă vede îl vede pe Tatăl' (Ioan 14,9)" (CBC, art. 516).

În al treilea rând, viața Mântuitorului este un mister de Răscumpărare: "Răscumpărarea ne vine înainte de toate prin sângele Crucii, dar acest mister acționează în toată viața lui Cristos, încă de la întruparea sa, prin care, făcându-se sărac, ne îmbogățește prin sărăcia sa; în viața sa ascunsă, care prin supunerea sa repară nesupunerea noastră; în cuvântul său, care îi purifică pe cei care îl ascultă, în vindecările și exorcismele sale, prin care 'a luat asupră-și slăbiciunile noastre și cu suferințele noastre s-a împovărat'" (CBC, art. 517).

În fine, viața lui Isus Cristos este un mister de Recapitulare, asumând și revăzând întreaga istorie a oamenilor, recuperând pentru noi tot ce am pierdut prin păcatul protopărinților Adam și Eva (CBC, art. 518). Din toate cele spuse până aici, înțelegem că inclusiv atunci când Evangheliile ne vorbesc despre viața și faptele Mântuitorului, chiar și atunci avem în față taine, mistere de necuprins.

În ce privește copilăria sa, totul începe cu un mister: nașterea sa din Fecioară. Apoi, tot contextul nașterii sale e învăluit de mister: păstorii sunt chemați prin îngeri, magii sunt îndumați printr-o tainică stea. Copilăria însăși e un mister. Vedem aceasta la copiii noștri, care, adesea, par mai înțelepți decât cei vârstnici. Urmând nașterii sale minunate, copilăria lui Isus este învăluită în mister. Sfântul Părinte Papa Paul al VI-lea arăta care anume sunt cele trei lecții ale misterului copilăriei lui Isus: lecția de tăcere, lecția vieții de familie, lecția muncii smerite.

În ansamblul Evangheliilor, singurul moment în care ni se spune ceva despre copilăria lui Isus este atunci când, la 12 ani, el este regăsit în Templu. 12 ani era vârsta majoratului evreilor. Deci nu trebuie să credem că Isus s-a comportat obraznic, indiferent față de părinți. Ci a asumat rânduiala acelei vârste, când adolescentul putea sta și citi în Templu, la măsura sa dumnezeiască: a petrecut trei zile și trei nopți în templu: "Isus lasă să se întrevadă aici misterul consacrării sale totale unei misiuni care decurge din filiația sa divină: 'Nu știați voi că între cele ale Tatălui se cade să fiu?'" (CBC, art. 534).

Deci Isus vădește unirea sa profundă cu Tatăl ceresc, în a cărui casă dorește să stea mai mult decât oricine. Aceasta poate fi o mărturie despre cum trebuie să se comporte un creștin angajat pe drumul sfințeniei: să caute cât mai mult intimitatea Tatălui ceresc, încă de la vârsta adolescenței; să fie deci sprijiniți toți adolescenții să facă asta. Dar oare noi îi ajutăm? După cum vedem că se îmbracă, că vorbesc, că se comportă copiii noștri din parohii, adesea avem sentimentul că prea puțin sunt încurajați la a trăi în intimitatea Tatălui ceresc. Dar oare noi, adulții, știm ce înseamnă să trăiești această intimitate? Aici e o problemă pe care fiecare trebuie să caute să o rezolve împreună cu duhovnicul său, dar și prin efort, prin meditație proprie.

 

Concluzii

"În cea mai mare parte a vieții sale, Isus a împărtășit condiția imensei majorități a oamenilor: o viață de toate zilele fără măreție aparentă, viață de muncă manuală, viață religioasă iudaică supusă Legii lui Dumnezeu, viață în sânul comunității. Din toată această perioadă ne este revelat faptul că Isus era supus părinților săi și că 'creștea în înțelepciune, în vârstă și în har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor' (Luca 2,51-52)" (CBC, art. 531).

Idealul Înțelepciunii dumnezeiești, iată ce anume ne revelează puținele cuvinte ale Evangheliilor despre nucleul misterului vieții de copil a Mântuitorului Isus Cristos. Acesta ar trebui să fie idealul pe care să-l insuflăm copiilor, nepoților noștri, de altfel tuturor copiilor din parohiile noastre. Lucru pe care nu avem cum să-l facem fără a fi noi înșine prieteni ai Înțelepciunii, purtători ai ei. Să cerem deci, cu încredere și speranță, darul Înțelepciunii!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire