pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Credința, Biserica, lumea după Conciliul Vatican II
Cateheze pentru adulți

sursa: Robert Lazu

Cateheza a X-a
Sursele Revelației divine (I): Sfânta Scriptură

Motto: "Studiul textelor sacre trebuie să fie sufletul teologiei" (Conciliul Vatican II, Dei Verbum, art. 24).

 

Introducere

Probabil ne este cunoscută tuturor disensiunea care există între diferitele biserici și comunități creștine cu referire, pe de o parte, la Sfânta Scriptură, pe de altă parte cu referire la Tradiție și la Autoritatea bisericească. Totuși, în ciuda problemelor și atacurilor împotriva acestor realități ecleziale esențiale pentru orice credincios catolic, pentru noi toți, ca membri ai unei Biserici apostolice, un principiu fundamental al integrării noastre în trupul deopotrivă mistic și instituțional al ecleziei este așa-numitul "triunghi de aur": Sfânta Scriptură, Tradiția, Magisteriul viu al Bisericii. Începând cu această cateheză vom discuta succesiv aceste trei "vârfuri" ale triunghiului de aur menționat mai sus, spre a ne lămuri pe noi înșine cu referire la sursele Revelației pe care o primim, o mărturisim și o transmitem, lămurindu-i pe cei care ne întreabă. Căci nu putem omite nicicând funcția misionară, evanghelizatoare, la care este chemat orice creștin adult.

 

Cuprins

Vom începe prin a citi și reflecta asupra a două fragmente evanghelice, spre a vedea, concret, cum trebuie să ne apropiem de textul sacru. Primul dintre acestea se găsește în epistola a II-a a apostolului Petru, vs. 15 - 16.

Cu fermitate, iată cum apostolul Petru, capul colegiului apostolic, ne arată că există vârste și măsuri foarte variate, diferite ale puterii de înțelegere a Sfintei Scripturi. Cu alte cuvinte, trebuie să reținem că, deși toți putem citi Biblia, nu oricine și nu oricum o poate înțelege corect. Ce trebuie să facem în această situație? În primul rând, să vedem cine o interpretează corect, oferindu-ne astfel posibilitatea învățării criteriilor juste de tâlcuire a Evangheliilor. La această chestiune - "Cine tâlcuiește corect Sfânta Scriptură?" - vom răspunde printr-un alt pasaj evanghelic, de data aceasta din "Faptele apostolilor", capitolul 8, versetele 26 - 40.

Fragmentul este cu adevărat remarcabil. În primul rând, găsim aici - din nou - ordinea justă a inițierii creștine: învățătura (vestirea Evangheliei, a învățăturii apostolice), apoi primirea Cuvântului sfânt și, în cele din urmă, primirea botezului și integrarea în comunitatea creștină. Dar toate acestea sunt condiționate de buna tâlcuire a Cuvântului sfânt, săvârșită pentru neofit de un apostol. În termenii noștri, e vorba de succesiunea apostolică despre care am vorbit în catehezele trecute: Isus Cristos este sursa Revelației, El o transmite și o interpretează apostolilor care o transmit episcopi1or Bisericii, care, la rândul lor, o transmit preoților și credincioșilor.

Elaborat chiar de această autoritate apostolică a Bisericii noastre, Catehismul Bisericii Catolice ne oferă o învățătură densă despre Sfânta Scriptură (art. 101 - art. 141). Iată esențialul acestei învățături:

1) Prin toate cuvintele Sfintei Scripturi Dumnezeu nu rostește decât un singur Cuvânt", Cuvântul său unic, Isus Cristos, în care se exprimă pe sine în întregime (art. 102);

2) Dumnezeu însuși este autorul Sfintei Scripturi (art. 105);

3) Dumnezeu i-a inspirat pe autorii sacri, deși le-a lăsat intacte uzul capacităților personale și puterile proprii (art. 106);

4) Dacă Dumnezeu însuși este autorul Sfintei Scripturi, evident, consecința e clară: textele sacre învață Adevărul, fără eroare și fără contradicție (art. 107);

5) Pentru a înțelege Scripturile, Cristos trebuie, prin Duhul Sfânt, "să ne deschidă mintea la înțelegerea Scripturilor" (Luca 24, 35).

La toate aceste principii se adaugă încă câteva, care trasează astfel cadrul complet al lecturii și interpretării Bibliei. Dacă observăm că Sfânta Scriptură se citește, în primul rând, în contextul liturgic, cultual al Bisericii (liturgia Cuvântului), vom înțelege că ea trebuie citită și interpretată în același Duh - Duhul Sfânt - în care a fost scrisă (art. 111). Totodată trebuie acordată o mare atenție intenției autorilor sacri, ținând seama de contextul în care ei au scris. Cu alte cuvinte, trebuie să ținem seama atât de dimensiunea umană, istorică a textelor sacre, cât și de aceea dumnezeiască, inspirată a lor. Aceasta este una dintre învățăturile constante ale Papei Ioan Paul al II-lea și a pontifilor anteriori.

În fine, un ultim aspect important se referă la celebra teorie a celor patru sensuri ale Scripturii. De fapt, este vorba de două sensuri principale, cel literal și cel spiritual. Ultimul grupează alte trei sensuri: alegoric, moral și anagogic. (Exemple: CBC art .116 și 118).

 

Concluzii:

În loc de concluzie, vom cita îndemnul cuprins în articolul 133 al Catehismului Bisericii Catolice: "Biserica îndeamnă foarte stăruitor pe toți creștinii (...) ca, prin citirea deasă a dumnezeieștilor Scripturi, să-și însușească înalta cunoaștere a lui Isus Cristos. Într-adevăr, necunoașterea Scripturilor înseamnă necunoașterea lui Cristos (Sf. Ieronim)".

 

Texte fundamentale:

1) Catehismul Bisericii Catolice, art. 102:

"Prin toate cuvintele Sfintei Scripturi, Dumnezeu nu spune decât un singur Cuvânt, Cuvântul său unic, în care se exprimă pe sine în întregime: Amintiți-vă că este unul și același Cuvânt al lui Dumnezeu de-a lungul întregii Scripturi, unul și același Cuvânt ce răsună în gura tuturor scriitorilor sacri, El care, fiind la început Dumnezeu la Dumnezeu, nu are nevoie de silabe pentru că nu e supus timpului (Sf. Augustin, Psalmul 103, 4, 1)".

2) Catehismul Bisericii Catolice, art. 136:

"Dumnezeu este Autorul Sfintei Scripturi în sensul că El îi inspiră pe autorii ei omenești; El acționează în ei și prin ei. Dă astfel certitudinea că scrierile lor învață fără eroare adevărul mântuitor".

3) Catehismul Bisericii Catolice, art. 141:

"Biserica a venerat întotdeauna dumnezeieștile Scripturi după cum a venerat și însuși Trupul Domnului: ambele hrănesc și guvernează întreaga viață creștină. Lumina pentru pașii mei e Cuvântul tău, făclie pentru cărările mele".
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire