pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Credința, Biserica, lumea după Conciliul Vatican II
Cateheze pentru adulți

sursa: Robert Lazu

Cateheza a IX-a:
Imaginile sfinte

Motto: "Iconografia creștină transcrie prin imagine mesajul evanghelic pe care Sfânta Scriptură îl transmite prin cuvânt" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1160).

 

Introducere

Probabil că azi vom atinge una dintre problemele cele mai aprins disputate din întreaga istorie a Bisericii creștine. Fie că e vorba de polemicile dure din primul mileniu creștin între iconoclaști și iconoduli, fie că e vorba de acuzele aduse creștinilor de reprezentanți ai iudaismului și islamului, în toate aceste dezbateri subiectul e unul și același: statutul religios al imaginilor sacre. Astfel, în timp ce unii acuză de idolatrie, alții (membrii Bisericii Catolice) răspund arătând că imaginile sacre nu sunt idoli. Înțelegem relativ ușor care e substratul acestor dispute: confuzia dintre idol și icoană.

Este deci absolut necesar, într-un context în care încă ne este adusă acuza de idolatrie (în special de către neoprotestanți), să știm exact care anume este învățătura Bisericii. Vom reuși astfel, poate, să influențăm opiniile despre icoană ale unor frați rătăciți, dar, în mod sigur, vom reuși să ne păstrăm nealterată credința.

 

Cuprins

Argumentul principal invocat de cei care resping icoanele provine din Vechiul Testament (Porunca I): "Eu sunt Domnul Dumnezeu tău, care te-a scos din pământul Egiptului, și din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei în afară de mine. Să nu-ți faci chip cioplit și nici un fel de asemănare cu cele ce sunt sus în cer, și cu cele ce sunt jos pe pământ, și cu cele ce sunt în apele de sub pământ. Să nu te închini lor, nici să nu le slujești, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos" (Exod 20, 2-5).

Pornind de la această lege divină a Vechiului Testament, s-a presupus că nici în contextul creștinismului imaginile religioase nu au ce căuta în cadrul cultului religios. În spatele acestei atitudini se ascunde o gravă eroare. O eroare care, de fapt, neagă implicit Întruparea Mântuitorului Isus Cristos și consecințele cosmice ale acesteia. Icoana prin excelență nu este cea Maicii Domnului - Fecioara Maria -, sau cea sfinților și îngerilor lui Dumnezeu. Icoana centrală a întregului program iconografic creștin îl reprezintă pe Mântuitorul Isus Cristos.

După cum citim în Catehismul Bisericii Catolice, "Întruparea Fiului lui Dumnezeu e cea care a inaugurat o nouă 'economie' a imaginilor: Altădată, Dumnezeu care nu are nici trup, nici chip, nu putea în nici un fel să fie reprezentat printr-o imagine. Însă acum, de vreme ce s-a arătat în trup și a trăit laolaltă cu oamenii, îmi pot face o imagine despre ceea ce am văzut din Dumnezeu. (...) Cu fața descoperită, noi contemplăm slava Domnului" (art. 1159).

În lumea Vechiului Testament, care suferea într-un mod aparte consecințele păcatului originar al lui Adam și al Evei, chipul lui Dumnezeu era ascuns omului. Abia prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu acest chip a devenit din nou vizibil. De aceea icoanele marchează diferența extraordinară dintre cele două lumi: cea veche, care nu avea acces la Împărăție (porțile erau păzite de heruvimi cu sabie de foc vâlvâitor), și cea nouă, pentru care Împărăția e din nou accesibilă.

În această ordine de idei imaginile sacre sunt și trebuie venerate. Dar - atenție! - trebuie să înțelegem exact natura gesturilor de închinare "la icoane". Noi nu ne închinăm nici materialului din care e făcută icoana (lemn, faianță, pânză etc.) nici vopselelor cu care e zugrăvită. Noi cinstim persoanele din lumea nevăzută care sunt reprezentate, prin asemănare, în icoane. Acesta e adevăratul sens al închinării. Într-un exemplu binecunoscut, se subliniază că atunci când un părinte sărută fotografia tânărului plecat pe front, nu sărută materialul din care e făcută fotografia. Ce om normal ar face așa ceva? Sărutul este, de fapt, un gest de comuniune nevăzută cu persoana reprezentată. Acesta este exact sensul în care credincioșii sărută și cinstesc icoanele: marchează prin aceste gesturi comuniunea profundă cu persoanele divine reprezentate.

Dacă cineva s-ar întreba de ce există icoane ale altor persoane decât a celei a Mântuitorului Isus Cristos, trebuie să le spunem că, de fapt, noi nu o cinstim nici pe Maica Domnului în ea însăși - ca simplu om și ca simplă femeie -, nici pe Sfinți ca simpli oameni, luați în ei înșiși. Noi cinstim în ei sfințenia lui Dumnezeu. Deci tot pe Dumnezeu îl slăvim. Pentru a face mai clare aceste lucruri, la Conciliul al II-lea de la Niceea (787) s-a pus baza unei învățături esențiale referitoare la închinare. Pe Dumnezeu îl adorăm, pe Sfânta Fecioară o supra-cinstim, iar pe sfinți în cinstim. Însă singurul căruia i se cuvine slava este Dumnezeu însuși. Mărirea pe care o acordăm altor persoane sfinte se transmite, de fapt, aceluiași Dumnezeu deopotrivă unic și întreit, care a făcut să strălucească sfințenia Sa în viețile celor aleși.

În fine, mai există un aspect important referitor la importanța imaginilor: ele educă, îi învață pe oameni adevărurile de credință. Într-o lume inundată de imagini profane, avem nevoie mai mare decât oricând de imagini sfinte. Spre deosebire de primele (imaginile profane și, adesea, profanatoare), care nu ne conduc spre lumea nevăzută, icoanele sunt adevărate ferestre spre Ierusalimul ceresc, acolo unde locuiesc în sânul lui Dumnezeu toți îngerii și sfinții, asupra cărora strălucește frumusețea aceleia "mai cinstită decât heruvimii": Fecioara Maria.

 

Concluzii

Sfântul Ioan din Damasc - unul dintre marii apărători și învățători ai cultului icoanelor - a exprimat cu foarte frumoase cuvinte această realitate a cultivării și creșterii sufletului prin icoanele sacre: "Frumusețea și culoarea imaginilor îmi însuflețesc rugăciunea. Ele constituie o sărbătoare pentru ochii mei, așa cum priveliștea câmpului îmi îndeamnă inima să-l preamărească pe Dumnezeu".
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire