pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Credința, Biserica, lumea după Conciliul Vatican II
Cateheze pentru adulți

sursa: Robert Lazu

Cateheza a V-a:
Puterea cuvântului sacru

Motto: "... cuvântul și acțiunea liturgică sunt inseparabile..." (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1155).

 

Introducere

Cu toții ne aflăm cuprinși într-una din cele mai profunde crize din istoria lumii: pierderea puterii cuvintelor. În ciuda înmulții nesfârșite a discursurilor, a conferințelor, a scrierilor de tot felul - într-un cuvânt a multiplicării cuvintelor - , vorbele noastre nu mai au putere. Să luăm un singur exemplu, edificator: expresia "a-ți da cuvântul". În fața lui Dumnezeu, avându-i ca martori pe preot și pe nași, mirii își dau cuvântul - adică jură - că își vor păstra fidelitatea unul față de altul până la moarte. Și totuși cele mai multe căsnicii sunt abandonate ajungându-se la divorț - unul dintre cele mai răspândite grave ale lumii de azi. Un asemenea fenomen ne arată, indubitabil, că oamenii nu mai au cuvânt. Vorbele lor sunt goale, adesea fără sens, și de cele mai multe ori încălcate fără ezitare. Cine mai crede azi în puterea unui jurământ sacru? Foarte puțini.

În schimb învățătura Bisericii despre Cuvântul lui Dumnezeu și cuvintele oamenilor rămâne aceeași:

"La început era Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu. Toate au luat ființă prin el și fără el nu a luat ființă nimic din ceea ce există" (Ioan 1, 1-3).

Citind cuvintele prologului Evangheliei după Ioan înțelegem lesne de ce cuvintele sunt atât de importante. Pentru că ele mărturisesc spiritualitatea omului, ele sunt oglinda care fie reflectă imaginea unei inimi bune, fie pe cea a unei inimi rele, murdărite de păcat.

 

Cuprins

Pentru a sublinia importanța cuvintelor, Sfânta Liturgie conține în structura sa profundă o parte care evocă întreaga acțiune de evanghelizare a lui Isus Cristos însuși: Liturgia Cuvântului. Subliniind semnificațiile acestei părți a Liturgiei, Catehismul Bisericii Catolice arată următoarele:

"Liturgia Cuvântului este parte integrantă a celebrării sacramentelor. Pentru a hrăni credința credincioșilor, trebuie să fie puse în valoare semnele Cuvântului lui Dumnezeu: cartea Cuvântului (lecționar sau evangheliar), venerarea sa (procesiune, tămâie, lumină), locul vestirii (amvon, pupitru), citirea lui astfel încât să poată fi auzit și înțeles, omilia preotului care continuă proclamarea Cuvântului, răspunsurile adunării (aclamații, psalmi de meditație, litanii, mărturisire de credință)" (art. 1155).

O regulă referitoare la primirea Sfintei Împărtășanii ne arată, o dată în plus, cât de importantă este primirea Cuvântului. Probabil că mulți credincioși își pun următoarea problemă: dacă întârzie la Sfânta Liturgie, se mai pot împărtăși? Disciplina bisericească spune că da, credinciosul se mai poate împărtăși, dar numai dacă a ajuns la timp spre a participa la Liturgia Cuvântului. Altminteri trebuie să se împărtășească cu altă ocazie. De ce astfel? Pentru a fi subliniată unitatea dintre vestirea și primirea Cuvântului cu puterea minții, după care poate urma cea mai înaltă și concretă formă de unire cu Dumnezeu: primirea lui Isus euharisticul. Sub acest aspect vedem că toată viața noastră de credință e centrată asupra Cuvântului. Fie prin vestirea Evangheliei, fie prin mărturisirea de către noi a Cuvântului vieții, fie pur și simplu prin interiorizarea acestuia prin împărtășanie, totul este o formă de părtășie cu Cuvântul dumnezeiesc. Într-un anumit sens, lumea noastră e făcută din cuvinte. După cuvintele noastre vom fi judecați, după relația noastră cu Cuvântul vom fi salvați. În acest sens totul în viața omului se compune din cuvinte și fapte:

"Inseparabile în calitatea lor de semne și învățătură, cuvântul și acțiunea liturgică sunt inseparabile și prin faptul că împlinesc ceea ce semnifică. Duhul Sfânt nu dăruiește numai înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu prin trezirea credinței; prin sacramente, El și înfăptuiește 'minunile' lui Dumnezeu vestite de Cuvânt: El actualizează și comunică lucrarea Tatălui împlinită prin Fiul Preaiubit" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1155).

 

Concluzii

Ținând seama de valoarea și puterea cuvintelor, se înțelege de ce, dintotdeauna, marii apostoli și sfinți ai Bisericii au recomandat cu insistență supravegherea limbii, a gurii, spre a împiedica ieșirea cuvintelor rele de bârfă, de calomnie, sau - cel mai grav - rostirea cuvintelor mincinoase. Să reflectăm de câte ori avem ocazia asupra cuvintelor severe ale apostolului Iacob:

"Frații mei, să nu fie mulți dintre voi care devin învățători știind că noi vom avea o judecată mai aspră. Căci toți greșim în multe privințe. Dacă cineva nu greșește cu cuvântul, este un om desăvârșit, capabil să-și înfrâneze tot trupul.

Dacă punem frâul în gura cailor, ca să ne asculte, le conducem tot trupul. Iată, chiar și corăbiile, deși sunt așa de mari și purtate de vânturi puternice, sunt conduse de o cârmă foarte mică, după cum vrea cel care le conduce.

Tot așa și limba: este un organ mic, dar se poate făli cu lucruri mari. Iată că un foc mic poate să aprindă o pădure mare! Și limba este foc, o lume a nelegiuirii. Limba este printre organele noastre aceea aprinsă de Gheenă. Căci orice specie de animale, de păsări, de reptile și animale de mare poate fi domesticită și chiar au fost domesticite de neamul omenesc. Dar limba n-o poate domestici nici un om: ea este un rău nepotolit, plină de otravă ucigătoare" (Iac 3, 1-8).

Să luăm deci aminte la cuvintele și rostirile noastre!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire