pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Credința, Biserica, lumea după Conciliul Vatican II
Cateheze pentru adulți

sursa: Robert Lazu

Cateheza a XXVI-a:
Vindecarea, semn al apropierii Ierusalimului veșnic (II)

Motto: "Isus le cere adesea celor bolnavi să creadă" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1504).

 

Introducere

După cum arată Catehismul Bisericii Catolice în articolul 1513, constituția apostolică Sacram unctionem infirmorum (promulgată în data de 30 noiembrie 1972) a stabilit următorul ritual pentru Ungerea Bolnavilor: "Sacramentul Ungerii bolnavilor este conferit persoanelor grav bolnave, ungându-le pe frunte și pe mâini cu untdelemn sfințit așa cum se cuvine - ulei de măsline sau alt ulei vegetal - spunându-se o singură dată: 'Prin această Ungere sfântă și prin mila sa preaîndurătoare, să te ajute Domnul cu harul Duhului Sfânt pentru ca, iertându-ți păcatele, să te mântuiască și să te aline'". După cum se poate lesne vedea, elementul simbolic principal în contextul Ungerii Bolnavilor este uleiul sfințit. Tocmai de semnificația acestui element ne vom ocupa în cele ce urmează.

 

Cuprins

Există mai multe sacramente ale Bisericii care presupun folosirea uleiurilor sfințite. În foarte utilul său Mic dicționar creștin catolic (Iași, Sapientia, 2001, p. 238), părintele Ioan Tamaș ne arată - referindu-se la aceste uleiuri - următoarele: "Uleiuri produse din măsline sau din alte plante, binecuvântate de episcop la Liturghia Crismei din Joia Sfântă, care se folosesc la administrarea unor sacramente (Botez, Mir, Ungerea bolnavilor, Preoție). Ele sunt: sfânta crismă, uleiul catecumenilor și uleiul bolnavilor". Constatăm deci larga folosire a acestor uleiuri în riturile și sacramentele Bisericii. Care este explicația unei asemenea largi utilizări? Un alt distins teolog român, părintele Claudiu Dumea, se referă pe larg la istoria și semnficațiile untdelemnului, a uleiului sfințit în lucrarea sa Simbolurile liturgice: "În Vechiul Testament găsim folosirea untdelemnului cu toate aceste semnificații. În psalmi untdelemnul este semnul binecuvântării și al fertilității (Ps 127,3; 132,2). Cu untdelemn erau consacrate lucrurile destinate cultului (Ex 40,9). Tot prin ungerea cu untdelemn erau consacrate persoanele recunoscându-li-se astfel alegerea, încredințarea unei misiuni, investirea cu puteri divine. Era vorba de preoți, de pildă Aron (Ex 40,13 uu), de regi, de pildă David (1Sam 10,1), și de profeți, de pildă Elizeu (1Reg 19,16). Cristos apare uns de Dumnezeu ca Rege, Preot și Profet (Mt 26,63; Fap 10,38)". Apoi, autorul citat ne revelează simbolismul uleiului sfințit: "În aceste rituri de ungere apar toate semnificațiile simbolice amintite: alegere, consacrare, binecuvântare, investire (prin botez omul devenit mădular al Trupului lui Cristos, devine părtaș la demnitatea lui de rege, preot și profet), întărire sufletească împotriva forțelor Răului, vindecare trupească și sufletească".

Ținând cont de toate cele spuse până aici, vom încerca să mai facem alți câțiva pași prin universul simbolic al uleiului sfințit, aprofundând tâlcurile semnficative ale ungerii bolnavilor.

Ori de câte ori întâlnim un asemenea simbol în Tradiția liturgică și sacramentală a Sfintei Biserici trebuie să pornim reflecția de la o meditație foarte concretă, aplicată asupra diferitelor aspecte ale respectivului element material utilizat în scopuri sfințitoare. În ceea ce privește uleiul, știm cu toții cât de folositor este acesta. Cel mai adesea îl folosim în alimentația zilnică, el contribuind din plin nu atât ca aliment de bază ci ca aliment care ne permite prepararea altor alimente. De asemenea, uleiul este folosit spre a întări protecția acestei bariere sensibile între noi și lumea exterioară care este pielea (epiderma): dacă în antichitate sportivii și militarii erau cei care foloseau uleiuri spre a-și unge trupurile, azi există anumite uleiuri folosite spre a proteja de influența negativă pe care o poate exercita expunerea îndelungată la soare. La fel, uleiul (sau felurite creme) sunt utilizate ca substanțe hrănitoare ale pielii. În fine, în toate aceste utilizări menționate uleiul acționează asupra epidermei umane, întărind-o.

Toate vechile tradiții religioase pre-creștine stabilesc asocieri clare între bolile trupești și influențele demonice. Ca să ne exprimăm mai clar, vom spune că după săvârșirea păcatului originar de către Adam și Eva, omenirea "s-a mutat" dintr-un ținut învecinat cu Dumnezeu - raiul, grădina Edenului - într-un ținut învecinat cu infernul, cu locul în care s-au prăbușit toți îngerii căzuți. Dacă în vecinătatea lui Dumnezeu lumea locuită de oameni oferea numai bunuri veșnice (tinerețe fără de bătrânețe, lumină neînserată, hrana cerului), în lumea aflată pe marginea prăpastiei întunecate mediul înconjurător ne oferă boli (viruși, microbi și alte asemenea), patimi, vicii, moarte și multe griji și suferințe. Evident, într-o asemenea lume, "căzută", omul are nevoie de protecție. O protecție pe care Dumnezeu însuși i-o oferă după cum ni se relatează în capitolul 3 al Genezei: "Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam și femeii lui îmbrăcăminte de piele și i-a îmbrăcat" (vs. 21). Atacată de forțele distructive care-l înconjoară, omul are totdeauna nevoie de protecție suplimentară: astfel, uleiul îi oferă pielii o asemenea protecție. Transferând aceste semnificații la nivel sufletesc, uleiul simbolizează protecția spirituală, prin puterea Duhului Sfânt, pe care omul o primește negreșit odată cu apropierea Împărăției Cerurilor. Cum încă nu suntem acolo, e firesc să existe boli, însă Sacramentele Bisericii vin să ofere celor care cred speranța vindecării și a însănătoșirii depline. Care este condiția? O știm cu toții: credința. De altfel nici un element simbolic, cum este uleiul sfințit, nu are efect în lipsa acesteia în sufletele celor care au nevoie de vindecare. Lecția care rezultă de aici, ca și din însăși ceremonia Ungerii bolnavilor, aceasta este: vindecarea trebuie să înceapă, întotdeauna, din adâncul omului, de la sufletul său, spre trupul său. Căci înainte de a fi în afara noastră, sau, mai bine zis, înainte ca noi să fim prezenți trupește în Ierusalimul ceresc, această cetate veșnică este prezentă mai întâi în inimile noastre.

 

Concluzii

"Esențialul celebrării acestui sacrament constă în ungerea bolnavului pe frunte și pe mâini (în Ritul roman) sau pe alte părți ale corpului (în Orient), ungere însoțită de rugăciunea liturgică a preotului celebrant care cere harul special al acestui sacrament" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1531).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire