pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Credința, Biserica, lumea după Conciliul Vatican II
Cateheze pentru adulți

sursa: Robert Lazu

Cateheza a XVI-a:
Mirul, pecetea Duhului Sfânt (I)

Motto: "Isus spune despre El însuși că este însemnat cu pecetea Tatălui Său" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1296).

 

Introducere

Evanghelia după Ioan consemnează cuvintele Mântuitorului rostite înainte de momentele culminante ale arestării și răstignirii sale. Din multitudinea celor spuse de Isus se desprinde, în repetate rânduri, ideea trimiterii unui Mângâietor - Duhul Sfânt - care va fi alături de cei credincioși până la sfârșitul istoriei. Iată cum se exprimă Mântuitorul însuși:

"(...) și eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna, Duhul Adevărului, pe care lumea nu-l poate primi pentru că nu-l vede și nici nu-l cunoaște. Dar voi îl cunoașteți pentru că rămâne la voi și va fi cu voi" (Ioan 14, 16-17); "Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăța toate și vă va aminti toate câte vi le-am spus eu" (Ioan 14, 26); "Când va veni Mângâietorul, pe care eu vi-l voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, el va da mărturie despre mine" (Ioan 15, 26). Iată deci trei fragmente - și mai pot fi adăugate și altele - în care Isus vorbește despre Mângâietorul pe care Tatăl împreună cu Isus însuși îl vor trimite după ce El va ajunge în ceruri.

Extraordinara carte a Faptelor apostolilor este plină de mărturii ale lucrării și prezenței Duhului Sfânt în și prin apostoli. Alături de momentul fulminant al pogorârii Duhului Sfânt în cadrul cincizecimii, există alte momente menite să surprindă efervescența manifestării Duhului. Iată unul dintre aceste momente: "În timp ce Petru mai rostea încă aceste cuvinte, Duhul Sfânt a coborât asupra tuturor celor care ascultau cuvântul. Credincioșii circumciși care veniseră cu Petru erau uimiți că darul Duhului Sfânt se revărsase și asupra păgânilor. Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi și preamărindu-l pe Dumnezeu. Atunci Petru a spus: 'Poate oare cineva să le refuze apa, pentru ca aceștia, care l-au primit pe Duhul Sfânt ca și noi, să fie botezați?' Și a poruncit ca ei să fie botezați în numele lui Isus Cristos. Atunci ei l-au rugat să mai rămână câteva zile" (Fapte, 10, 44-48).

 

Cuprins

Dacă am ales fragment citat mai sus pentru cateheza de azi, rațiunea acestei opțiuni nu este întâmplătoare. Citind asemenea texte, mulți dintre contemporani se simt tulburați: "De ce noi nu vedem asemenea semne și minuni?" Cu alte cuvinte, de ce nu se mai văd astăzi asemenea semne supranaturale ale miracolelor Duhului Sfânt? Văzând mai degrabă birocrația în care se scufundă bisericile locale, nevrednicia multor slujitori, ierarhi, preoți, călugări, călugărițe și laici, întâlnim adesea credincioși care pornesc în derivă spre comunitățile (neo)protestante, unde, dimpotrivă, tocmai pe asemenea manifestări miraculoase se pune accentul. Cu alte cuvinte oamenii vor să vadă, să pipăie, să constate miraculosul. Credința lor e slabă, prea slabă spre a-i susține. Aici este un prim punct, subliniat încă de marele doctor al Bisericii Ioan Gură de Aur: miracolele dispar atunci când credința devine puternică. Toate textele de teologie spirituală accentuează acest lucru: miracolele, semnele, minunile sunt, de obicei, mijloace prin care Dumnezeu îi întărește pe începători.

O poveste din Patericul egiptean spune că marele ascet Macarie s-a rugat ca Dumnezeu să-i dezvăluie cu cine dintre sfinți este el asemenea în practicarea virtuților. (Iată cum păcatul mândriei îi vânează pe cei desăvârșiți!) Cu înțelepciune și umor, Dumnezeu l-a trimis în casa unor femei obișnuite, măritate, care aveau o viață absolut normală: cum spuneau chiar ele, "nici măcar de patul soților nu erau izbăvite noaptea". Și totuși aceste femei erau la măsura lui Macarie. De ce? Uimit de această situație, contrariat chiar, Macarie le-a obligat să-i spună ce lucrare ascunsă au ele. În final ele i-au dezvăluit: se juraseră ca niciodată să nu vorbească pe nimeni de rău. (Se pare că pentru o femeie a nu bârfi, a nu vorbi pe cineva de rău e o mare virtute, probabil fel de mare ca pentru un bărbat a nu curvi cu mintea și/sau cu fapta.) În rest, respectau cu strictețe poruncile Bisericii și atât. Nici asceză, nici miracole, nimic spectaculos așa, ca în cazul lui Macarie, care vorbea cu îngerii "live" și lega demonii fără ezitare. Totuși eu cred că ele mai aveau o virtute, mai secretă decât ne-vorbirea de rău: trăiau exclusiv în credință. Adică nu-și hrăneau speranța cu nici un miracol, cu nici o faptă vizibilă a puterii lui Dumnezeu. Credința le era de ajuns. De aceea Dumnezeu le răsplătea umilința și răbdarea cu haruri care le ridicau pe cele mai înalte culmi ale sfințeniei.

Aici este cuprinsă o lecție pe care "harismaticii" (inclusiv cei catolici) nu o prea acceptă: anume că cel mai mare dar al Duhului este credința. Într-o lume în care - cum spunea Papa Ioan Paul al II-lea - e mult mai ușor să fii ateu decât credincios, simpla credință și fidelitate față de Biserica lui Cristos devine o virtute gigantică. Pe de altă parte vedem că harismaticii insistă cu multă exaltare asupra necesității miracolelor. E adevărat că pentru păgâni acestea erau necesare. Dar noi nu suntem într-o lume păgână. Ci într-o lume blasfemiatoare. Căci trăim într-o țară în care majoritatea oamenilor sunt botezați, însă ei încalcă făgăduințele botezului. Și ale mirungerii. Aici vrem să insistăm, cu atât mai mult cu cât a apărut o practică care solicită o re-punere a mâinilor asupra celor deja mirunși, pentru a primi Duhul Sfânt. În ce ne privește credem că este un abuz. E ca și cum l-am reboteza pe cel păcătos cu scopul de a-l spăla încă o dată de păcatul originar. Greșit. Orice credincios miruns a primit Duhul Sfânt, chiar dacă această primire nu implică nici un miracol vizibil.

Primirea Sfântului Mir ne oferă în mod deplin pe Duhul Sfânt. Nu mai este necesar nici un alt ritual, nici o altă ceremonie în acest scop. Mirungerea, săvârșită de preot, se efectuează prin punerea mâinilor asupra neofitului și ungerea cu ulei parfumat (crisma). "Această ungere ilustrează numele de 'creștin', care înseamnă 'uns' și care își trage originea din numele lui Cristos însuși, pe care 'Dumnezeu l-a uns cu Duhul Sfânt' (Fapte 10, 38)" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1289). Ajunși în acest punct vom observa împreună o învățătură a Bisericii care poate ușor reliefa motivele reale ale ne-punerii în lucrare a darurilor Duhului Sfânt:

"Împreună cu Botezul și Euharistia, sacramentul Mirului formează ansamblul 'sacramentelor inițierii creștine' a căror unitate trebuie păstrată. Așadar, trebuie să li se explice credincioșilor că primirea acestui sacrament este necesară pentru desăvârșirea harului baptismal. Într-adevăr, 'prin sacramentul Mirului sînt legați mai desăvârșit de Biserică, sînt întăriți cu o putere specială a Duhului Sfânt și prin aceasta au obligația mai strictă de a răspândi și de a apăra, prin cuvânt și faptă, credința, ca adevărați martori ai lui Cristos'" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1285).

 

Concluzii

Ultimul articol citat din Catehism evidențiază, pe de o parte, importanța primirii Mirului, dar, pe de altă parte, condițiile pe care noi, credincioșii, trebuie să le împlinim pentru ca darurile Duhului Sfânt să lucreze cu putere:

1) să răspândim credința prin fapte și cuvinte;

2) să apărăm credința.

În ce măsură ne achităm noi toți, credincioșii catolici români din anul de grație 2005, de aceste obligații spirituale? Iată care trebuie să fie adevărata întrebare despre miracolele Duhului Sfânt. Nici într-un caz ideea, greșită, a unei re-ungeri în scopul re-primirii Duhului Sfânt. Cum spunea Sfântul Marcu ascetul referindu-se la Botez, noi am primit darul, trebuie acum să-l facem lucrător. Dar nu-l putem face lucrător fără fapte pe măsură. Și prima faptă este credința fermă că Dumnezeu este cu noi, este în noi, este alături de noi. Credem cu adevărat acest lucru?
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire