pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Credința, Biserica, lumea după Conciliul Vatican II
Cateheze pentru adulți

sursa: Robert Lazu

Cateheza a XIV-a:
Botezul, poarta Împărăției (II)

Motto: "Toate prefigurările din Vechiul Testament își găsesc împlinirea în Isus Cristos" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1223).

 

Introducere

Dacă în cateheza anterioară am vorbit despre necesitatea Botezului din punctul de vedere al istoriei mântuirii, astăzi vom încerca să cunoaștem cele mai importante semnificații simbolice ale botezului. Căci fiecare gest, fiecare obiect sacru este încărcat de sens. Nimic din ceea ce intră în structura ceremoniei Sacramentului Botezului - ca și a oricărei alte taine - nu este întâmplător. Dumnezeu însuși este cel care operează prin lucrarea harului său sfințitor, dar, totodată, El ne transmite un întreg mesaj, o întreagă istorie care este rezumată în gesturile săvârșite de sacerdoți. Pe de altă parte, este absolut necesar să subliniem că nici un Sacrament nu se limitează la a ne trimite la istorii vechi. Nu. El pur și simplu ne introduce într-o altă ordine a existenței, făcându-ne să participăm într-un mod misterios la toate evenimentele mântuirii. Înainte de a pătrunde în simbolismul baptismal, să ne reamintim ceea ce spuneam în cateheza anterioară: după cum arăta Sfântul Grigore de Nyssa, Botezul reprezintă re-creația fiecăruia dintre cei botezați, care, din starea unei făpturi supuse morții păcatului, este re-înviată fiind introdusă în Viața veșnică a Mântuitorului Cristos. Fiind deci mult mai mult decât o simplă ceremonie pioasă: "Prin botez suntem eliberați de păcat și renăscuți ca fii ai lui Dumnezeu, devenim mădulare ale lui Cristos, suntem încorporați în Biserică și făcuți părtași la misiunea ei" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1213).

 

Cuprins

Botezul nu este și nu trebuie să fie o ceremonie privată. Căci el dă seama de bogățiile spirituale ale vieții ecleziale, față de care, adesea, mulți credincioși sunt opaci. De aceea acest sacrament trebuie slujit în biserică (desigur, cu excepția unor situații speciale), solicitând din partea credincioșilor o anumită atenție: "Semnificația și harul sacramentului Botezului apar limpede în riturile celebrării sale. Numai urmărind, printr-o participare atentă, gesturile și cuvintele acestei celebrări, credincioșii sunt inițiați în bogățiile pe care acest sacrament le semnifică și le înfăptuiește în fiecare nou botezat" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1234). Catehismul expune sistematic gesturile sacre și simbolurile Botezului, oferindu-ne prilejul să le înțelegem și noi. Vom folosi în acest scop unul dintre cele mai vechi texte patristice care descriu Botezul și simbolismul său, text care aparține unui misterios dar foarte profund autor, Dionisie Areopagitul (Despre Ierarhia Bisericească).

Mai întâi să vedem care sunt elementele "mistagogiei celebrării".

  1. Semnul Crucii - marchează pecetea lui Cristos asupra celui botezat. Fiind semnul sub care a murit Cristos însuși, semnul Crucii implică participarea creștinului la suferința Sa mântuitoare.

  2. Vestirea Cuvântului lui Dumnezeu - este vorba de lumina Revelației supranaturale care îi luminează pe cei care intră în Împărăția lui Dumnezeu. Credința e un element indispensabil Botezului. Căci Botezul nu este un act magic, menit să obțină automat și impersonal mântuirea, ci el operează numai asupra celor care cred cu adevărat, personal, în ceea ce Biserica transmite și învață ca fiind Adevăr revelat.

  3. Exorcismele - sunt rugăciuni menite să-l scoată pe energumen de sub puterea celui rău și de sub puterea păcatului. Lepădarea de Satana indică asumarea personală a exigențelor luptei spirituale în slujba Bisericii și a armatelor luminii.

  4. Apa pentru Botez - este materia principală a ceremoniei sacre. E sfințită printr-o rugăciune de epicleză și semnifică materia din care este re-creat cel Botezat.

  5. Scufundarea întreită în numele Sfintei Treimi - este ritul esențial al Botezului, care simbolizează îngroparea (scufundarea) alături de Cristos, și Învierea (ieșirea la suprafață) împreună cu El. Această modalitate își păstrează simbolismul și valoarea și sub forma stropirii de trei ori cu apă sfințită.

  6. Ungerea cu sfânta crismă - semnifică primirea darului Duhului Sfânt de către cel botezat. Cel inclus în Biserică devine astfel "uns" al lui Dumnezeu.

  7. Veșmântul alb - simbolizează faptul că cel botezat e îmbrăcat în Cristos cu care a înviat.

  8. Lumânarea - semnifică "iluminarea" celui botezat. Toată viața creștinului apare, în primul rând, ca o luptă dusă cu scopul de păstra aprins harul primit la Botez,

Acum, după ce am consemnat aceste simboluri baptismale mistagogice, să vedem cum descrie botezul Dionisie Areopagitul în De ecclesiastica hierarchia (Despre ierarhia bisericească).

Într-un capitol dedicat integral Botezului, Dionisie expune 7 puncte principale. Primul se referă la începutul lucrării mântuitoare, care, la inițiativa lui Dumnezeu, aparține apostolilor și urmașilor lor: "Când ierarhul dorește ca toți oamenii să se mântuiască prin asemănarea lor cu Dumnezeu și să ajungă la cunoștința adevărului, atunci le vestește Evanghelia cea adevărată, anume că Dumnezeu, prin bunătatea firii Sale față de oameni, este cu milostivire pe pământ...". Auzind această veste mântuitoare, mișcat de harul Duhul Sfânt care-i dă un imbold discret, păgânul (adică cel nebotezat) se duce la unul dintre membrii Bisericii lui Cristos și-l convinge să-l conducă la ierarh, luându-și un naș, care-l va călăuzi în profunzimea vieții spirituale. Ierarhul, primindu-l pe cel care dorește să devină creștin alături de nașul acestuia, "proslăvește prin mulțumiri duhovnicești și prin închinare trupească pe unicul Începător a toată bucuria", recunoscând astfel că cel care dorește să se boteze o face - în primul rând - datorită voinței lui Dumnezeu, abia după aceea datorită voinței proprii. Aflat fața în față cu aspirantul, ierarhul "îl îndeamnă să facă deplină întoarcerea sa la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este în totul perfect și fără prihană. După ce-i explică în ce constă viața cea în Dumnezeu și-l întreabă dacă vrea să ducă o astfel de viață, atunci Ierarhul, după ce i-a primit făgăduința, îi pune mâna pe cap și, făcându-i semnul crucii, poruncește preoților să înscrie printre cei botezați pe acest bărbat și pe nașul său". Urmează exorcizările. "(...) Ierarhul descinge pe cel venit spre botezare și poruncește să fie dezbrăcat de către co-liturghisitori. În urmă, îndreptându-l cu fața către răsărit și așezându-i mâinile desfăcute în aceeași direcție, îi poruncește să sufle de trei ori asupra Satanei și să pronunțe cuvintele de lepădare. După ce i se repetă de trei ori lepădările și le repetă de trei ori, ierarhul îl îndreaptă spre răsărit; îl face să privească spre cer și, întinzând mâinile în sus, îi poruncește să se unească pe sine cu Cristos și cu toate învățăturile cele divine ce ne-au fost predate". Urmează mărturisirea. Curățit de răutate, neofitul rostește de tei ori Crezul după care este binecuvântat. Abia atunci este dezbrăcat complet (dacă era vorba de o femeie de aceasta se ocupau femei credincioase), este uns cu ulei sfințit (crisma) iar Ierarhul sfințește apa. Urmează Botezul propriu-zis. Ierarhul pronunță deasupra apei numele candidatului, după care "îl cufundă de trei ori și, la cele trei scufundări și scoateri din apă, invocă întreita ipostază a dumnezeieștii fericiri (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1240: În Biserica latină, această triplă turnare este însoțită de cuvintele oficiantului: «N., eu te botez în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.» În liturgiile orientale, catehumenul fiind întors spre răsărit, preotul spune: «Botează-se robul lui Dumnezeu, N., în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.» La invocarea fiecăreia dintre cele trei persoane ale Sfintei Treimi, îl cufundă în apă și îl ridică. - n.n.). După aceea, primindu-l preoții, îl prezintă nașului sau celui ce l-a adus să fie admis la botez. Împreună cu acesta, îl îmbracă ei cu o haină potrivită (albă - n.n.) și-l duc apoi din nou la Ierarh". Iată deci cum din cele mai vechi timpuri ale Bisericii, ceremonia sacră a Botezului e prezentată cu mare bogăție de detalii, interpretările simbolice relevându-ne semnificațiile profunde ale Botezului.

 

Concluzii

"Încorporat lui Cristos prin Botez, cel botezat este făcut asemenea chipului lui Cristos. Botezul îl pecetluiește pe creștin cu un sigiliu spiritual de neșters (caracter) al apartenenței sale la Cristos. Această pecete nu este ștearsă de nici un păcat, chiar dacă păcatul împiedică Botezul să aducă roade de mântuire. Dat o dată pentru totdeauna, Botezul nu poate fi repetat" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1272).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire