pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Cateheze diverse
sursa: www.ercis.ro

CATEHEZĂ: PEDEAPSA CU MOARTEA: CE GÂNDEȘTE DESPRE EA BISERICA?

În care document recent vorbește Biserica Catolică despre pedeapsa cu moartea?

Vorbește despre ea în Catehismul Bisericii Catolice la nr. 2266-2267 și în Compendiul Catehismului Bisericii Catolice la nr. 468-469.

Cum vorbește despre ea în documentele de mai sus?

Iată textul integral al acestor numere:

* Catehismul Bisericii Catolice (CBC):

- nr. 2266. Corespunde unei exigențe de apărare a binelui comun al societății efortul statului menit să oprească răspândirea unor comportamente care lezează drepturile omului și regulile fundamentale ale conviețuirii civile. Autoritatea publică legitimă are dreptul și îndatorirea de a aplica pedepse proporționate cu gravitatea delictului. Pedeapsa are înainte de toate scopul de a repara dezordinea introdusă de greșeală. Când această pedeapsă este acceptată de bunăvoie de vinovat, ea are valoare de ispășire. În plus, pedeapsa are ca efect apărarea ordinii publice și a siguranței persoanelor. În sfârșit, pedeapsa are o valoare tămăduitoare: în măsura posibilului, ea trebuie să contribuie la îndreptarea vinovatului.

- nr. 2267. Învățătura tradițională a Bisericii nu exclude, dată fiind descoperirea deplină a identității și a responsabilității vinovatului, recurgerea la pedeapsa cu moartea, atunci când aceasta ar fi singura cale practicabilă pentru a apăra în mod eficace viața ființelor umane de agresorul nedrept.

Dacă mijloacele care nu implică vărsare de sânge sunt suficiente pentru apărarea vieților umane împotriva agresorului și pentru protejarea ordinii publice și a siguranței persoanelor, autoritățile se vor mărgini la acestea, pentru că ele corespund mai bine condițiilor concrete ale binelui comun și sunt mai conforme cu demnitatea persoanei umane.

De fapt, astăzi, ca urmare a posibilităților de care dispune statul pentru a reprima în mod eficient crima făcându-l inofensiv pe cel care a comis-o, fără a-i lua definitiv posibilitatea de a se corecta, cazurile de absolută necesitate de suprimare a vinovatului sunt de acum foarte rare, dacă nu practic inexistente.

* Compendiul CBC

- nr. 468. La ce folosește o pedeapsă?

O pedeapsă, aplicată de o autoritate publică legitimă, are scopul de a repara dezordinea introdusă de greșeală, de a apăra ordinea publică și siguranța persoanelor, de a contribui la corectarea celui vinovat.

- nr. 469. Ce pedeapsă se poate aplica?

Pedeapsa aplicată trebuie să fie proporțională cu gravitatea delictului. Astăzi, ca urmare a posibilității de care dispune statul pentru a reprima delictul făcându-l inofensiv pe vinovat, cazurile de necesitate absolută de pedeapsă cu moartea "sunt foarte rare, dacă nu chiar practic inexistente" (Evangelium vitae). Atunci când mijloacele nesângeroase sunt suficiente, autoritatea se va limita la aceste mijloace pentru că acestea corespund mai bine condițiilor concrete ale binelui comun, sunt mai conforme cu demnitatea persoanei și nu-i iau definitiv vinovatului posibilitatea de a se corecta.

Ce observații se pot face cu privire la prezentarea pedepsei cu moartea în aceste documente?

* Pentru a înțelege ceea ce CBC afirmă cu privire la pedeapsa cu moartea, trebuie ținut cont într-o manieră unitară și complementară de următoarele elemente fundamentale, afirmate de CBC, înainte de toate cu privire la pedeapsă în general.

* De fapt, pedeapsa:

- trebuie să fie proporționată cu gravitatea delictului;

- dacă este acceptată de bunăvoie de către vinovat, ea capătă valoare de ispășire;

- are scopul:

- de a repara dezordinea introdusă de greșeală;

- de a reprima crima;

- de a contribui la corectarea vinovatului;

- de a apăra ordinea publică și a ocroti siguranța persoanelor;

- trebuie aplicată de autoritatea publică legitimă.

Și îndeosebi cu privire la pedeapsa cu moartea?

* Cu privire la pedeapsa cu moartea, îndeosebi, CBC afirmă că:

- ea este aplicată ca o pedeapsă, deci ca o pedepsire, o reprimare a crimei și o ispășire (de fapt o numește pedeapsă și vorbește despre ea imediat în paragraful următor - nr. 2267 - celui dedicat pedepsei în general)

- în același timp CBC lărgește discursul și contextul: inserează pedeapsa cu moartea în contextul mai amplu și pozitiv al respectării vieții umane (de aceea în porunca a cincea: Să nu ucizi). Și justifică această inserare, prezentând recurgerea la pedeapsa cu moartea ca o aplicare a principiului moral al apărării legitime, care revine ca o gravă îndatorire și autorității, responsabilă de viața altora;

- cu privire la legitima apărare a persoanelor și a societăților trebuie spus că ea "nu constituie o excepție la interdicția de a ucide un nevinovat, ceea ce este omucidere voită. Acțiunea de apărare atrage un efect dublu: unul este păstrarea propriei vieți, iar celălalt, moartea agresorului. Numai primul este voit; celălalt nu.

- Legitima apărare poate fi nu numai un drept, ci o obligație gravă, pentru cel răspunzător de viața altuia. Apărarea binelui comun al societății cere punerea agresorului în imposibilitatea de a face rău. Din acest motiv, deținătorii autorității au dreptul să-i respingă cu armele pe agresorii comunității civile pe care o au în grijă" (CBC, nr. 2263, 2265).

* În afară de aceasta, CBC dă și condițiile pentru aplicarea pedepsei cu moartea. Îndeosebi ea:

1) aparține învățăturii tradiționale a Bisericii (CBC, nr. 2267), care a considerat legitimitatea morală și juridică a pedepsei cu moartea bazându-se pe trei finalități ale sale: renunțarea la agresiune (intimidare sau prevenire): deoarece descurajează de comiterea unor crime determinate; compensarea (sau retribuirea): deoarece restabilește un echilibru social stricat, refăcând echilibrul dintre delict și pedeapsă); apărarea sau siguranța socială de persoane periculoase din punct de vedere social.

2) cere descoperirea deplină:

- a identității;

- a responsabilității vinovatului;

3) trebuie să fie singura cale practicabilă pentru a apăra în mod eficient viața ființelor umane de agresorul nedrept;

4) trebuie aplicată de autoritatea publică legitimă (se exclude deci orice formă de linșaj și de a-și face dreptate de unul singur);

5) trebuie aplicată numai dacă delictul este proporționat cu ea.

* În sfârșit CBC afirmă că necesitatea sa este astăzi foarte rară, dacă nu chiar practic inexistentă și dă și o dublă motivație:

a) posibilitățile mai bune de care dispune astăzi statul pentru a reprima în mod eficient crima făcându-l inofensiv pe cel care a comis-o;

b) calitatea și eficacitatea mai bună a mijloacelor nesângeroase, atunci când acestea sunt suficiente pentru a apăra de agresor și pentru a proteja siguranța persoanelor. Și prezintă în acest sens și o triplă motivație: acestea corespund mai bine condițiilor concrete ale binelui comun, sunt mai conforme cu demnitatea persoanei și nu-i iau definitiv vinovatului posibilitatea de a se corecta.

* Prin urmare CBC, afirmând că în acest caz autoritatea se va limita la aceste mijloace nesângeroase, solicită astfel refuzarea pedepsei cu moartea, care e adevărat că este afirmată la nivel de principiu, dar este refuzată la nivel practic. În acest sens, CBC reia ceea ce se afirmă de enciclica Evangelium vitae (1995), în care Ioan Paul al II-lea scrie: "În același orizont (de speranță) se încadrează aversiunea tot mai răspândită a opiniei publice față de pedeapsa cu moartea chiar și numai ca instrument de legitimă apărare socială, luând în considerare posibilități de care dispune o societate modernă de a reprima în mod eficient crima în moduri care, în timp ce-l fac inofensiv pe cel care a comis-o, nu-i iau definitiv posibilitatea de a se corecta" (nr. 56).

* În același timp, CBC incită puterile politice să rămână la constrângerile minime pentru "apărarea vieților umane împotriva agresorului și pentru protejarea ordinii publice și a siguranței persoanelor" (2267). Conform sfântului Toma "dacă unul folosește violență mai mare decât e nevoie, actul său este ilicit" (2264).

Ce concluzii se pot trage din această prezentare a pedepsei cu moartea din partea Bisericii?

Din moment ce CBC a inserat pedeapsa cu moartea în contextul mai larg descris mai sus, se pot trage următoarele concluzii:

* 1) față de vinovat:

- trebuie propus scopul de a-l recupera pe vinovat, în timp ce este pedepsit: ceea ce se obține mai bine nu recurgând la pedeapsa cu moartea, ci oferindu-i posibilitatea de a mai rămâne în viață pentru a se corecta, ispășind delictul său cu o mai bună conduită de viață sau măcar cu suferința închisorii.

- Este necesară repararea în acest mod și a dezordinii introdusă de greșeală. Însă această reparare trebuie efectuată nu vărsând alt sânge - moartea vinovatului (care ne-ar face să ne gândim între altele la revenirea așa-numitei legi a talionului: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte...), ci făcând binele (conduita mai bună de viață a vinovatului, sau măcar viața sa de suferință în închisoare, în vederea unei dorite recuperări a lui). Pe de altă parte, oare nu poate fi considerată mai dură (deci o pedeapsă mai gravă pentru vinovat și chiar o pedeapsă mai proporționată cu gravitatea delictului) o lungă viața de suferință în închisoare, mai degrabă decât o moarte obținută în câteva clipe și într-o stare de semi sau totală inconștiență?

- Trebuie reprimată crima. Ceea ce se obține mai bine, nu ucigându-l pe vinovat, ci punându-l în condiția de a nu putea dăuna din nou (pentru că rămâne în închisoare și/sau pentru că s-a corectat).

- Trebuie amintit că numai Dumnezeu este stăpânul vieții și al morții. Viața umană este sacră, pentru că este pusă sub suveranitatea lui Dumnezeu, deci este scoasă de sub orice putere umană. Nu numai viața celui nevinovat, ci și cea a delincventului, se bucură de ocrotirea lui Dumnezeu, așa cum a arătat însuși Dumnezeu atunci când a intervenit în favoarea lui Cain evitând ca să fie ucis (cf. Gen 4,14-15). Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se convertească și să trăiască.

* 2) față de societate:

- este indispensabil de a-i educa pe toți să considere și să evalueze pedeapsa aplicată persoanei în contextul mai larg al demnității persoanei (astăzi temă deosebit de importantă). În acest sens, orice pedeapsă trebuie să aibă mai mult ca scop recuperarea vinovatului. De asemenea, însăși eventuala pedeapsă cu moartea trebuie inserată în contextul mai amplu al apărării legitime (pe care autoritatea publică legitimă poate și trebuie să o realizeze în anumite cazuri pentru apărarea vieții persoanelor încredințate ei) și de aceea în ultimă analiză în respectarea vieții umane a celuilalt;

- trebuie create tot mai mult condițiile pentru a depăși recurgerea la pedeapsa cu moartea, evidențiind și valorizând:

- fie importanța demnității persoanei umane, care poate și trebuie să fie mai bine apărată și urmărită cu mijloace nesângeroase,

- fie posibilități mai mari de care dispune astăzi statul pentru a reprima în mod eficient crima, făcându-l inofensiv pe cel care a comis-o.

Mons. Raffaello Martinelli,
primatul bazilicii "Sfinții Ambrozie și Carol" din Roma

Traducere de pe Zenit: pr. Mihai Patrașcu
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire