pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Cateheze diverse
sursa: www.ercis.ro

CATEHEZĂ: CE SE ÎNTÂMPLĂ O DATĂ CU MOARTEA ȘI DUPĂ MOARTE?

De unde își are originea moartea?

Dumnezeu nici nu a voit și nici nu a creat moartea așa cum o îndurăm noi astăzi. Ea a intrat în lume ca și consecință a primului păcat la întâilor părinți, Adam și Eva. Așadar ea este "răsplata păcatului" (Rom 6,23).

Care este sensul morții?

* Astăzi se tinde să se cenzureze sau se înlăture această realitate a vieții umane. Chiar și numai gândul la moarte provoacă neliniște. Negândind la ea, se consideră că se îndepărtează sau se învinge. În realitate ea, inexorabilă, vine și poate să vină în orice moment, la orice vârstă a persoanei, în orice condiție s-ar afla.

*Pentru orice ființă umană, moartea este:

- semnul că suntem oameni; ea aparține condiției umane

- sfârșitul vieții pământești

- o poartă care închide un mod de a trăi pentru a deschide un alt mod: nu este sfârșitul a toate

- o chemare la înțelepciunea de a trăi bine timpul pe care-l avem la dispoziție

- un mod de a realiza o egalitate fundamentală între toți, dincolo de apartenențe sociale, condiții economice, capacități culturale.

* Pentru creștin moartea este luminată de cuvântul lui Dumnezeu care ne oferă o lumină care luminează și mângâie. Moartea devine astfel:

- o încheiere a vieții omului ca timp deschis pentru a primi sau a refuza iubirea lui Dumnezeu în Cristos

- o începere a vieții veșnice, adică acea trăire nouă și pentru totdeauna care începe după această viață pământească

- o întâlnire a lui Dumnezeu, Tată și Judecător

- un posibil mod pentru a exprima un act de ascultare și de iubire față de Tatăl, după exemplul lui Cristos.

* Tocmai datorită acestei viziuni creștine a morții sfântul Francisc de Assisi putea să exclame în Cântarea creaturilor: "Lăudat să fii, Domnul meu, pentru sora noastră moartea trupească" (Fonti Francescane, 263).

Ce se întâmplă o dată cu moartea?

O dată cu moartea are loc despărțirea sufletului și a trupului. Trupul omului cade în putrezire, în timp ce sufletul său, care este nemuritor, merge la întâlnirea cu Dumnezeu pentru a fi judecat. El va fi reunit cu trupul său la sfârșitul timpurilor.

Ce înseamnă a muri în harul lui Dumnezeu?

Înseamnă a muri cu conștiința că nu am păcatul de moarte pe suflet. Înseamnă a muri în pace cu Dumnezeu și cu aproapele. "Vrednic de crezare este cuvântul: dacă am murit împreună cu el, vom și trăi împreună cu el" (2Tim 2,11).

Cum este posibil de a muri împreună cu Cristos?

Este posibil:

- trăind ca fii ai lui Dumnezeu în timpul vieții noastre pământești

- cerând frecvent iertare de la Dumnezeu pentru păcatele noastre prin sacramentul Reconcilierii (Spovezii)

- folosindu-ne, dacă este posibil, de cele două sacramente instituite de Cristos pentru cei grav bolnavi și pentru cei care trec din această viață la cealaltă: sacramentul Euharistiei ca Viatic și sacramentul Ungerii bolnavilor.

Cum a învins Cristos moartea?

Distrugând cauza morții, adică păcatul, prin moartea sa pe cruce și prin învierea sa.

Cum putem descrie condițiile omului după moarte?

"Trebuie evitate reprezentări imaginare și arbitrare care în loc să ajute adâncesc dificultățile credinței creștine. Totuși, imaginile folosite de Sfânta Scriptură merită respect. Trebuie căutat sensul lor profund, evitând riscul de a le atenua prea mult, golind de substanța lor realitățile pe care ele le manifestă" (Congregația pentru Doctrina Credinței, Scrisoare despre unele chestiuni referitoare la escatologie).

Ce se întâmplă după moarte?

Sufletul, despărțit de trup, este judecat de Dumnezeu în ceea ce privește credința și faptele săvârșite. Aceasta este judecata particulară, cu care este dată fiecăruia răsplata imediată pentru viața sa pământească. Această răsplată constă în a avea acces:

* fie la bucuria veșnică a paradisului

- imediat după moarte

- sau după o purificare corespunzătoare (purgatoriu);

* fie la condamnarea veșnică a iadului.

Ce este paradisul?

Paradisul este starea de fericire deplină și definitivă. Această fericire constă în a-l vedea pe Dumnezeu "așa cum este" (1In 3,2), "față în față" (1Cor 13,12). Atunci Dumnezeu va fi cunoscut și iubit ca fericirea maximă, supremă a omului, scopul ultim și realizarea deplină a aspirațiilor celor mai profunde ale omului.

Acest mister de vedere beatifică, de comuniune fericită cu Dumnezeu și cu toți cei care sunt în Cristos, depășește orice posibilitate de înțelegere și de descriere. Sfânta Scriptură ne vorbește despre aceasta cu câteva imagini: viață, lumină, pace, ospăț de nuntă, casa Tatălui, Ierusalimul ceresc...

Ce este purgatoriul?

Purgatoriul este purificarea celor care mor în harul lui Dumnezeu, deci sunt siguri că vor putea ajunge în paradis, însă au nevoie de purificare ulterioară cu scopul de a obține sfințenia necesară pentru a intra în bucuria paradisului.

Cum putem ajuta noi această purificare?

Dumnezeu purifică, cu meritele lui Cristos mort și înviat, pe cei care sunt în purgatoriu, grație și colaborării pe care noi le-o putem da lor. Noi, care suntem încă pelerini aici pe pământ, putem să-i ajutăm pe răposații noștri, care sunt în purgatoriu:

- cu rugăciunile noastre pentru ei, îndeosebi participând la celebrarea sfintei Liturghii, dar și cerând să se celebreze sfinte Liturghii pentru ei

- cu fapte de pocăință și de dragoste

- cu indulgențele, care sunt iertarea dată de Dumnezeu pentru pedeapsa temporală pentru păcatele iertate deja în ce privește vinovăția. Orice creștin, pelerin aici pe pământ, poate obține, prin intervenția Bisericii, aceste indulgențe, dacă este dispus cum se cuvine și îndeplinește anumite condiții, și le poate aplica pentru cei răposați, în așa fel încât aceștia să poată fi iertați de pedepsele temporale datorate păcatelor lor.

Ce este iadul?

* Iadul este condamnarea veșnică a celor care, prin alegerea lor liberă, mor în stare de păcat de moarte fără să se căiască și fără să primească iubirea milostivă a lui Dumnezeu. Isus exprimă această realitate cu câteva imagini: gheenă, foc care nu stinge, cuptor aprins... Sunt imagini pentru a descrie starea de suferință extremă, de condamnare veșnică de care sunt loviți cei care sunt în iad.

* Pedeapsa principală a iadului constă în despărțirea veșnică de Dumnezeu: de fapt, numai în el omul poate avea viața și fericirea, pentru care a fost creat și la care aspiră.

* Dumnezeu nu predestinează pe nimeni ca să meargă în iad. Dimpotrivă, el, ca un Tată bun, vrea ca toți să se mântuiască și să ajungă în casa sa: paradisul. Pentru aceasta l-a trimis pe Fiul său mort și înviat. El nu vrea "să se piardă cineva, ci ca toți să ajungă la convertire" (2Pt 3,9). Pentru aceasta el cheamă fiecare persoană, în timpul vieții sale pământești, fie cu bunăvoință fie, uneori, și în manieră puternică (așa cum face orice tată bun cu fiul său). Și totuși, creându-l pe om liber, Dumnezeu respectă deciziile persoanei, și aceasta mai ales în momentul crucial al morții sale. Prin urmare, însuși omul este cel care, în deplină libertate și responsabilitate, se autoexclude din paradis și, rămânând în refuzarea sa radicală a lui Dumnezeu, merită iadul.

Ce este judecata finală, universală?

Este judecata pe care Dumnezeu o va da la sfârșitul timpurilor, la sfârșitul lumii, când Cristos "va veni în slavă cu toți îngerii săi [...]. Și se vor aduna înaintea lui toate națiunile, iar el îi va despărți pe unii de alții [...]. Și vor merge aceștia în chinul veșnic, iar cei drepți în viața cea veșnică" (Mt 25,31-46).

Cu această judecată:

* Vor învia toate trupurile oamenilor. Orice trup, transformat din supus putrezirii și muritor în nesupus putrezirii și veșnic, se va uni cu propriul suflet, împărtășind împreună cu el condiția paradisului sau a iadului: condiție pe care sufletul o are din momentul morți trupului.

* Între toți sfinții din cer se va trăi o comuniune fraternă "extrem de plăcută, pentru că fiecare va avea toate bunurile tuturor celorlalți fericiți. Astfel bucuria unuia singur va fi cu atât mai mare cu cât va fi mai mare bucuria tuturor celorlalți fericiți" (Sfântul Toma de Aquino, Conferință despre Crez).

* Vor fi "ceruri noi și pământ nou" (2Pt 3,13). Universul actual, eliberat de orice sclavie, va fi un univers nou, în care "moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici plâns, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut" (Ap 21,4).

* Se va realiza în mod deplin și definitiv planul lui Dumnezeu de "a recapitula în Cristos toate lucrurile, cele din cer și cele de pe pământ" (Ef 1,10). Dumnezeu va fi "totul în toți" (1Cor 15,28).

Când va avea loc judecata finală?

Numai Dumnezeu cunoaște ziua și ora acestui eveniment definitiv. Noi știm doar că va avea loc "în ziua din urmă" (In 6,39), la sfârșitul acestei lumi.

Pe ce se întemeiază credința noastră cu privire la învierea trupului nostru?

Se întemeiază:

* pe credința în Dumnezeu care "nu este Dumnezeu celor morți, ci al celor vii" (Mc 12,27)

* pe Isus Cristos, care:

- a spus "Eu sunt învierea și viața" (In 11,25)

- a săvârșit câteva "învieri" în timpul vieții sale pământești: a lui Lazăr, a fiului văduvei din Nain și a fiicei lui Iair. Aceste "învieri", care erau o întoarcere la viața precedentă, erau semn că el este "învierea" și prefigurare a învierii sale

- a făcut această promisiune solemnă înainte de a muri: "Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni din nou și vă voi lua la mine, pentru ca să fiți și voi acolo unde sunt eu" (In 14,2-3)

- în mod liber a îndurat moartea, și încă moartea pe cruce, pentru mântuirea noastră: cu moartea sa a învins moartea, pentru sine și pentru noi toți

- a înviat el însuși cu propriul său trup, transformat și glorificat: "Dacă Cristos nu a înviat [...] zadarnică este și credința voastră" (1Cor 15,14)

- este principiu, fundament și certitudine și a învierii noastre: el este "primul născut dintre cei care învie din morți" (Col 1,18); "Dumnezeu care l-a înviat pe Domnul, ne va învia și pe noi cu puterea sa" (1Cor 6,13).

Cum va avea loc învierea trupurilor noastre?

Cunoașterea modului în care are loc învierea depășește posibilitățile intelectului nostru. Este accesibilă numai în credință.

Care este diferența dintre învierea trupului și reîncarnare?

Există între cele două o diferență enormă, deoarece:

* învierea nu este o întoarcere la viața precedentă, ci o trăire nouă cu un trup complet transformat

* orice viață este unică și irepetabilă

* "Oamenilor le este dat să moartă o singură dată" (Ev 9,27).

În ce sens creștinul moarte și învie în fiecare zi?

Fiecare zi a vieții aici pe pământ este pentru creștin o participare la moartea și la învierea lui Cristos, dintr-un punct de vedere:

* sacramental: cu sacramentul Botezului noi murim împreună cu Cristos pentru păcat (suntem eliberați de el de păcat) și înviem la o viață nouă, la viața fiilor adoptivi ai lui Dumnezeu, mădulare ale lui Cristos și ale Bisericii sale, templu al Duhului Sfânt

* moral: în fiecare zi suntem chemați să alungăm păcatul, să-l evităm, să ne căim și să înviem din el, pentru a trăi cu bucurie fiecare moment, ca fii ai lui Dumnezeu, căutând "cele de sus, unde Cristos șade la dreapta lui Dumnezeu" (Col 3,1).

Mons. Raffaello Martinelli,
primatul bazilicii "Sfinții Ambrozie și Carol" din Roma

* * *

NB: Pentru a aprofunda tema, a se citi și următoarele documente pontificale:

- Catehismul Bisericii Catolice, 1992, nr. 988-1060;

- Congregația pentru Doctrina Credinței, Scrisoare cu privire la câteva chestiuni de escatologie, 1979.

Traducere de pe Zenit: pr. Mihai Patrașcu
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire