pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Cateheze diverse
sursa: www.ercis.ro

CUM CONSIDERĂ BISERICA CATOLICĂ RELIGIILE NECREȘTINE?

Înainte de toate, Biserica Catolică are o viziune pozitivă față de religiile necreștine.

* Pe ce se întemeiază această viziune pozitivă?

Această viziune pozitivă este astfel exprimată și motivată de Conciliul Vatican II:

- Având o singură origine: Dumnezeu, și având și un singur scop: Dumnezeu, religiile necreștine conțin raze de bunătate, "elemente de adevăr și de har ca printr-o prezență secretă a lui Dumnezeu" (AG 9).

- Ca expresii ale revelației pe care Dumnezeu a făcut-o prin intermediul cosmosului și a umanității, aceste religii pot într-un anumit mod să pună în raport cu Dumnezeu pe cei care le profesează și le trăiesc cu inimă dreaptă și sinceră.

- În afară de aceasta, religiile necreștine mărturisesc (într-un mod insuficient și incomplet, dar adevărat), prezența și acțiunea lui Dumnezeu, sau cel puțin despre sacru, în lume, și numai Dumnezeu știe câtă nevoie este mai ales astăzi când trăim într-o lume care tinde să șteargă și să extirpe orice semn și gest al divinului.

- Ele sunt, de asemenea, expresie a căutării din partea omului a unui răspuns la întrebările sale fundamentale. Așa cum spune Conciliul, oamenii așteaptă de la diferitele religii "răspunsul la enigmele ascunse ale condiției umane care, astăzi ca și odinioară, tulbură adânc inima omenească: Ce este omul? Care este sensul și scopul vieții noastre? Ce este binele și ce este păcatul? Care este originea și rostul suferinței? Care este calea spre adevărata fericire? Ce este moartea, judecata și răsplata după moarte? În sfârșit, ce este acel ultim și inefabil mister care ne cuprinde existența, din care ne tragem și spre care ne îndreptăm?" (NA 1).

- "Biserica Catolică nu respinge nimic din ce este adevărat și sfânt în aceste religii. Ea privește cu respect sincer la acele moduri de a acționa și a trăi, la acele reguli și doctrine care, deși se deosebesc în multe privințe de ceea ce ea însăși crede și povățuiește, reflectă totuși adesea o rază a adevărului care luminează pe toți oamenii" (NA 2).

- De aceea, Biserica Catolică recunoaște că în tradițiile religioase necreștine există "lucruri adevărate și bune" (OT 16), "lucruri prețioase, religioase și umane" (GS 92), "germeni de contemplație" (AG 11, 15), "raze ale adevărului care luminează pe toți oamenii" (NA 2).

De aceea ele merită atenția și stima creștinilor și patrimoniul lor spiritual este o eficace invitație la dialog nu numai cu privire la elemente convergente dar și la elemente care diferă.

* Care sunt principalele caracteristici pozitive, comune diferitelor religii?

- Religiile sunt expresii ale culturilor popoarelor și păstrează bogățiile lor spirituale;

- ele au transmis și transmit comori de înțelepciune și religiozitate și astfel au putut să susțină drumul uman și spiritual al atâtor generații;

- prin intermediul lor fiecare a putut să stabilească un raport cu Dumnezeu, cu transcendentul, să găsească resurse pentru angajarea morală și să nutrească o speranță pentru viața de dincolo;

- în religii se realizează și se dezvoltă acea dorință naturală de a-l vedea pe Dumnezeu, care este comună oricărui om și constituie baza oricărei atitudini religioase: acesta este un adevăr pe care teologia catolică l-a afirmat mereu și pe care sfântul Toma de Aquino l-a expus foarte bine în primele pagini din Summa Theologica.

* Biserica Catolică observă și negativități în religiile necreștine?

Pe de altă parte, nu trebuie uitat și nici nu trebuie ținut sub tăcere că religiile necreștine conțin și elemente false, erori teoretice și practice, malformații, deformări, distorsiuni, viziuni reductive...

* Care sunt motivele acestor negativități?

- Aceste negativități, prezente în religiile necreștine, depind nu atât și nu numai de modul în care aceste religii sunt profesate sau întrupate de diferitele persoane sau de diferitele popoare, în diferitele timpuri și culturi. Acest lucru se întâmplă și în credința creștină.

- Însă aceste negativități, aceste elemente neautentice se datorează în mare parte și însăși naturii religiilor necreștine.

- De fapt, aceste religii (cu excepția religiei ebraice), sunt cel mult rodul și efectul eforturilor și tentativelor făcute de om pentru a ajunge la Dumnezeu și pentru a se pune în contact cu el, chiar dacă nu se exclude faptul că, în unele cazuri, fondatorii lor au putut să primească și vreun dar special de sus.

- Tocmai datorită acestei origini umane a lor, este ușor ca ele să conțină elemente deformate, eronate, incomplete, de multe ori datorate faptului că divinitățile îl oglindesc pe om, sunt după chipul și asemănarea înseși limitelor și defectelor omului. Istoria religiilor atestă că în multe cazuri omul și-a făcut, și-a imaginat și construit divinități după chipul și asemănarea sa. Dimpotrivă, Biblia, încă de la Cartea Genezei, ne amintește că Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul și asemănarea sa și că îl cheamă pe om să împărtășească viața sa, dăruindu-i și capacitatea și forța pentru a realiza acest obiectiv.

- Riscul de a face să apară și să se mărească aceste negativități este și mai mare dacă se consideră că omul este păcătos și trăiește sub influența păcatului personal și al lumii și a "principelui răului": diavolul.

* Față de ceea ce este pozitiv și negativ prezent în religiile necreștine, ce face Biserica Catolică?

Biserica Catolică:

- respectă și "asumă" tot ceea ce este bun și pozitiv în diferitele religii;

- în același timp găsește-purifică-eliberează, în lumina evangheliei, de cruste și de elemente străine ceea ce este asumat, denunțând în mod onest ceea ce este non-valoare, dezumanizant, ne-evanghelic în el;

- afirmă absoluta noutate și originalitate a credinței creștine, care constă în faptul că în creștinism nu omul se apropie de Dumnezeu, ci Dumnezeu se apropie de om și că mai ales se face om în Isus Cristos, care, tocmai prin moartea sa pe cruce și învierea sa, vrea să mântuiască pe orice om, dăruindu-i-l pe Duhul Sfânt care face din om fiul lui Dumnezeu.

În acest sens, credința creștină nu spune că oamenii se reconciliază cu Dumnezeu, ci că "Dumnezeu a împăcat lumea cu sine în Cristos" (2Cor 5,19).

* Cum s-ar putea sintetiza cele spuse mai sus?

Religiile necreștine și tradițiile religioase în general:

* Ce anume exprimă?

- neliniștea inimii umane

- dorința spre absolut

- răspunsul la marile întrebări ale existenței.

* Ce raport au cu creștinismul?

- sunt căi spre adevăr

- conțin semina Verbi (germenii cuvântului lui Dumnezeu: Isus Cristos).

* Sunt cuprinse:

- de paternitatea misterioasă a lui Dumnezeu Tatăl față de toți

- de eficacitatea universală a lui Cristos, mântuitor unic și definitiv

- de prezența activă a Duhului Sfânt, care umple totul și pe toți.

* Pozitivul religios prezent în ele:

- provine de la Dumnezeu

- este dar al lui Cristos, rază și reflexie a adevărului său

- face parte din ceea ce realizează Duhul în inima oamenilor și în istoria popoarelor, în culturi și în religii

- poate asuma un rol de pregătire evanghelică, deoarece este ocazie sau pedagogie în care inimile oamenilor sunt stimulate să se deschidă la acțiunea lui Dumnezeu.

* Pentru aceasta, acest pozitiv, prezent în celelalte religii, din partea creștinilor trebuie să fie:

- cunoscut

- respectat

- valorizat.

* Și totuși, acest pozitiv este:

- în așteptare de purificare / împlinire / plinătate în Cristos

- în situație obiectivă deficitară

- amestecat cu negativitate

- ne-eficace ex opere operato (acțiunea, semnul nu realizează, prin sine însuși și de la sine însuși, ceea ce semnifică).

* Care sunt principalele caracteristici ale Bisericii Catolice?

* Biserica Catolică:

- îl vestește și îl comunică pe Cristos care este unicul Mântuitor al tuturor

- este singura adevărată Biserică a lui Cristos, care subzistă în Biserica catolică și apostolică

- oferă omului, din orice timp, vârstă, cultură, națiune... posibilitatea de a realiza în mod deplin și autentic acea plinătate de adevăr și de fericire la care aspiră fără încetare

- este semn și instrument de mântuire pentru toți oamenii. Prin urmare, și adepții celorlalte religii sunt rânduite spre Biserică și cu toții sunt chemați să facă parte din ea.

* De aceea, credința creștină are în ea însăși un obiectiv "în plus" față de celelalte religii (chiar dacă, din păcate, creștinii nu oglindesc mereu, în gândirea și acțiunea lor, acest "în plus").

* Cum se mântuiesc cei care aparțin religiilor necreștine?

"Aceia care, necunoscând, fără vina lor, evanghelia lui Cristos și Biserica sa, îl caută totuși pe Dumnezeu cu inimă sinceră și se străduiesc, sub impulsul harului, să împlinească în fapte voia lui cunoscută prin glasul conștiinței, pot dobândi mântuirea veșnică" (LG 16).

* Cei care se mântuiesc, se mântuiesc mereu grație lui Cristos și Bisericii sale?

Desigur, chiar dacă nu știu aceasta.

De fapt, orice mântuire vine de la Cristos, Capul, unic Mântuitor, prin intermediul Bisericii care este trupul său. Așadar este de datoria Bisericii să vestească tuturor că "Dumnezeu vrea ca toți oamenii să se mântuiască și să ajungă la cunoașterea adevărului" (1Tim 2,4), prin intermediul lui Isus Cristos care este unicul Mântuitor al tuturor.

* Pentru ce Isus Cristos este unicul Mântuitor?

* Deoarece:

- prin voința lui Dumnezeu Tatăl, "nu este în nimeni altul mântuirea, pentru că nu este nici un alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți" (Fap 4,12);

- nimeni nu poate să cunoască, să intre în comuniune cu Dumnezeu-Treime decât prin intermediul lui Isus Cristos (cf. In 16,6);

- Dumnezeu a spus și s-a dăruit în întregime pe sine însuși în Fiul său Unul-Născut Isus Cristos. Pentru aceasta nu trebuie așteptată nici o altă nouă revelație sau dar: ar fi o ofensă la adresa lui Cristos;

- Cristos este revelatorul deplin și definitiv al Tatălui și Mântuitor al oamenilor: este mediatorul și singura cale a mântuirii;

- El este cel care, ca Fiu Unul-Născut al lui Dumnezeu Tatăl, poate să dea împlinire foamei și setei de adevăr și fericire a inimii omului.

* Isus Cristos este "strălucirea gloriei" unicului Dumnezeu Tată. El este Fiul în sens deplin al lui Dumnezeu Tatăl și este, deci, cel care ni-l face cunoscut în mod perfect pe Dumnezeu, îl face prezent în mijlocul omenirii. El este lumină și viață, așa cum proclamă sfântul Ioan, în prologul evangheliei sale: "În el era viața și viața era lumina oamenilor" (In 1,4).

Mons. Raffaello Martinelli,
primatul bazilicii "Sfinții Ambroziu și Carol" din Roma

NB: Pentru a aprofunda tema, să se citească (în afară de cateheza despre tema: "De ce este necesar să-l vestim pe Isus Cristos?") următoarele documente pontificale:

* CONCILIUL VATICAN II:

- Lumen gentium (LG)

- Ad gentes (AG)

- Nostra aetate (NA)

- Optatam totius (OT)

* IOAN PAUL AL II-LEA, Redemptoris missio, 1991;

* CONGREGAȚIA PENTRU DOCTRINA CREDINȚEI, Mysterium Ecclesiae, 1973.

Traducere după Zenit de pr. Mihai Pătrașcu
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire