pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Cateheze diverse
sursa: www.ercis.ro

CATEHEZĂ: SFÂNTA FECIOARĂ MARIA: CUM O CINSTIM?

Cine este preasfânta Fecioară Maria?

Preasfânta Fecioară Maria:

  • este o fiică a lui Israel, o tânără evreică din Nazaret în Galileea, "o fecioară logodită cu un bărbat din casa lui David, numit Iosif" (Lc 1,26-27)
  • "ea se află în fruntea celor smeriți și săraci ai Domnului, care speră cu încredere de la el mântuirea și o primesc. În sfârșit, cu ea, fiica strălucită a Sionului, după îndelungata așteptare a făgăduinței, se împlinesc timpurile și se instaurează noua economie de mântuire" (LG, nr. 55)
  • "fecioară mamă, fiică a fiului tău, umilă și înaltă mai mult decât creatura, termen fix al sfatului veșnic, tu ești cea care ai înnobilat natura umană, cea pe care făcătorul său nu a detestat să devină făptură a ei" (Dante Alighieri, Paradisul, cântul XXXIII).

Ce relație există între Maria și Cristos?

  • Isus Cristos a fost zămislit în sânul Fecioarei Maria.

Cum are loc această zămislire?

  • Prin lucrarea Duhului Sfânt, fără colaborarea bărbatului. "Maria este chemată să-l zămislească pe acela în care va locui "în trup plinătatea dumnezeirii" (Col 2,9). Răspunsul divin la întrebarea ei: "Cum va fi aceasta de vreme ce eu nu cunosc bărbat?" (Lc 1,34) este dat prin puterea Duhului: "Duhul Sfânt se va coborî peste tine" (Lc 1,35).
  • (...) Duhul Sfânt e trimis să sfințească sânul Fecioarei Maria și să-i dea rodnicie în chip dumnezeiesc, el, "Domnul de viață dătător", făcând-o să-l zămislească pe Fiul veșnic al Tatălui într-o fire omenească luată dintr-a ei" (CBC, nr. 484-485).
  • Zămislirea feciorelnică arată că Isus este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu.

Ce înseamnă neprihănita zămislire?

  • "Dumnezeu a ales-o în mod gratuit pe Maria din toată veșnicia ca să fie mama Fiului său: pentru a împlini această misiune, ea a fost neprihănit zămislită. Aceasta înseamnă că, prin harul lui Dumnezeu și în vederea meritelor lui Isus Cristos, Maria a fost ferită de păcatul strămoșesc încă de la zămislirea ei" (Compendiu, nr. 96).

În ce sens este toată sfântă?

  • În sensul că ea nu a fost niciodată atinsă de vreun păcat în timpul existenței sale; este "neatinsă de vreo prihană a păcatului, cea plăsmuită de Duhul Sfânt ca o făptură nouă" (LG, 56). Este cea "plină de har" (Lc 1,28).

Maria este mereu fecioară?

  • Credința creștină afirmă fecioria reală și perpetuă a Mariei chiar și în nașterea unicului său fiu Isus, Fiul lui Dumnezeu făcut om. Ea a "rămas Fecioară în zămislirea fiului său, Fecioară în naștere, Fecioară însărcinată, Fecioară mamă, Fecioară perpetuă" (Sfântul Augustin).
  • Maria este Fecioară în trup și Fecioară în inimă: Maria, în timpul întregii sale vieți, s-a încredințat mereu și total voinței lui Dumnezeu, a fost mereu "slujitoarea Domnului" (Lc 1,38). "Maria este mai fericită prin primirea credinței în Cristos decât în zămislirea trupului lui Cristos" (Sf. Augustin, De sancta virginitate, 3, 3).
  • Fecioria Mariei indică și inițiativa absolută și gratuită a lui Dumnezeu față de ea.
  • După nașterea lui Isus, Maria nu a avut alți copii, rămânând mereu fecioară înainte, după și în timpul nașterii.

De ce vorbește Sfânta Scriptură despre frații și surorile lui Isus?

  • Era obișnuință în Vechiul Testament și chiar și la contemporanii lui Isus să-i numească frați și surori chiar și rudele apropiate.
  • De altfel și în zilele noastre, preoții se adresează credincioșilor numindu-i frați și surori, pentru a indica legătura deosebită care ne unește pe toți în Cristos Isus.

Care a fost legătura Mariei cu Isus?

  • Maria, în timpul întregii sale vieți pământești, a păstrat mereu o relație specială cu fiul său Isus. De fapt, viața pământească a mamei lui Dumnezeu este caracterizată de sintonia perfectă cu persoana Fiului și de dăruirea totală pentru opera răscumpărătoare împlinită de el "îmbrățișând din toată inima, fără a fi împiedicată de vreun păcat, voința mântuitoare a lui Dumnezeu, s-a oferit pe sine, ca slujitoare a Domnului, persoanei și lucrării Fiului său, punându-se în slujba misterului răscumpărării, în dependență de Cristos și împreună cu el, prin harul Dumnezeului atotputernic" (LG, 56).
  • "Această unire a mamei cu Fiul în opera răscumpărării se manifestă din clipa zămislirii feciorelnice a lui Cristos și până la moartea lui" (LG, 57).
  • Ea a fost o ucenică fidelă a lui Cristos. Însuși răspunsul lui Cristos - Cine este mama mea? Este cel care face voința Tatălui meu (cf. Mc 3,33-35) - care pare un pic ofensiv față de mama sa, în realitate exprimă cel mai mare elogiu față de Maria, indicând că adevărata sa măreție se află chiar în faptul că Maria, cea dintâi și mai mult decât orice altă creatură umană, a realizat voința lui Dumnezeu Tatăl.

Care sunt dogmele mariologice?

  • Ele sunt:
    - maternitatea divină a Mariei (titlul de Născătoare de Dumnezeu, "Theotokos", a fost dat la Conciliul din Efes - anul 431)
    - neprihănita sa zămislire (Pius al IX-lea, Ineffabilis Deus, 8 decembrie 1854)
    - fecioria sa perpetuă (Conciliul din Lateran - anul 649)
    - ridicarea sa la cer (Pius al XII-lea, Munificentissimus Deus, 1 noiembrie 1950)
  • Aceste dogme, chiar dacă au fost proclamate succesiv de-a lungul istoriei Bisericii, sunt conținute în revelația divină și stabilesc credința crezută mereu încă de la originile Bisericii. Ele folosesc pentru a defini această credință mai precis, solemn și definitiv. "Magisteriul Bisericii își angajează pe deplin autoritatea primită de la Cristos atunci când definește dogme, adică atunci când propune, sub o formă care îl obligă pe poporul creștin la o adeziune irevocabilă de credință, adevăruri conținute în revelația divină sau adevăruri aflate într-o legătură necesară cu acestea" (CBC, nr. 88).
  • "Dogmele sunt făclii pe calea credinței noastre, o luminează și îi dau siguranță. Și, reciproc, dacă viața noastră este dreaptă, mintea și inima ne vor fi deschise pentru a primi lumina dogmelor credinței" (CBC, nr. 89).

În ce sens Maria este numită născătoare de Dumnezeu?

  • Biserica o proclamă pe Maria născătoare de Dumnezeu deoarece Isus, care este cu adevărat fiul ei după trup, este Fiul născut de Tatăl veșnic în natura sa divină, a doua persoană a Preasfintei Treimi: el însuși Dumnezeu. Isus Cristos este "prin natură Fiul Tatălui după divinitate, prin natură fiul mamei după omenitate, dar propriu-zis Fiul lui Dumnezeu în cele două naturi ale sale" (Conciliul din Friuli, Simbolul, anul 796).

Ce semnificație are ridicarea Mariei la cer?

  • Ridicarea sa la cer, cu sufletul și trupul, înseamnă:
    - o conformitate deplină cu Fiul său, care a învins moartea
    - o participare deosebită a Mariei la Învierea fiului său
    - o anticipare și prefigurare singulară a învierii noastre, care va avea loc la sfârșitul timpurilor: ne manifestă sensul și destinul trupului sfințit de har.
  • În trupul glorios al Mariei, însăși creația materială începe să aibă ceva din trupul înviat al lui Cristos.

Care este relația dintre Maria și Dumnezeu Tatăl?

  • Faptele minunate împlinite în Maria sunt rod al acțiunii primare și gratuite a lui Dumnezeu Tatăl. La darul liber de har și de mântuire al lui Dumnezeu Maria răspunde cu prompta și totala adeziune de credință. "Fericită ești tu care ai crezut că se vor împlini cele spuse ție de Domnul" (Lc 1,42.45).
  • "Încă de la începuturi, Maria a constituit marele semn, cu chip matern și milostiv, al apropierii Tatălui și a lui Cristos, cu care ne invită să intrăm în comuniune" (Documentul de la Puebla, nr. 282, anul 1979).
  • Alegând-o ca mamă a întregii omeniri, Tatăl ceresc a voit să reveleze dimensiunea maternă, pentru a spune așa, a gingășiei divine și a grijii sale față de oamenii din toate epocile.

Care este relația dintre Maria și Duhul Sfânt?

  • Misterul Fecioarei Mamă scoate în evidență acțiunea Duhului Sfânt, care a realizat în sânul ei zămislirea copilului și a condus încontinuu viața sa. Titlurile de mângâietoare, avocată, ajutătoare, atribuite Mariei de evlavia poporului creștin, nu întunecă, ci preamăresc acțiunea Duhului Mângâietor și îi dispun pe credincioși să beneficieze de darurile sale.
  • Cooperarea Mariei cu Duhul Sfânt, manifestată la Buna-Vestire și la Vizitarea Elisabetei, se exprimă într-o atitudine de docilitate constantă față de inspirațiile Mângâietorului.
  • Ca adevărată femeie a rugăciunii, Fecioara îi cerea Duhului Sfânt să completeze lucrarea începută la zămislire pentru ca pruncul să crească "în înțelepciune, statură și har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor" (Lc 2,52). Sub acest profil Maria se prezintă ca un model pentru părinți, arătând necesitatea de a recurge la Duhul Sfânt pentru a găsi calea corectă în dificila misiune educativă.
  • Fără îndoială a fost prezentă la revărsarea Duhului în ziua de Rusalii. Duhul care locuia deja în Maria, realizând în ea minunății ale harului, acum coboară din nou în inima sa, comunicând daruri și carisme necesare pentru exercitarea maternității sale spirituale.
  • Maria participă la viața și la rugăciunea primei comunități creștine. Sfântul Luca spune că la originile Bisericii comunitatea este compusă nu numai din apostoli și discipoli, ci și din femei, între care Luca o numește numai pe "Maria, mama lui Isus" (Fap 1,14).
  • Și acum în viața Bisericii, "Ea este chemată de același Duh să coopereze în mod matern cu el. El trezește încontinuu în amintirea Bisericii cuvintele lui Isus adresate discipolului preaiubit: "Iată mama ta!", și îi invită pe credincioși să o iubească pe Maria așa cum a iubit-o Cristos. Orice aprofundare a legăturii cu Maria permite Duhului o acțiune mai rodnică pentru viața Bisericii" (Ioan Paul al II-lea, Cateheza de miercuri, 9 decembrie 1998).

Ce relație există între Maria și Biserică?

  • Preasfânta Fecioară Maria este:
    - aparținătoare Bisericii
    - mamă a Bisericii
    - model al Bisericii
    - mijlocitoare pentru Biserică.

În ce mod Maria aparține Bisericii?

  • Ea este sora noastră, membru eminent și cu totul singular al Bisericii.
  • Este cea dintâi mântuită, răscumpărată de Cristos "în maniera cea mai sublimă" în neprihănita sa zămislire (cf. Bula Ineffabilis Deus, în: Pius al IX-lea, Acta 1, 605) și în întregime reînnoită și umplută de harul Duhului Sfânt.

Pentru ce Maria este Maica Bisericii?

  • Pentru că:
    - "ea l-a născut pe Fiul pe care Dumnezeu l-a rânduit primul născut dintr-o mulțime de frați (cf. Rom 8,29), adică dintre credincioși, la nașterea și formarea cărora ea conlucrează cu iubire de mamă" (LG, 63)
    - "a cooperat la mântuirea omului în libertatea credinței și a ascultării" (LG, 56), dându-și asentimentul în numele întregii omeniri
    - pe Calvar, Isus cu cuvintele: "Iată fiul tău", "Iată mama ta" (In 19,26-27), o dăruia, ca mamă, deja cu anticipație pe Maria tuturor celor care vor primi vestea cea bună a mântuirii și astfel punea premisele iubirii lor filiale față de ea
    - Maria cooperează la nașterea și la dezvoltarea vieții divine în mădularele lui Cristos care suntem noi. Ea este maica Bisericii în ordinea harului.
  • "Rolul de mamă al Mariei față de oameni nu umbrește și nu micșorează în nici un fel [...] unica mijlocire a lui Cristos, ci îi arată puterea. Căci orice influență mântuitoare a Sfintei Fecioare [...] decurge din belșugul meritelor lui Cristos, se întemeiază pe mijlocirea lui, depinde în întregime de această mijlocire și din ea își ia toată puterea" (LG, 60).

În ce sens Maria este model al Bisericii?

  • Ea este figura și realizarea cea mai perfectă a Bisericii. Este model al Bisericii în maternitate și în feciorie.
    - În maternitate:
    "Biserica [...] prin predicare și botez naște la o viață nouă și nepieritoare pe fiii zămisliți de la Duhul Sfânt și născuți din Dumnezeu" (LG, 64).
    - În feciorie:
    Biserica "este și fecioara care păzește neatinsă și curată credința față de Mirele ei și, imitând-o pe Maica Domnului său, prin puterea Duhului Sfânt, păstrează în mod feciorelnic credința neatinsă, speranța tare, iubirea sinceră" (LG, 64).
  • Ea constituie fără îndoială pentru toți un preaînalt exemplu de curăție și de dăruire totală Domnului. Dar în mod special se inspiră de la ea fecioarele creștine și cei care se dedică în mod radical și exclusiv Domnului în diferitele forme ale vieții consacrate.
  • Ea îi încurajează pe toți creștinii să trăiască cu angajare deosebită castitatea, conform propriei stări, și să se încredințeze Domnului în diferitele circumstanțe ale existenței. Cea care este prin excelență Sanctuar al Duhului Sfânt, îi ajută pe credincioși să redescopere propriul trup ca templu al lui Dumnezeu (cf. 1Cor 6,19) și să-i respecte noblețea și sfințenia.
  • "În lucrarea sa apostolică, Biserica privește pe bună dreptate spre aceea care l-a născut pe Cristos, zămislit de la Duhul Sfânt și născut din Fecioară tocmai pentru a se naște și a crește, prin Biserică, și în inimile credincioșilor. Căci Fecioara a fost în viața ei exemplu al acelei iubiri materne de care trebuie să fie însuflețiți toți aceia care, în misiunea apostolică a Bisericii, conlucrează la regenerarea oamenilor" (LG, 65).
  • Maria este imaginea escatologică a Bisericii, în sensul că ea este deja ceea ce Biserica, peregrină pe pământ, va fi într-o zi la sfârșitul acestei lumi.

În ce sens Maria este model al sfințeniei Bisericii?

  • Maria este toată sfântă, fiind "cea plină de har" (Lc 1,28). Ea reprezintă pentru comunitatea credincioșilor paradigma sfințeniei autentice, care se realizează în unirea cu Cristos.
  • "Biserica își atinge în Preacurata Fecioară desăvârșirea", în timp ce "credincioșii se străduiesc încă să crească în sfințenie învingând păcatul" (LG, 65).
  • În acest drum spre sfințenie, cei care cred în Cristos se simt încurajați de cea care este model de virtute.
  • "Biserica, gândindu-se la ea cu pietate și contemplând-o în lumina Cuvântului făcut om, pătrunde mai adânc, cu venerație, în sublimul mister al Întrupării și devine tot mai asemenea cu Mirele său" (LG, 65).
  • Sfințenia creștină se realizează într-o intensă viață de credință, speranță și iubire. În toate aceste trei virtuți teologale, Maria este model exemplar. De fapt:
    - în credință: exemplul său încurajează poporul lui Dumnezeu să practice credința sa și să-i aprofundeze și să-i dezvolte conținutul, păstrând și meditând în inimă evenimentele mântuirii
    - în speranță: ascultând mesajul îngerului, Fecioara orientează cea dintâi speranța sa spre Împărăția fără sfârșit, pe care Isus era trimis să o instaureze
    - în iubire: tocmai grație iubirii iradiante a Mariei este posibil de păstrat în orice timp în cadrul Bisericii înțelegerea și iubirea fraternă.

În ce sens Maria cooperează la răscumpărare?

  • Deja sfântul Augustin atribuie Fecioarei calificativul de cooperatoare a răscumpărării (cf. De sancta virginitate, 6: PL 40, 399), titlu care subliniază acțiunea unită și subordonată a Mariei față de Cristos Răscumpărătorul.
  • Ea cooperează "într-un mod cu totul deosebi la opera Mântuitorului, prin ascultare, credință, speranță și iubire aprinsă". Rod sublim al acestei cooperări este maternitatea sa universală: "De aceea ea ne este Mamă în ordinea harului" (LG, 61).
  • Este o cooperare deosebită pe care Domnului Dumnezeu i-o acordă. În unire cu Cristos și supusă lui, ea a colaborat în obținerea harului mântuirii de întreaga omenire, în mod unic și irepetabil, grație:
    - maternității sale divine față de Cristos
    - asocierii sale la sacrificiul lui Cristos: suferind cu el care moare pe cruce "a cooperat într-un mod cu totul deosebit la opera Mântuitorului" (LG, 61)
    - contribuției deosebite pe care ea o dă și vieții Bisericii, pentru care este Mamă, în decursul secolelor și până la sfârșitul timpurilor, continuând să susțină comunitatea creștină și pe toți credincioșii în drumul lor spre sfințenie și în angajarea generoasă pentru vestirea evangheliei.

Care este relația între Maria și femeie?

  • "Este "binecuvântată între toate femeile". În ea Dumnezeu a conferit femeii o demnitate cu dimensiuni nebănuite. În Maria evanghelia a pătruns feminitatea, a răscumpărat-o și a preamărit-o. Acest lucru are o importanță capitală pentru orizontul nostru cultural, în care femeia trebuie să fie mult mai mult valorizată, în timp ce se definește mai clar și mai amplu partea care îi revine în societate. Maria este garanție a măreției feminine, indicând modul specific al faptului de a fi femeie, cu acea vocație a sa de a fi suflet, dăruire capabilă să spiritualizeze trupul și să întrupeze spiritul" (Documentul de la Puebla, nr. 299).
  • Maria realizează în sine în mod sublim și paradigmatic cele două dimensiuni, vocații ale femeii: fecioria și maternitatea.
  • Maria a trăit, în forma proprie și exclusivă a femeii, unirea dintre mamă și fiu.

Ce tip de cult se dă Mariei?

  • Încă de la început a fost mereu un cult deosebit față de Fecioara Maria printre creștini. Totuși, "mai ales începând cu Conciliul din Efes, cultul poporului lui Dumnezeu față de Maria s-a dezvoltat minunat în venerație și iubire, în invocare și imitare" (LG, 66). El s-a exprimat în special în sărbătorile liturgice, între care, de la începuturile secolului al V-lea, a căpătat o însemnătate deosebită "ziua Mariei Theotokos", celebrată la 15 august la Ierusalim și devenită apoi sărbătoarea Adormirii sau a Ridicării la Cer.
  • Cultul marian s-a dezvoltat până în zilele noastre în continuitate minunată, alternând perioade înfloritoare la perioade critice care, totuși, au avut adesea meritul de a-i promova și mai mult reînnoirea.
  • "Maria, care a fost înălțată prin harul lui Dumnezeu, după Fiul său, deasupra tuturor îngerilor și oamenilor pentru că este mama preasfântă a lui Dumnezeu și a luat parte la misterele lui Cristos, este pe bună dreptate cinstită de Biserică printr-un cult deosebit" (LG, 66).
  • Acest cult are o particularitate irepetabilă pentru că se referă la o persoană unică prin perfecțiunea sa personală și prin misiunea sa.
  • "Acest cult [...], deși este cu totul aparte, diferă în mod esențial de cultul de adorație care i se aduce Cuvântului Întrupat deopotrivă ca și Tatălui și Duhului Sfânt și îl favorizează în cel mai înalt grad"; el își are exprimarea în sărbătorile liturgice dedicate Născătoarei de Dumnezeu și în rugăciunea mariană cum este Rozariul, "rezumat al întregii evanghelii" (CBC, 971).
  • De aceea, venerația credincioșilor față de Maria, deși superioară cultului dat celorlalți sfinți, este totuși inferioară cultului de adorație rezervat lui Dumnezeu.
  • Între cultul marian și cel dat lui Dumnezeu există însă o continuitate: de fapt, cinstea dată Mariei este orânduită și conduce la adorația Preasfintei Treimi.
  • Venerația creștinilor față de Fecioara Maria promovează cultul dat Cuvântului întrupat, Tatălui și Duhului Sfânt. "Diferitele forme de pietate față de Născătoarea de Dumnezeu pe care Biserica le-a aprobat în limitele învățăturii sănătoase și adevărate, în funcție de împrejurările de timp și de loc și după firea și mentalitatea credincioșilor, au drept rezultat ca, prin cinstirea Mamei, Fiul, pentru care toate trăiesc (cf. Col 1,15-16) și în care Tatălui veșnic "i-a plăcut să sălășluiască toată plinătatea" (Col 1,19), să fie cunoscut, iubit, preamărit cum se cuvine, iar poruncile lui să fie urmate" (LG, 66).
  • La ea, devenită maică a Bisericii și Maică a omenirii, aleargă poporul creștin, animat de încredere filială, pentru a solicita mijlocirea ei maternă și a obține bunurile necesare vieții pământești în vederea fericirii veșnice.

Mons. Raffaello Martinelli, primatul bazilicii "Sfinții Ambrozie și Carol" din Roma

Bibliografie:
Conciliul al II-lea din Vatican, Lumen gentium (LG);
Paul al VI-lea, Marialis cultus, 1974;
Ioan Paul al II-lea, Redemptoris mater, 1987;
Catehismul Bisericii Catolice, partea I - secțiunea a doua.

Traducere de pe Zenit: pr. Mihai Pătrașcu
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire