pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Cateheze diverse
sursa: www.ercis.ro

Cateheză: Cum sfințesc duminica?

De ce este importantă duminica pentru creștin?

Pentru că duminica a înviat Cristos. Și de fapt, chiar duminica, femeile care au asistat la răstignirea lui Cristos au mers la mormânt "dis-de-dimineață, în prima zi după sâmbătă" (Mc 16,2) și l-au găsit gol.

De ce este așa de importantă învierea lui Cristos?

* Pentru că învierea lui Isus este datul fundamental, central și originar pe care se sprijină credința creștină: "Dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră și zadarnică este și credința voastră" (1Cor 15,14).

* Învierea lui Cristos este eveniment minunat care nu numai că se deosebește în mod absolut singular în istoria oamenilor, ci se plasează în centrul misterului timpului și al istoriei. Lui Cristos îi aparțin timpul și veacurile. El constituie axa portantă a istoriei, spre care se orientează misterul începuturilor și cel al destinului final al lumii.

Cu ce expresii este indicată duminica?

Duminica mai este numită: ziua Domnului, a Bisericii, a omului, a soarelui, prima zi a săptămânii, ziua a opta.

De ce este numită duminica:

Ziua Domnului?

Deoarece duminica este ziua celebrării Paștelui. (Patima-Moartea-Învierea-Înălțarea) Domnului pentru mântuirea lumii. Euharistia, care este celebrată duminica, este memorialul acestui Paști (adică face prezent și eficace astăzi Paștele Domnului, pe care el l-a realizat cu două mii de ani în urmă). Pentru aceasta duminica este numită și Paștele săptămânal. În același timp, "ziua Domnului" este numită și "stăpâna zilelor", "sărbătoarea primordială" deoarece "toate au luat ființă prin el și fără el nu a luat ființă nimic din ceea ce există" (In 1,3).

Ziua Bisericii?

Duminica este numită și ziua Bisericii deoarece, în celebrarea euharistică duminicală, comunitatea creștină regăsește izvorul său și culmea sa, motivul existenței sale, originea bunăstării sale, principiul său de acțiune adevărat și de neînlocuit. În jurul Euharistiei de duminică crește și se maturizează comunitatea, care are misiunea de a comunica evanghelia și de a împărtăși experiența intensă de comuniune între toți membrii săi.

Ziua omului?

Ca zi a omului, duminica, cu dimensiunea sa de sărbătoare, implică pe om în identitatea sa personală, familiară și comunitară în logica unui mod transcendent de a fi și de a trăi. În același timp, duminica îi dezvăluie omului sensul existenței și al acțiunii sale.

Prima zi a săptămânii?

Duminica este numită și prima zi a săptămânii, deoarece în concepția ebraică, ziua de sărbătoare este sâmbăta, iar duminica este deci prima zi a săptămânii. De ce este importantă această denumire? Indicând ziua de duminică prima zi a săptămânii este evidențiată legătura singulară care există între înviere și creație, între "prima zi a săptămânii" în care a avut loc învierea lui Cristos și prima zi a săptămânii cosmice în care Dumnezeu a creat lumea (cf. Gen 1,1-2.4). De fapt, învierea se constituie ca începutul unei creații noi, din care Cristos, "născut înainte de orice creatură" (Col 1,15), constituie și primiția, "primul născut din cei care învie din morți" (Col 1,18).

Ziua a opta?

Duminica este numită și ziua a opta, pentru că în concepția ebraică sâmbăta este ziua a șaptea a săptămânii, așadar, duminica este și ziua a opta.

Ce anume evidențiază duminica înțeleasă ca ziua a opta?

Ziua a opta evidențiază legătura duminicii cu veșnicia. De fapt, duminica, în afară de faptul că este prima zi, este și "ziua a opta", adică pusă după succesiunea septenară a zilelor, într-o poziție unică și transcendentă, evocatoare nu numai a începutului timpului, dar și a sfârșitului său în "veacul viitor". În acest sens, duminica:

* înseamnă ziua cu adevărat nouă, unică, ce va urma după timpul actual, ziua fără sfârșit care nu va avea nici seară nici dimineață, veacul nepieritor care nu va putea îmbătrâni;

* este prevestirea neîncetată a vieții fără de sfârșit, a vieții veșnice spre care creștinul este proiectat;

* prefigurează ziua finală, cea a parusiei, deja anticipată într-un fel de gloria lui Cristos în evenimentul învierii. De fapt, tot ceea ce se va întâmpla, până la sfârșitul lumii, nu va fi decât o expansiune și o explicare a ceea ce a avut loc în ziua în care trupul martirizat al Celui Răstignit a înviat;

* este invitație de a privi înainte, este ziua în care comunitatea creștină îi strigă lui Cristos acel: "Marana tha: vino, Doamne!" (1Cor 16,22). În acest strigăt de speranță și de așteptare, ea devine însoțitoare și sprijin al speranței oamenilor.

De ce este numită duminica zi a soarelui?

Această expresie, zi a soarelui, atribuită duminicii, vine de foarte departe. La începutul istoriei creștinismului, o atentă intuiție pastorală a sugerat Bisericii să încreștineze, pentru duminică, acea conotație de zi a soarelui, expresie cu care romanii denumeau această zi și care mai reiese încă în unele limbi contemporane. În felul acesta, Biserica de la începuturi îi ferea pe credincioși de seducțiile cultelor care divinizau soarele și îndrepta celebrarea din această zi spre Cristos, adevărat "soare" al omenirii, "soare care răsare pentru a-i lumina pe cei care stau în întuneric și în umbra morții" (Lc 1,78-79), venit ca "lumină pentru luminarea neamurilor" (Lc 2,32) și care se va întoarce la sfârșitul timpurilor pentru a fi și a transfigura cu lumina sa strălucitoare pe toți și totul.

În ce sens duminica revelează omului sensul timpului?

Duminica, izvorând din învierea lui Cristos, despică timpurile omului (zilele, lunile, anii, secolele) ca o săgeată direcțională care îi leagă fie de prima zi a creației, fie de ultima zi (a opta) a lumii, în care Domnul Isus va veni în glorie și va face noi toate lucrurile.

Ce relație există între duminică și anul liturgic?

Duminica este modelul natural pentru a înțelege și a celebra, în cursul anului liturgic, întregul mister al lui Cristos, de la Întrupare și Naștere până la Înălțare, la ziua de Rusalii și la așteptarea speranței fericite și a întoarcerii Domnului. Duminica, cu "solemnitatea" sa obișnuită, ritmează astfel, din an în an, timpul pelerinajului Bisericii, până la duminica fără asfințit. De fapt, Biserica, din duminică în duminică, luminată de Cristos, merge spre duminica fără de sfârșit din Ierusalimul ceresc, când va fi împlinită în toate aspectele sale cetatea mistică a lui Dumnezeu, care "nu are nevoie de lumina soarelui, nici de lumina lunii, pentru că gloria lui Dumnezeu o luminează, iar făclia ei este Mielul" (Ap 21,23).

De ce este legată duminica de Botezul nostru?

Duminica, celebrarea a morții și învierii lui Cristos, amintește, mai mult decât alte zile, că noi suntem, împreună cu Cristos și grație lui, morți pentru păcat și înviați la viața nouă a fiilor lui Dumnezeu, chiar în ziua Botezului nostru. "Înmormântați fiind împreună cu el prin Botez, ați și fost înviați, prin credință, împreună cu el, prin credința în puterea lui Dumnezeu, care l-a înviat pe el din morți" (Col 2,12). Biserica subliniază această dimensiune baptismală a duminicii îndemnând să celebreze botezurile, în afară de privegherea pascală, și în această zi săptămânală, duminica, în care se comemorează Învierea Domnului.

Cum se sfințește duminica?

* Participând înainte de toate la celebrarea euharistică, aceasta fiind cu adevărat, pentru orice botezat, inima duminicii. "Fără duminică nu putem să trăim": așa a proclamat unul dintre creștini care a îndurat martiriul sub Dioclețian în secolul al IV-lea, tocmai pentru că nu a voit să renunțe la celebrarea euharistiei duminicale.

* Și prin rugăciune, fapte de caritate și abținerea de la muncă.

Cum trebuie trăită sfânta Liturghie duminicală?

* Sfânta Liturghie duminicală este, pentru creștin, o angajare la care nu se poate renunța, care trebuie trăită nu numai pentru a îndeplini un precept, ci ca necesitate a unei vieți creștine cu adevărat conștiente și coerente.

* Credincioșii se reunesc duminica în adunare pentru că, ascultând cuvântul lui Dumnezeu și participând la Euharistie, celebrează pătimirea, Învierea și gloria Domnului Isus și aduc mulțumire lui Dumnezeu care i-a renăscut la o speranță vie prin Învierea lui Isus Cristos din morți (cf. 1Pt 1,3). La fiecare sfântă Liturghie, îl binecuvântăm pe Domnul, Dumnezeul universului, prezentându-i pâinea și vinul, roade ale pământului și ale muncii omului.

* Apoi, când părinții participă împreună cu copiii lor la sfânta Liturghie, familiile creștine trăiesc una din exprimările cele mai elocvente ale identității lor și ale "slujirii" lor de Biserici domestice.

Când este obligat creștinul să participe la sfânta Liturghie?

"Duminica și în celelalte zile de sărbătoare de poruncă, toți credincioșii sunt obligați să participe la sfânta Liturghie" (can. 1247 din Codul de drept canonic). O astfel de lege implică o obligație gravă și se înțelege bine motivul, dacă se ia în considerare relevanța pe care o au pentru viața creștină duminica și Euharistia. Cel care în mod deliberat nu îndeplinește această obligație comite un păcat de moarte.

Cine poate să fie dispensat de a participa la sfânta Liturghie duminicală?

Cel care este justificat de un motiv serios (de exemplu, boala) sau a fost dispensat de parohul propriu.

Cum să sfințim duminica rugându-ne mai mult?

* Este cât se poate de oportun ca creștinul, în afară de participarea la sfânta Liturghie, să sfințească duminica dedicând timp mai mult rugăciunii: personale, familiare, comunitare. Aceste momente speciale de rugăciune pregătesc și completează în sufletul creștin darul propriu al Euharistiei.

* Este deosebit de recomandată celebrarea solemnă și comunitară a Vesperelor. Sunt importante și expresii antice ale religiozității, cum ar fi pelerinajul: adesea credincioșii profită de odihna duminicală pentru a merge la sanctuare unde să trăiască, eventual cu întreaga familie, câteva ore de experiență mai intensă de credință, momente de har.

* Timpul dăruit lui Cristos nu este niciodată timp pierdut, ci mai degrabă timp câștigat pentru umanizarea profundă a raporturilor noastre, a vieții noastre și a vieții lumii.

De ce pentru sfințirea duminicii se cere odihna, abținerea de la muncă?

* Alternanța între muncă și odihnă, înscrisă în natura umană, este voită de însuși Dumnezeu, așa cum se observă în textul creației în cartea Genezei (cf. Gen 2,2-3; Ex 20,8-11): odihna este lucru "sacru", fiind pentru om condiția de a ieși din ciclul, uneori excesiv de absorbant, al activităților pământești și de a recăpăta conștiința că totul este lucrare a lui Dumnezeu. Dacă este exemplară pentru om, în prima pagină a Cărții Genezei, "munca" lui Dumnezeu, tot așa este "odihna" sa: "A încetat în ziua a șaptea de la orice muncă a sa" (Gen 2,2).

* Întreruperea ritmului adesea oprimant al ocupațiilor exprimă, cu noutatea odihnei și dezlipirea de muncă, recunoașterea dependenței proprii și a cosmosului de Dumnezeu. Totul este al lui Dumnezeu! Ziua Domnului revine încontinuu ca să afirme acest principiu. Cu atât mai urgentă este această recunoaștere în epoca noastră, în care știința și tehnice au extins incredibil puterea pe care omul o exercită prin munca sa.

Care sunt avantajele odihnei duminicale?

Grație odihnei duminicale:

* grijile și datoriile zilnice pot să-și găsească dimensiunea lor justă;

* lucrurile materiale, pentru care ne agităm adesea, lasă loc valorilor spiritului;

* persoanele cu care trăim recapătă, în întâlnirea și în dialogul mai liniștit, adevăratul lor chip. Odihna și destinderea sunt necesare pentru demnitatea noastră de persoane: multiplele și complementarele exigențe religioase, familiare, culturale, interpersonale cu greu pot fi satisfăcute dacă nu este salvgardată cel puțin o zi pe săptămână în care să ne bucurăm împreună de posibilitatea de a ne odihni și de a face sărbătoare;

* înseși frumusețile naturii - de prea multe ori distruse de o logică de dominare care se întoarce împotriva omului - pot fi redescoperite și profund gustate;

* se poate regăsi un pic de pace cu Dumnezeu, cu noi înșine și cu semenii noștri; un timp propice pentru reflecție, tăcere, studiu și meditație, care favorizează creșterea vieții interioare și creștine;

* se pot trăi momente prețioase de îmbogățire spirituală, de libertate mai mare, de posibilități mai mari de contemplație și de comuniune fraternă. Acest lucru angajează pe fiecare dintre discipolii lui Cristos să dea și celorlalte momente ale zilei, trăite în afara contextului liturgic - viața de familie, relații sociale, ocazii de distracție - un stil care să ajute să iasă în evidență pacea și bucuria Celui Înviat în țesutul obișnuit al vieții. Întâlnirea cea mai liniștită a părinților și a copiilor poate fi, de exemplu, ocazie nu numai pentru a se deschide ascultării reciproce, ci și pentru a trăi împreună vreun moment formativ și de reculegere mai mare;

* este oferită ocazia de a ne dedica, cu mai mare disponibilitate de energii și de timp, activităților de milostenie, de caritate și de apostolat;

* așadar, Euharistia duminicală nu numai că nu abate de la datoriile de caritate, ci, dimpotrivă, îi angajează mai mult pe credincioși "la toate faptele de caritate, de pietate, de apostolat, ca să se arate prin aceste fapte că, deși creștinii nu sunt din lumea aceasta, ei sunt totuși lumina lumii și că ei dau slavă Tatălui în fața oamenilor" (Conciliul Vatican II, Sacrosanctum concilium, nr. 9);

* se favorizează momente de împărtășire fraternă față de cei mai săraci. "În prima zi a săptămânii, fiecare dintre voi să pună deoparte, la el acasă, păstrând ceea ce crede" (1Cor 16,2) și să dăruiască celui care are mai puțin decât el.

Ce munci sunt permise duminica?

Cele care nu împiedică să se aducă lui Dumnezeu cult și nu tulbură bucuria proprie a zilei Domnului sau cuvenita odihnă a minții și a trupului. Sunt permise activitățile familiare sau activități care au o mare utilitate socială, cu condiția să nu creeze obișnuințe care să aducă prejudiciu religiei, vieții de familie și sănătății. Fiecare creștin trebuie să evite și să impună altora, fără necesitate, ceea ce i-ar împiedica să respecte ziua Domnului.

Ce diferență este între duminică și "sfârșit de săptămână"?

Discipolilor lui Cristos li se cere să nu confunde celebrarea duminicii, care trebuie să fie o adevărată sfințire a zilei Domnului, cu "sfârșitul de săptămână", înțeles în mod fundamental ca timp de simplă odihnă sau de evadare. Din păcate, atunci când duminica își pierde semnificația originară și se reduce la simplu "sfârșit de săptămână", se poate întâmpla ca omul să rămână închis într-un orizont așa de strâmt care nu-i mai permite să vadă "cerul".

De ce este important a sfinți duminica făcând sărbătoare?

Exigența de "a face sărbătoare" este imprimată în ființa umană. Pentru creștin, duminica, ziua în care Domnul a înviat, este prin excelență ziua bucuriei. Pentru duminică se potrivește bine exclamația psalmistului: "Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm și să ne veselim într-însa" (Ps 118). "În prima zi a săptămânii, fiți cu toții bucuroși" se citește în Didascalia apostolilor, din primele timpuri ale creștinismului. În ziua Domnului, Biserica mărturisește puternic bucuria simțită de apostoli văzându-l pe Domnul înviat în seara de Paști. Sfântul Augustin, făcându-se interpret al conștiinței ecleziale răspândite, scoate în evidență tocmai această caracteristică a duminicii: "Se lasă deoparte posturile și se roagă stând în picioare ca semn al învierii; pentru aceasta, în toate duminicile se cântă aleluia". Caracterul sărbătoresc al Euharistiei duminicale exprimă bucuria pe care Cristos o transmite Bisericii sale prin darul Duhului Sfânt.

Mons. Raffaello Martinelli,
primatul bazilicii "Sfinții Ambrozie și Carol" din Roma

NB. Pentru a aprofunda tema, a se citi următoarele documente pontificale:

* Conciliul Vatican II, Sacrosanctum concilium;

* Ioan Paul al II-lea:

- Dominicae cenae, 1980

- Dies Domini, 1998

* Catehismul Bisericii Catolice, nr. 2168-2195

Traducere de pe Zenit: pr. Mihai Patrașcu
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire