pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Cateheze diverse
sursa: www.ercis.ro

CARE ESTE IMPORTANȚA ROZARIULUI?

A) Informații istorice despre Rozariu

Când apare rugăciunea Rozariului?

Ea are origini foarte vechi. Se pare că provine din secolul al XII-lea, când era deja recitată de mult timp de călugării certozini.

Apoi, foarte repede s-a răspândit în toată lumea catolică, căpătând caracteristici diferite, dar păstrând mereu invocația către Preasfânta Fecioară Maria. Popularitatea Rozariului este confirmată și de numărul mare de confraternități și de grupuri care, deja în trecut ca și în zilele noastre, poartă titlul său.

Comemorarea liturgică în cinstea Sfintei Fecioare Maria a Rozariului se celebrează la 7 octombrie.

Papa Grigore al XIII-lea a transferat-o în această zi, înlocuind comemorarea Sfintei Maria a Victoriei pe care predecesorul său, Pius al V-lea, a instituit-o pentru a comemora victoria la Lepanto a flotei creștine asupra flotei turcești care amenința coastele din regiunea Veneto.

Ce au spus unii papi cu privire la Rozariu?

Răspândit rapid în Biserică, Rozariul a fost foarte repede reglementat, recunoscut oficial și recomandat credincioșilor de către Suveranii Pontifi.

- Cel dintâi papă care i-a determinat fizionomia esențială, i-a conferit carisma eclezială, a scos în evidență calitățile sale și l-a recomandat poporului lui Dumnezeu a fost dominicanul sfântul Pius al V-lea. Sunt memorabile bulele Consueverunt din anul 1569, adevărată magna charta a Rozariului și Salvatoris Domini din anul 1572, scrisă după victoria creștinătății la Lepanto.

- Un alt mare pontif al Rozariului a fost papa Leon al XIII-lea. Foarte evlavios față de această rugăciune, i-a dedicat 22 de documente. A arătat-o ca "modul fericit pentru a face să pătrundă și să se înrădăcineze în suflete principalele dogme ale credinței creștine".

În anul 1883 a stabilit ca "toată luna octombrie din anul respectiv și în viitor să fie consacrată și dedicată Fecioarei Cerești a Rozariului". Din anul 1891 ne amintim de definiția semnificativă pe care a dat-o Rozariului: "ca legitimația credinței noastre și compendiul cultului datorat Mariei". În anul 1892 justifică recomandările sale de a face rugăciunea Rozariului spunând că în ea "sunt așa de bine și așa de util reunite o formă excelentă de rugăciune, un mijloc eficace pentru a păstra credința și un ideal deosebit de virtute desăvârșită: este foarte just ca adevărații creștini să-l aibă adesea în mâini și să-l mediteze cu evlavie". În anul 1898 ajunge să afirme că "Rozariul constituie forma cea mai excelentă de rugăciune privată și mijlocul cel mai eficace pentru a obține viața veșnică" și că "în clipa supremă, cei evlavioși Rozariului vor fi mângâiați de gingășia maternă a Fecioarei Maria și vor adormi lin la sânul său".

- Papa Pius al X-lea a stimat și a iubit Rozariul recitându-l cu fidelitate înainte și în timpul pontificatului său. El a afirmat: "Rozariul constituie rugăciunea prin excelență reunind cu meditarea misterelor religiei noastre și cu cele mai sfinte rugăciuni, mijlocirea Preasfintei Fecioare. Trebuie să nutrim cea mai dragă speranță că prin intermediul acestei practici Domnul ne va acorda cele mai bune haruri". În testamentul său a recomandat Rozariul ca "rugăciunea care, mereu după rugăciunea liturgice, este cea mai frumoasă dintre toate, cea mai bogată în haruri, cea care îi place mai mult Preasfintei Fecioare Maria".

- Cu enciclice și discursuri importante au preamărit și recomandat Rozariul Benedict al XV-lea și Pius al XI-lea, căruia îi este atribuită fraza provocatoare, amintită adesea: "aș putea converti lumea dacă aș avea o armată care să recite Rozariul".

- În schimb, este a lui Pius al XII-lea definiția vestită: "Rozariul este sinteza întregii evanghelii, meditare a misterelor Domnului, sacrificiu de seară, coroană de trandafiri, imn de laudă, rugăciune a familiei, compendiu al vieții creștine, semn sigur al favorului ceresc, ajutor pentru mântuirea așteptată".

- Ioan Paul al II-lea, la 16 octombrie 2002, a publicat Scrisoarea apostolică Rosarium Virginis Mariae, cu ocazia celui de-al 120-lea aniversar al enciclicei Supremi apostolatus officio cu care Leon al XIII-lea, la 1 septembrie 1883, a lansat publicare unei serii de documente dedicate tocmai Rozariului.

Deși "caracterizat de fizionomia sa mariană", scrie Ioan Paul al II-lea în introducerea la scrisoare, Rozariul "este rugăciune cu inimă cristologică" care cu "simplitatea și profunzimea sa rămâne, și în acest al treilea mileniu, o rugăciune de mare semnificație, destinată să aducă roade de sfințenie". Ioan Paul al II-lea a proclamat anul dintre octombrie 2002 și octombrie 2003 "Anul Rozariului", invitând la recitarea acestei rugăciuni care "duce la însăși inima vieții creștine și oferă o obișnuită și rodnică oportunitate spirituală și pedagogică pentru contemplația personală, formarea poporului lui Dumnezeu și noua evanghelizare".

B) Structura Rozariului

Din câte "Bucură-te, Marie" este format actualmente Sfântul Rozariu?

Este format din 200 de "Bucură-te, Marie", împărțite în decade, grupate în patru cicluri de câte cinci mistere fiecare. Fiecare coroană a Sfântului Rozariu este formată din cinci decade. Coroana Rozariului a apărut ca instrument pentru numărarea rugăciunilor după modelul instrumentelor asemănătoare folosite deja în alte religii, îndeosebi de budiști (108 boabe) și de musulmani (99 de boabe, adică atâtea câte sunt numele atribuite lui Dumnezeu de către Coran). Leon al X-lea, de exemplu, în anul 1516 aproba o "coroană" în cinstea Domnului Nostru care consta în 33 de boabe mici (anii lui Cristos conform tradiției populare) pentru recitarea tot atâtor "Tatăl nostru" cu adăugirea a cinci boabe mai mari (rănile lui Cristos) pentru recitarea a cinci "Bucură-te, Marie".

De ce în trecut Rozariul era format din 150 de "Bucură-te, Marie"?

Sfântul Rozariu de 150 de "Bucură-te, Marie" amintea de cei 150 de psalmi care fac parte din Liturgia Orelor și care în trecut (dar uneori și în prezent) pentru cei nu știau carte erau înlocuiți cu recitarea zilnică a 150 de "Tatăl nostru". Cu dezvoltarea evlaviei mariane a fost propusă poporului recitarea zilnică a 150 de "Bucură-te, Marie", atunci când această rugăciune biblică încă nu avea a doua parte, adăugată pe la sfârșitul secolului al XV-lea.

C) Importanța Rozariului

Care este raportul dintre Rozariu și viața zilnică?

"Inima noastră - a afirmat Ioan Paul al II-lea în primul său an de pontificat - poate să cuprindă în aceste decade ale Rozariului toate faptele care compun viața individului, a familiei, a națiunii, a Bisericii și a omenirii". Tocmai asupra "implicației antropologice" se oprește papa, definindu-l "secretul pentru a ne deschide mai ușor la o cunoaștere profundă și implicatoare a lui Cristos prin intermediul Mariei", dar și un mod pentru a cere ajutor de la Cristos pentru "multele probleme, necazuri, trude și proiecte care marchează viața noastră". Rozariul este și un răspuns la acea "exigență reînnoită de meditație", tipică pentru epoca noastră.

În ce sens Rozariul este rugăciunea pentru pace și pentru familie?

Pacea și familia: pentru papa Ioan Paul al II-lea acestea sunt două domenii deosebite în care rugăciunea Rozariului se dovedește capabilă "să dea speranță pentru un viitor mai puțin obscur".

- "Rozariul este rugăciunea orientată din natura sa spre pace", scrie Ioan Paul al II-lea în Scrisoarea apostolică din anul 2002, "și datorită roadelor de iubire pe care le produce", între care "dorința de a primi, a apăra și a promova viața, luând asupră-și suferința copiilor din toate părțile lumii"; de "a da mărturie despre fericiri în viața de fiecare zi"; de "a deveni Simon din Cirene" în fiecare frate doborât de durere sau zdrobit de disperare". Într-un cuvânt, de a deveni "constructori ai păcii în lume" și de "a spera că și astăzi , o "bătălie" atât de grea ca aceea a păcii poate să fie câștigată".

- Alt versant critic al timpului nostru, pentru care Ioan Paul al II-lea cere un supliment de angajare, este cel al familiei. Relansarea Rozariului în familiile creștine, în cadrul unei pastorații mai largi a familiei, poate să constituie, după cum spune papa, o ocazie optimă pentru:

* a alimenta rugăciunea familiară atât de importantă și astăzi;

* a încredința rugăciunii Rozariului itinerarul de creștere a copiilor;

* a redescoperi valoarea tăcerii;

* a favoriza faptul de a sta împreună și de a comunica în rugăciune între diferiții membri ai familiei.

Există și un Rozariu misionar?

Da, și este foarte sugestiv: o decadă, cea albă este pentru bătrâna Europă, pentru ca ea să fie capabilă să-și reînsușească forța evanghelizatoare care a dat naștere la atâtea Biserici; decada galbenă este pentru Asia, care explodează de viață și de tinerețe; decada verde este pentru Africa, încercată de suferință, dar disponibilă la vestire; decada roșie este pentru America, pepinieră de noi forțe misionare; decada albastră este pentru continentul Oceania și Australia care așteaptă o răspândire mai capilară a evangheliei.

D) Misterele Rozariului

Misterele de bucurie (lunea și sâmbăta)

- În primul mister de bucurie se contemplă vestea adusă de Înger Preasfintei Fecioare Maria: "Intrând îngerul la ea a spus: «Bucură-te, tu care ești plină de har, Domnul este cu tine... Iată vei zămisli și vei naște un fiu și-i vei pune numele Isus»" (Lc 1,28.31).

- În al doilea mister de bucurie se contemplă vizita Preasfintei Fecioare Maria la sfânta Elisabeta: "Imediat ce Elisabeta a auzit salutul Mariei, i-a tresărit pruncul în sânul ei" (Lc 1,41).

- În al treilea mister de bucurie se contemplă nașterea lui Isus în peștera din Betleem: "Maria l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfășat și l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei" (Lc 2,7).

- În al patrulea mister de bucurie se contemplă prezentarea lui Isus la templu de către Maria și Iosif: la patruzeci de zile de la nașterea lui Isus, Maria și Iosif "l-au dus pe prunc la Ierusalim ca să-l ofere Domnului" (Lc 2,22).

- În al cincilea mister de bucurie se contemplă regăsirea lui Isus în templu: "Nu știați că trebuie să fiu în casa Tatălui meu? Mama lui păstra toate acestea în inima ei" (Lc 2,49-51).

Misterele de lumină (joia)

- În primul mister de lumină se contemplă botezul lui Isus în Iordan: "În zilele acelea, a venit Isus din Nazaretul Galileii și a fost botezat de Ioan în Iordan. Și din cer s-a auzit un glas: «Tu ești Fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit bucuria»" (Mc 1,9-11).

- În al doilea mister de lumină se contemplă Isus la nunta din Cana: "Mama lui Isus a spus slujitorilor: «Faceți tot ce vă va spune». Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cana Galileii. Și-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el" (In 2,5.11).

- În al treilea mister de lumină se contemplă vestirea împărăției lui Dumnezeu: "Isus a venit în Galileea, predicând evanghelia lui Dumnezeu și spunând: «S-a împlinit timpul și Împărăția lui Dumnezeu este aproape! Convertiți-vă și credeți în evanghelie!»" (Mc 1,15).

- În al patrulea mister de lumină se contemplă Schimbarea la Față a lui Isus: "Isus i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan și pe Iacob și s-a urcat pe munte ca să se roage. Și, în timp ce se ruga, înfățișarea feței lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare" (Lc 9,28-29).

- În al cincilea mister de lumină se contemplă întemeierea Euharistiei: "În timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor și le-a spus: «Luați, mâncați; acesta este trupul meu!». Apoi luând potirul, după ce a mulțumit, le-a dat lor, spunând: «Beți din acesta toți, căci acesta este sângele meu, al alianței, care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor»" (Mt 26,26-28).

Misterele de durere (marțea și vinerea)

- În primul mister de durere se contemplă agonia lui Isus în Ghetsemani: "Și, intrând în agonie, se ruga și mai stăruitor, iar sudoarea lui, care cădea pe pământ, s-a făcut ca picăturile de sânge" (Lc 22,44).

- În al doilea mister de durere se contemplă biciuirea lui Isus: "Atunci Pilat l-a luat pe Isus și l-a dat să fie biciuit" (In 19,1).

- În al treilea mister de durere se contemplă încoronarea lui Isus cu spini: "Soldații, împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap" (Mt 27,29).

- În al patrulea mister de durere se contemplă drumul lui Isus la Calvar cu crucea pe umeri: "Pilat l-a predat lor ca să fie răstignit. Așadar, l-au luat pe Isus. Purtându-și singur crucea, a ieșit spre locul numit Golgota" (In 19,16-17).

- În al cincilea mister de durere se contemplă Isus răstignit și mort pe cruce: "Ajunși la Calvar, l-au răstignit... După ce a luat oțetul, Isus a spus: «S-a împlinit!». Și, plecându-și capul, și-a dat duhul" (In 19,18.30).

Misterele de slavă (miercurea și duminica)

- În primul mister de slavă se contemplă învierea lui Isus: "Știu că-l căutați pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat după cum a zis" (Mt 28,5-6).

- În al doilea mister de slavă se contemplă înălțarea lui Isus la cer: "Domnul Isus s-a înălțat la cer și s-a așezat la dreapta lui Dumnezeu" (Mc 16,19).

- În al treilea mister de lumină se contemplă coborârea Duhului Sfânt asupra apostolilor aflați împreună cu Preasfânta Fecioară Maria în cenacol: "Le-au apărut niște limbi ca de foc. Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt" (Fap 2,3-4).

- În al patrulea mister de slavă se contemplă ridicarea Preasfintei Fecioare Maria la cer: "Mari lucruri mi-a făcut Cel Puternic și numele lui e sfânt" (Lc 1,49).

- În al cincilea mister de slavă se contemplă încoronarea Preasfintei Fecioare Maria ca Regină a cerului și a pământului: "Și s-a arătat în cer un semn mare: o femeie îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele" (Ap 12,1).

Mons. Raffaello Martinelli,
Primat al bazilicii "Sfinții Ambrozie și Carol" în Roma

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire