pregateste pagina pentru tiparire

































 
 BISERICA 

Biserica
pr. Eugen Popa

achizitionare: 20.04.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprins PREZENTĂ

După aceste trăsături generale ale istoriei Bisericii, sumar expuse, fără să cuprindă toate dimensiunile ei, e necesar să aruncăm o privire, la fel de fugară, asupra inserării Împărăției lui Dumnezeu în lume, asupra drumului propriu pe care Biserica și l-a croit într-o societate în care cruzimea raporturilor și lipsa de egalitate principială, între liber și sclav, cetățean sau barbar, chiar între bărbat și femeie, erau acceptate de toată lumea. Învățătura lui Isus vine să dărâme fundamentul acestor concepții - în fața lui Dumnezeu toți oamenii sunt egali - "Nu este evreu sau grec, nici sclav sau liber; nu este bărbat sau femeie, căci toți sunteți una în Cristos Isus" (Gal 3, 28). Din acest moment, în care se proclamă fundamentală egalitatea tuturor, chiar dacă sclăvia n-a dispărut îndată, dar raportul dintre sclav și liber s-a schimbat: erau egali 29). La fel cel sărac și cel bogat 30). Spiritul creștin a fermentat omenirea ca un aluat (cf. Mt 13, 33) și e recunoscut fenomenul istoric că lupta contra mizeriei ca și conștiința nevoii de a depăși discordanța dintre oameni au progresat în acele părți ale lumii în care mesajul creștin a pătruns în conștiință, în care Cristos e tot mai mult recunoscut ca un tovarăș de drum al omenirii.

Faptul că lumea a rămas rea, faptul că există multă neghină, nu înseamnă că lipsește grâul și că mântuirea a fost fără rod. În lume există, e prezent fermentul de bine, care poate pătrunde întreaga masă a omenirii. Acest ferment este însuși Cristos prin Biserica Sa.

 

Isus prezent în lume

Isus este mereu viu printre oameni, viu prin crucile înaintea cărora se aprind luminări și se pun flori, semn de respect și iubire.

Este viu prin învățătura Sa. Chiar înverșunarea cu care e combătută, nu numai învățătura dar și persoana Sa, dovedește și ea interesul pe care după două mii de ani îl naște, cum nu mai face nici un om mare care a trăit cândva. Este mereu actual, personalitatea sa traversând secolele și continentele. Chiar combătut cu violență, amintirea Lui nu poate fi distrusă.

E viu prin Biserica Sa, care, ca și El, este "semn de contrazicere" (Luca 2, 34), dar care profită de prigoane pentru a-și explica mai bine mesajul.

E viu prin Sfinții pe care Biserica i-a născut în toate timpurile, în mijlocul oricăror condiții sociale. Conduși de o forță care-i depășea și-i făcea să treacă peste limitele obișnuite ale puterii omenești, Sfinții au fost focare de lumină, în jurul căruia oamenii căutau să-și reînvioreze viața. Ca și Sf. Francisc de Asissi, Sf. Ecaterina din Siena, fără școală, fără sprijin omenesc, dă lecții celor mari și lasă în urma ei dâră de lumină. Simplul preot din Ars, Ioan Vinney, face din biserica sa centru de pelerinaj provenit din toate părțile lumii. Sf. Tereza de Lisieux, retrasă în mănăstire la vârsta de 15 ani și moartă la 24 ani e cunoscută în lumea întreagă, chiar de necredincioși... Toți sfinții s-au dăruit cu iubire totală, în mod definitiv lui Cristos. Prin Sfinți, iubirea lui Isus s-a revărsat în cele mai pasionante valuri pe care le-a cunoscut omenirea, aceasta beneficiind din ea deplin: suferințe trupești și sufletești alinate, dezbinări împăcate, vieți mai bune, mai curate, ridicate din decădere și rău.

 

Om și Dumnezeu

Biserica este continuarea Întrupării. Prin ea, Isus om și Dumnezeu, își continuă prezența în lume. Biserica e de natură divină și totodată omenească. De aici "paradoxurile" istoriei sale: sfântă și totuși plină de sminteli, una și totuși divizată, aceeași și veșnic în schimbare, mereu învinsă și totuși biruitoare, etc. Cine vede în ea numai partea divină se poticnește constatând eșecurile și lipsurile ei; cine vede numai partea omenească nu înțelege sfințenia și repetatele ei învieri (cine vede în Isus numai pe Dumnezeu nu înțelege cum a putut suferi și muri; cine vede în El numai Omul nu poate da crezare Învierii); omenească, Biserica trebuie să se acomodeze condițiilor de viață omenească; divină, ea trăiește în lume dar nu e din lume (Ioan 17, 16: "Ei nu sunt din lume...", 18: "Eu i-am trimis în lume"). Ea este o societate spirituală al cărui scop este pregătirea membrilor ei pentru fericirea veșnică. E deci o societate care prin definiție transcende timpul. Trăiește în timp, dar pentru eternitate.

 

Transcendență și imanență

Biserica reprezintă principiul transcendent care pătrunde lumea și timpurile 31).

Această pătrundere în temporal este însă criticată ca o uzurpare și se scot la iveală efectele ei negative. În primul rând protestanții, care sapă prăpastie între temporal și spiritual, spun că Biserica, când se asociază unei opere lumești, își depășește rolul și face lucrare rea, căci lucrarea naturii este rea în sine 32). În al doilea rând, raționaliștii care neagă transcendența Bisericii, recunosc că ea are un rol, dar pentru un anumit timp; ceea ce a fost odată mijloc de progres, acuma devine obstacol. Aceștia însă identifică Biserica cu o formă de civilizație omenească și aplică eternului categoria de trecător 33). De aceea raționaliștilor care luptă contra Bisericii, li se pare că luptă contra unui trecut ce nu se mai potrivește civilizației moderne.

Dar Biserica, transcendentă, are de scop principal nu o acțiune temporală, nu o formă de civilizație. Istoria ei, legată de mântuirea omului, nu se termină, ci cu toate aparențele înșelătoare, se pare că această istorie este abia la începuturile ei. Biserica este ceea ce e statornic în mijlocul a ceea ce trece, prezența veșnicului în inima temporalului.

 

Biserica - organism viu

Prezența Bisericii în lume nu e o prezență amorfă, o idee sau o icoană. Din cele expuse se vede că Biserica este un organism care trăiește în lume și pe aceasta o pătrunde cu viața ei. Ea este un corp care s-a dezvoltat, s-a extins, a avut slăbiciuni și, când și-a pierdut vreun membru, altele i s-au adăugat; a avut dușmani care l-au rănit, l-au mutilat, și mulți dintre ei au încercat să-l ucidă. Dacă după toate acestea, n-a murit - cum ar fi trebuit să se întâmple (dacă era din lume), după cum s-a întâmplat cu atâtea imperii, organizații sociale sau civilizații - ci continuă să trăiască, rămâne un mister. E misterul Bisericii, care se găsește în sufletul ei, suflet care dă corpului viață și vigoare, care-i asigură perpetuitatea, printr-o acțiune mereu reînviată, mereu actuală. În mod invizibil, dar real, Autorul Bisericii, Cristos, prin Spiritul Sfânt, influențează în mod continuu asupra Bisericii, îmbrăcând-o cu toată frumusețea morală, cu toată generozitatea posibilă, cu toată grația supranaturală.

De aceea, Biserica nu este un regim dictatorial care să lase lumii o impresie tragică și sângeroasă: Evul mediu, Inchiziția, Giordano Bruno etc. Ea nu este - cum cred, la fel, unii - o vastă administrație juridică a cărei sarcină este aceea de a aduce aminte oamenilor că există Dumnezeu. Cei ce cred astfel nu se opresc cu privirea decât la aspectul extern, și nu iau în considerarea misterul Bisericii, adânc ca și Întruparea, nu țin seama de lucrarea Spiritului în Biserică.

Această lucrare nu se vădește prin cuceriri și biruințe, prin număr și succese aparente 34).

Trup și suflet, Biserica formează o personalitate, care reflectă "cea mai universală și cea mai personală dintre ființe" : Ființa divină 35).

Personalitatea presupune în primul rând unitate. Biserica are personalitate tocmai prin completa sa unitate. Membrele Bisericii sunt unite prin unitatea credinței apostolice, a botezului și a celorlalte sacramente, prin unitatea supunerii față de Petru. Toate acestea le-a moștenit de la Apostoli, le păstrează fără schimbare sau greșeală și le comunică lumii întregi (catolicos = universal) 36).

În felul acesta Biserica, Una, Sfântă, Catolică și Apostolică, este vizibilă și totodată tainică sau plină de mister. Este vizibilă , adică manifestă, arătată prin noteles amintite, și "misterioasă" prin grația și iubirea lui Isus, care o face să trăiască.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire