pregateste pagina pentru tiparire

































 
 ARTĂ - CULTURĂ 

Cruci de gratii - Biblice
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 27.04.2003; sursa: Helicon

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior CĂINȚA LUI DAVID

Îndură-te Doamne, ai milă de mine
că de mari păcate mă simt vinovat:
De nelegiuire și sânge vărsat!
Și ziua și noaptea strig, gem către Tine:
Scapă-mă de vină, de chin și păcat!

Că ți-am greșit ție, mi-e inima ruptă:
Eu eram prunc tânăr păstoraș la oi.
Și-ai luat tu Doamne, zdreanța din gunoi
și-ai bătut prin mine uriași în luptă
și m-ai făcut rege să conduc eroi.

Când mă țintea Saul, de-i cântam din harpe,
mă fereai și-adesea lancea-n zid și-a frânt,
m-ai păzit de dânsul fugar pe pâmânt...
La inima-ți scumpă încălzeai un șarpe
să te muște acuma, Dumnezeu Preasfânt!

Mi-ai desvelit taine,-nțelepciune-ascunsă
să ți-o cânt pe liră-n suflet de poet,
m-ai făcut deodată rege și profet,
dar inima-mi este înmiit străpunsă
că ți-am greșit ție, c-am ucis pe Het.

I-am luat soția și să-mi apăr stima
de Urie-am dus-o-n palat pe Sion
iar pe el sub ziduri, la Rabat-Amon,
am pus să-l ucidă îndoindu-mi crima,
maculând cu sânge și suflet și tron.

Ochii-mi ard iar pleoapa nu mai știu când plânge
de când Tu prin Natan păcatul mi-ai spus,
Urie-mi stă-n față, mă privește dus,
mi-apare pe-o mare cu valuri de sânge
îndată ce-s singur și-i soarele-apus.

Simt arzând pe suflet ceru-adânc de stele
și luna-i ochi mare cu cearcăn rotund,
nici ea nu clipește și-aș vrea să m-ascund.
Durerea-i lipită de genele mele,
în gură mi-e pâinea cenușă și prund.

Mi-e carnea uscată în moartea mea vie,
și pași fără pace mă poartă târâș,
strigoi sunt în noapte ce umblă furiș,
sunt ca pelicanul de dune-n pustie
ca bufnița noaptea pe-un acoperiș.

De-aș fi-un porumbel în zbor de dimineață,
aș pleca pe mare, m-aș pierde-n pustiu,
m-aș băga cu morții în mormânt de viu.
Dar cum - Ție Doamne - să-ți fug de la față
cât rabdă pământul umbră să-i mai țiu?

Tronu-nalt îmi pare-un stâlp de infamie,
simt ghiare-ascuțite ce inima-mi strâng.
Când raze pe purpură-n val se răsfrâng
văd unde de sânge și-o șoaptă mă-mbie
să cad jos pe trepte, să gem și să plâng.

Pizmuiesc liniștea și la dobitoace:
la mieii și lupii și cerbii ce fug,
la câinii din lanțuri, la boii din jug,
că zburdă, aleargă sau rumegă-n pace
dar inima mie mi-e pururi pe rug.

Când vin des pârâții, să fac judecată
răpind ei vreo vie, vreo turmă-ori ogor,
când public sentințe în fapte de-omor,
mort Urie-ndată în suflet m-arată:
"Uite ucigașul că-i judecător!"

Când pleoapele-o clipă în somn mi se-nchiagă,
din pat sar deodată și ochii-i deschid
căci Urie-n sânge se scoală sub zid,
un cap fără creier ce-n plânset mă roagă
cu brațele-ntinse, să nu-l mai ucid.

Adesea iertare, -n genunchi cer în față:
"Ai milă, ai milă, cerșind-o ți-o cer!"
Dar moarte ecouri sub bolți triste pier
și-mi spune-n tăcere fantoma de ghiață:
"Eu sunt remușcarea, iertarea-i la cer!"

Pe față, de sânge, șiroaie-i stau grele...
și tace și tace, mai bine-ar grăi,
privește la suflet și făr-a clipi:
Auzi Dumnezeul mântuirii mele,
scapă-mă de sângiuri să pot odihni!

Mai pur ca zăpada și stropul de rouă
renaște-mă Doamne, prin haruri spălat,
sa nu mai fiu monstru ieșit din păcat,
crează-mi alt suflet și-o inimă nouă,
altar de iubire și crin nepătat.

M-aș lasă cu dinții sfâșiat de bestii
prin codrii, pustiuri, ori prin munți deșerți,
ori vieți de-a rându-n lepre să mă cerți,
aș umplea cu lacrimi lacuri și prăpăstii,
numai tu Stăpâne să știu că mă ierți.

Dacă printr-o jertfă chinul mi-l-ai stinge,
arde-aș tot ce-i vită, pasăre sau pom,
pornind din Barșeba până la Merom,
Dar ai milă Doamne, scapă-mă de sânge
că sunt și eu suflet și sunt numai om.

Dac-ai face-odată mila Ta cu mine,
aș pleca prin țară gloria să-ți cânt
cum n-a vibrat altul strună sub cuvânt,
aș întoarce neamuri mari să ți-se-nchine
să cunoască vecii că ești bun și sfânt!

Dar jertfa plăcută, ce pe-altar îți cântă
e-o inimă-n lacrimi, holocaust sfânt.
Trestia Tu n-o frângi când e la pământ...
Ai milă că n-a fost inimă mai frântă
mai zdrobit un suflet și mai groaznic frânt!"


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire