pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Urmele lui Dumnezeu
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 28.03.2005; sursa: Editura Signata

CARE SUNT CAUZELE ATEISMULUI?

1. Greșeala este prima cauză, adică o educație eronată. Uneori exemplul rău al credincioșilor care scandalizează, despre care spune tot Sf. Pavel: "Pentru voi este hulit numele meu între neamuri" (Rom. 2, 24). Eroarea neînlăturată la timp este ca o greșeală într-un calcul, ca o deviere de drum, sau ca fracțiunea de grad, care aici pe pământ este inobservabilă, dar în depărtările cosmice ia proporții uriașe.

2. Prejudecățile sunt a doua cauză a ateismului. Formarea de păreri greșite, în care omul după o anumită vârstă se găsește împietrit, sclerozat, așa că respinge de la început orice argument.

Despre aceștia scria Voltaire (el însuși necreștin): "Este mai ușor să faci dintr-un sălbatic un om civilizat, decât să faci pe un om civilizat să renunțe la prejudecățile sale".

3. Ignoranța, a treia cauză a ateismului: Copiii care învață cât sunt mici anumite rudimente de religie, apoi se opresc, continuând să se instruiască în științele profane, disproporția dintre aceste două feluri de cunoștințe cu timpul devine atât de mare, încât puținele amintiri religioase li se par mituri și basme.

Dr. Nicolae Paulescu (1869-1931) celebru savant român, fiziolog, profesor universitar, a făcut cercetări originale asupra structurii și fiziologiei splinei și a pancreasului, fiind unul din precursorii descoperirii insulinei. El spunea: "Ideea de Dumnezeu este o noțiune fundamentală fără de care știința cade în absurd. Ca orice eroare, materialismul înseamnă ignoranță, fie din lipsă de cultură, fie din lipsă de inteligență. La 17 ani eram materialist, pentru că nu aveam decât un bagaj restrâns de cunoștințe asupra materiei brute... Ei bine, dacă de atunci nu aș fi câștigat, printr-un studiu persistent, cunoștințe noi asupra materiei brute și ființelor vii, sau dacă n-aș fi constatat că adevărații savanți resping materialismul, aș fi și astăzi o victimă a acestei doctrine... Totuși marii savanți au admis și au proclamat toți existența lui Dumnezeu". Dr. N. Paulescu a fost credincios și a avut lucrări în această direcție.

Dr. Cristea Musceleanu (1886-1941) fizician și profesor la Universitatea din București. Are lucrări de termodinamică, radioactivitate etc. El și-a pierdut credința în liceu. Dar când ajunse la Berlin, pentru a continua studiile, și văzu pe celebrul său profesor Max Plank (premiul Nobel în 1928) rugându-se în biserică cu toată evlavia, își dădu seama de părerea falsă ce o nutrea în suflet. El spune: "În fața acestui mare om de știință, fostul meu profesor de liceu (care-i scosese pe Dumnezeu din suflet) aproape nici nu mai conta". Admirând pe M. Plank, Dr. Musceleanu și-a recăpătat credința.

Vasile Pârvan (1882-1927) mare istoric și arheolog, profesor la Universitățile din Cluj și București, membru al Academiei din București și al altor academii din străinătate, spunea: "Suntem făptura lui Dumnezeu, după chipul și asemănarea Lui, suntem copiii Lui, dar care greșim, pentru că haina pământească a sufletului nostru etern e prea greoaie și nevrednică de cer..."

Pentru a rămâne cu adevărat credincios, omul trebuie să se instruiască toată viața.

4. Pasiunile sunt cauza preponderentă a ateismului. Patimile sunt ca mărăcinii care înăbușe sămânța credinței.

Henric VIII (1491-1547) regele Angliei, la început a fost un mare apărător al Bisericii Catolice. A scris și o carte împotriva ereticilor. Însă după ce-și alungă soția, pe Caterina de Aragon, pentru a o lua pe Ana de Boleyn, deveni schismatic, rupând legăturile cu Roma. Regele, ajutat de un preot Tomas Crammer, care și el se căsătorise în ascuns, se declară cap al Bisericii Angliei. Pe Crammer l-a făcut Arhiepiscop și a început persecuția împotriva celor care nu erau de acord cu viața sa ușuratică. Mănăstirile au fost închise, preoții catolici expulzați, arestați și omorâți. Însuși cancelarul și prietenul regelui, Thomas Morus a murit pe eșafod. Astfel au fost executați douăzeci de Episcopi, cinci sute de preoți și trei sute de nobili, în afară de alți oameni simpli care au avut legături cu cei persecutați.

Dar Henric al VIII-lea nu s-a mulțumit numai cu două soții, ci a avut opt soții legitime, dintre care două au murit pe eșafod.

Persecuțiile au continuat și după moartea regelui, mai ales pe timpul fiicei sale Elisabeta I.

Pasiunile nestăpânite pot să provoace mari daune chiar societății.

Blaise Pascal (1623-1662) spunea: "Dacă vrei să fii convins de adevărurile eterne, nu trebuie să multiplici dovezile, ci să-ți stăpânești patimile".

Nicolas Malebranche (1638-1715) călugăr oratorian și metafizician francez scrie: "Adevărurile matematice rămân necontestate fiindcă patimile omenești nu sunt incomodate de ele. Dacă tabla înmulțirii sau teorema lui Pitagora ar impune obligații morale, mulți s-ar afla să le nege".

5. Trufia este cel mai mare dușman al credinței. Acest păcat este de așa natură încât nu suportă pe nimeni mai capabil. Se face pe sine Dumnezeu. Face ca Lucifer: "Nu vreau să slujesc! Voi pune scaunul meu de domnie deasupra tronului lui Dumnezeu" (Ieremia 2, 30).

Acesta a fost marele păcat al ateismului din toate timpurile, dar mai cu seamă din timpurile moderne și ale secolului nostru.

Din antichitate au existat și filosofi atei, sceptici, pesimiști, dar Revoluția franceză a adus "moda" ateismului care a culminat cu teoriile lui Engels, Marx și Lenin. Propriu-zis, ei nu pot nega total existența lui Dumnezeu, dar se declară dușmani și distrugători ai religiei.

Natura creștinismului se cuprinde în dragostea de Dumnezeu și de aproapele, natura marxismului ateu prin declararea urii față de Dumnezeu și implicit, într-o formă deghizată, declară ură și individului.

Friedrich Nietzsche (1844-1900) filosof german, morala sa este fondată pe propriile forțe ale omului care se poate ridica la nivelul de "supraom", neavând nevoie de Dumnezeu.

Bruno Bauer (1809-1882), fost teolog protestant, critic ateu al religiei, neagă istoricitatea persoanei lui Cristos și emite învățătura că numai scriitorii Evangheliilor au întemeiat creștinismul. El suprimă existența lui Cristos-Dumnezeu și speră că și clerul se va îndepărta de Dumnezeu, folosind în scrierile sale subversive ironii pline de spirit. După ce în 1842 i s-a retras dreptul de a preda la Universitate, el devine un ateu radical. Cartea sa Cristos și cezarii devine cartea de căpătâi a socialismului marxist. El declară: "În timp ce eu propag blasfemii, mă stăpânește un demon teribil". Interesantă definiție a unui dușman al lui Dumnezeu.

Karl Marx (1818-1883) filosof și economist socialist german. Redactează împreună cu Engels Manifestul Partidului Comunist, fondatorul primei Internaționale. Doctrina sa este cuprinsă în cartea Capitalul. Marx nu a negat niciodată existența lui Dumnezeu, dar încă în tinerețe el scrie: "Vreau să mă răzbun pe Acela care domnește acolo sus", iar în alt loc: "Cu dispreț arunc mănușa în fața lumii și voi vedea căderea acestui pitic-uriaș, fără ca acest eveniment să poată potoli ura mea. Egal cu Dumnezeu și victorios voi merge peste ruinele acestei lumi, dovedind o putere mare și activă. Eu mă simt egal cu Creatorul", "Într-un cuvânt eu urăsc pe Dumnezeu" (Marx, before Marxism; Brockhaus Enzyklopedie; Dietz Verlag 1975, Abt. L). "Comunismul începe prin ateism" declară Marx.

Frederic Engels (1820-1895) teoretician socialist german, prieten al lui K. Marx, spunea: "Este o dușmănie declarată. În loc de secte și de partide noi avem două clanuri: creștinii și anticreștinii". Engels interpretează istoria științelor umane ca o luptă contra lui Dumnezeu. Împreună cu Marx ei doresc să suprime orice religie și morală idealistă. El zicea: "Iubirea pentru toți oamenii este o absurditate" (Anti-Duhring, Wurmbrand Das andere Gesicht des K. Marx.)

Vladimir Ilici Ulianov Lenin (1870-1924) politician sovietic, teoretician marxist conduce Revoluția din Octombrie 1917 în Rusia. Primul comisar al Consiliului Poporului instaurează Federația Uniunii Sovietice. Este, de asemenea, un dușman declarat al lui Dumnezeu: "Eu sunt inamicul personal al lui Dumnezeu" (M. Piovanelli, Siegen im Osten S. 87).

Lenin spunea: "prefer un milionar ori un capitalist care neagă pe Dumnezeu, decât un țăran sau muncitor care crede în El" (Lenins Werke, Briefe Bd. III S. 232); sau "Noi trebuie să combatem religia. Este ABC-ul materialismului și deci al marxismului. În ceea ce privește revoluția în Rusia, nu este decât o fază pasageră pentru cucerirea lumii".

Iosif Visarionovici Stalin (1879-1953) secretar general al Partidului Comunist Sovietic. Urmează la conducere după moartea lui Lenin, eliminând pe toți prietenii și dușmanii. Unul din cei mai cruzi conducători de popoare. În ședința sovietului suprem din 21.XII.1952 spunea: "Marx a făcut afirmația că religia este opiul poporului, astfel a amputat conștiințele. Un om fără conștiință nu mai răspunde în fața lui Dumnezeu... Trebuie ridiculizată orice stăpânire a instinctelor. Prin risipa de forțe sexuale noi vom slăbi și epuiza omul occidentului" (Die Bibel f.d. Welt. Jahrg nr. 4/1978).

După cifrele Crucii Roșii internaționale, "umanismul sovietic" a constat viața a peste 49 milioane de ființe umane, în afară de război.

Adolf Hitler (1889-1945) șeful Partidului Național Socialist și șef de stat al Germaniei, cu toate că nu s-a declarat fățiș împotriva lui Dumnezeu, dar trufia l-a dus la ură față de alte rase și la eliberarea omului de conștiință (liberul arbitru), adică să nu mai gândească. Hitler spunea: "Cele zece porunci și-au pierdut valoarea, conștiința este o invenție evreiască. Eu voi elibera poporul de tortura umilitoare a conștiinței. În locul unui răscumpărător care suferă în locul nostru, proclamăm doctrina unui nou conducător care în numele tuturor gândește și lucrează, eliberând pe credincioși de greutatea conștiinței". (Gesprache mit Hitler, H. 57, Rauschnigg).

Comsomoletz Usbekistana, jurnal sovietic, scria în 1985: "Comuniștii sunt inamicii declarați ai drogului: religie și ceremonii religioase. Comunismul a fost creat pentru a duce lupta contra religiei".

Este inutil să continuăm cu citatele pe care le cunoaștem cu toții din viața trăită în marele lagăr al comunismului timp de o jumătate de veac, care a crezut că va detrona pe Dumnezeu, întocmai cum a crezut și Lucifer.

Dar Dumnezeu este un veșnic prezent, El nu se grăbește și atotputernicia și înțelepciunea Sa nu pot fi atinse de ființa umană, care este praf și cenușă...

În realitate, adevărații atei, care să nege sincer existența lui Dumnezeu, sunt foarte puțini. Cei mai mulți ori nu au cunoștințe, ori se declară atei din interes.

La securitatea din Lugoj am fost dus în luna august 1949, data arestării mele, în fața comandantului, care se numea Kling. Era evreu, dar, presupun, credincios. Acesta voia să-mi demonstreze ateismul său. Stătea la un birou din lemn, foarte frumos sculptat (probabil aparținuse fostului proprietar al casei, care a fost evacuat fără motiv). Comandantul, ținând mâinile pe marginile extreme ale mesei, mi-a strigat: "Eu sunt ateu! Mie nu-mi pasă cine a făcut acest birou, eu îl folosesc și atât...!

- Iertați, domnule maior, i-am răspuns politicos, acesta nu-i ateism, ci agnosticism (agnosco înseamnă a ignora, cu voie sau fără voie), apoi am continuat: "Ateismul spune: biroul acesta există, dar nu l-a făcut nimeni, ci s-a făcut singur"!

Comandantul s-a uitat lung la biroul artistic sculptat cu ghirlande de flori și n-a mai zis nimic...

Pierre L'Ermite zicea: "Dacă Dumnezeu nu există, de ce să i se arate pumnul cu atâta dușmănie? De ce nu i se arată pumnul lui Buda sau lui Mahomed?"

Andre Blondel (1863-1938) fizician, inventatorul oscilografului, spunea: "Istoria ne învață că națiunile când au pierdut odată credința, au pierdut acest frâu puternic pe care-l constituie morala religioasă și au mers cu pași repezi spre moarte. Trebuie să înțeleagă și agnosticul că instinctul religios a fost dat omului pentru a-l proteja împotriva forțelor de distrugere, pe care nu le găsim la animale.

Thomas Carlyle (1795-1881) istoric și scriitor englez, spunea: "Dacă Dumnezeu este uitat, nimic pe lume nu merită să fie amintit!"
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire