pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Urmele lui Dumnezeu
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 28.03.2005; sursa: Editura Signata

ȘTIINȚA ȘI CREDINȚA

"La Dumnezeu este înțelepciunea și puterea, a Lui este sfatul și agerimea". (Iov 12,13)

Știința se definește: totalitatea cunoștințelor umane, câștigate prin cercetare. Iar credința este totalitatea cunoștințelor câștigate prin revelație, adică prin descoperirea lui Dumnezeu. Ele au domenii diferite dar nu contradictorii. Când cineva spune că știința este contrară credinței, sau înșeală din ignoranță, sau vrea să inducă în eroare!

Astronomul francez A. Lalande (1732-1807) a publicat o carte cu titlul "Dicționarul ateilor". Ca să arate că au fost personalități marcante printre atei, în acest dicționar figurau: Sf. Augustin, renumiții episcopi Bossuet și Fenelon și gânditori ca B. Pascal și Leibniz. Chiar împăratul Napoleon I l-a certat pentru acest fals. În prezent încă se abuzează de numele savanților credincioși în scrierile ateiste, mai ales când nimeni nu le poate controla și publica contrariul. Astfel, erau foarte des citați: N. Copernicus, C. Columb, G. Galilei, Einstein și alții, ca și cum ar fi fost necredincioși.

Pentru a arăta cât de falsă este afirmația că știința se opune credinței, cităm mai jos câteva nume de savanți credincioși, chiar dacă au fost de religii diferite, dar au crezut în existenta lui Dumnezeu si nemurirea sufletului. Secolul XIX, care a dat pe unii oameni de știință necredincioși, a dat pe cei mai mulți savanți credincioși.

Scriitorul francez Pierre Eymieu în cartea sa "La part des croyantes dans le progres de la science au XIX siede" (Partea credincioșilor în progresul științei din secolul XIX) (Paris 1920) înșiră pe cei mai mulți savanți ai secolului trecut. Rezultatul: la fiecare 35 de savanți se află un ateu, un agnostic și un indiferent, restul sunt credincioși. El arată că unii savanți sunt necredincioși din lipsa educației când au fost copii, ori fiindcă nu au studiat problemele puse de credință, fiind indiferenți pentru problemele metafizice.

Jean Bricot citează în "Dictionnaire de Connaisances religieuses" (Dicționarul de cunoștințe religioase) 120 de savanți credincioși. Să luăm din articolul "Savants et Foi" doar câteva persoane, în fața cărora nu se va putea pune nici un nume de ateu care să-i egaleze. Să începem cu secolul al XVI-lea și cu cei mai renumiți savanți pe plan mondial:

Nicolaus Copernicus (1473-1543), preot și canonic la Thorum (Polonia); a fost primul astronom care a stabilit, în cartea sa "De revolutione orbium celestium" că pământul se învârtește în jurul soarelui și nu invers, cum susținea sistemul lui Ptolomeu. Ca omagiu pe statuia sa la Thorum s-a scris "Celui care a oprit soarele și a mișcat pământul". El însuși a lăsat să i se scrie pe mormânt aceste cuvinte pline de umilință: "Eu nu cer harul ce i-a primit Sf. Pavel, nici favoarea de care s-a bucurat Sf. Petru, ci implor numai pe aceea, care a fost acordată tâlharului din dreapta"!

Johannes Kepler (1571-1650), care a perfecționat sistemul copernician, a stabilit că orbitele planetare sunt elipse, a studiat amănunțit planeta Marte. El declara: "Adevărul științific constă în descoperirea gândirii Creatorului".

Gottfried W. Leibniz (1646-1717), filozof, matematician, istoric și jurist a încercat și unirea Bisericilor creștine. În filosofia sa recunoaște pe Dumnezeu de Creator al lumii. Când a descoperit calculul infinitezimal spunea că știința și-a scos-o din izvorul cel mai adânc pentru explicarea legilor naturii care se leagă de ideea de Dumnezeu.

Isaac Newton (1643-1727), matematician, fizician, astronom și filosof, britanic, a descoperit legile atracției universale, a elaborat bazele mecanicii, a creat calculul infinitezimal, descompunerea luminii etc. El spunea: "Ceea ce știm este o picătură, iar ceea ce ignorăm este un ocean. Minunata alcătuire a Universului, cu armoniile sale incomparabile, nu s-a putut face decât după planul unei Ființe atotștiutoare și atotputernice. Aceasta este și rămâne convingerea mea ultimă". Când un prieten necredincios l-a întrebat: Cum constați existența Iui Dumnezeu? Newton arătă cerul înstelat zicând: "Iată, acolo sus..."

François Arago (1786-1853), fizician și astronom francez, vorbind la College de France despre apropiată eclipsă de soare și-a încheiat conferința cu aceste cuvinte: "Domnilor la ora cutare, minutul cutare și secunda stabilită, trei mari aștri vor răspunde - nu la prezicerea noastră - ci la porunca lui Dumnezeu". Astrele mari se supun perfect Creatorului, singur omul rămâne încăpățânat!

Karl Frederic Gauss (1777-1855), recunoscut geniu matematician, care a descoperit progresiunea aritmetică la vârsta de nouă ani, teoria ecuațiilor algebrice, calcularea orbitelor eliptice, mișcarea corpurilor cerești în jurul soarelui, calculul probabilității, recunoscut ca cel mai mare matematician al tuturor timpurilor, la 20 aprilie 1848 scrie prietenului său Bolyai: "Apropierea sfârșitului este pentru mine o garanție sigură a schimbării fericite care ne așteaptă după moarte!"

KarI Linne (1707-1778), mare savant suedez, primul care a stabilit sistematizarea botanică, studiind planul după care sunt așezate frunzele plantelor, a exclamat: "Am văzut urmele picioarelor lui Dumnezeu". Tot el spunea: "Din papilele limbii unui ateu, eu voi dovedi existența lui Dumnezeu".

Louis Pasteur (1822-1895), descoperitorul bacteriologici și al virusului turbării. De la el începe o nouă eră în medicină și microbiologie. Spunea despre credința sa: "Eu sunt credincios ca un țăran breton, tocmai fiindcă am cercetat. Iar dacă aș cerceta și mai mult aș fi credincios ca o țărancă bretonă." Ați citit anterior discursul său la recepția de la Academia franceză unde face elogiul creației. Pasteur moare sărutând crucea și recitând rozariul.

Să mai amintim doar câteva nume de savanți credincioși:

Alexandro Volta (1745-1827), a descoperit electricitatea. Era un credincios plin de zel, duminica după ascultarea Sfintei Liturghii făcea cateheză cu copiii în biserica parohială S. Donnino.

Andre Ampere (1775-1836), a descoperit magnetismul și a creat știința electrodinamicii; a descoperit legea gazelor, a inventat primul telegraf electric. Prietenul său Ozanam spunea despre Ampere: "Îl vedeam în genunchi alături de copii și de văduve sărace înaintea altarelor, unde fuseseră înainte de el Descartes și Pascal..." Acest geniu plin de umilință spunea adesea: "O, cât e de mare Dumnezeu, știința noastră nu-i nimic".

James Clark Maxwell (1831-1879), este considerat autorul teoriei electromagnetice a luminii; acest irlandez credincios se cumineca în fiecare lună, repetând: "Doamne, mie nu-mi pasă de mor ori trăiesc, datoria mea este să te iubesc și să-ți servesc. Darul acesta îl aștept de la Tine, Doamne!"

Urbain Le Verrier (1811-1877), vestit astronom francez. A descoperit planeta Neptun și a lucrat treizeci și cinci de ani la tabelele planetelor descoperite. El rosti în fața Academiei franceze următoarele: "În decursul acestor treizeci și cinci de ani am fost întărit de opera uneia din cele mai mari ale Creației și de gândul ce-l întăreau în mine adevărurile nepieritoare ale credinței creștine".

Charles Lyell (1797-1875), geolog irlandez, autorul principiilor geologiei moderne declară: "Oricare ar fi direcția cercetării noastre, descoperim peste tot dovada unei inteligențe creatoare, providența sa, înțelepciunea și puterea sa."

Henri Modler (1794-1874), astronom german, autorul primei hărți a lunii, spune: "Un explorator științific nu poate deveni ateu, căci nimeni ca el n-a putut privi atât de profund în atelierul lui Dumnezeu și n-a putut admira înțelepciunea Sa eternă; el nu poate decât să-și plece genunchii în fața măreției Spiritului Divin."

George Sand (1804-1876), scriitoare franceză, zicea: "Nu cunosc altă credință și refugiu decât credința în Dumnezeu. Fără această credință care a făcut gloria omenirii, popoarele sunt niște turme care se luptă sfâșiindu-se unii pe alții..."

Enumerăm mai jos și câțiva oameni de știință ai secolului nostru:

Albert Einstein (1879-1955), cel mai mare fizician al secolului. Premiul Nobel pentru fizică în 1921. Ecuația lui Einstein E=Mc2 (Energia; Masa; viteza luminii în cm/secundă.) Teoria relativității care a marcat profund știința modernă; prin teoria quantelor a descoperit fotonul etc. Era de religie mozaică, dar credincios. Când era vorba de ordinea din micro- și macrocosmos avea o expresie: "Dumnezeu nu se joacă în zaruri (adică, nimic nu este la întâmplare)". Despre credința sa zicea: "Orice om de știință serios trebuie să încerce un sentiment religios neputând să-și imagineze că armonia pe care o descoperă s-a putut face de la sine. În acest univers incomprehensibil se descoperă o infinită rațiune superioară. Opinia actuală care pretinde că eu sunt ateu, este eronată. Acela care susține acest lucru nu a înțeles teoriile mele științifice. Convingerea mea în prezența unei Forțe Raționale superioare, care este evidentă în necuprinsul univers, formează ideea mea despre Dumnezeu". Elogiind Turnul Eiffel de la Paris, a scris în cartea de onoare: "Admirația mea pentru inginerul Eiffel, arhitectul turnului și cea mai mare admirație pentru cel mai mare Arhitect, care a creat universul, Dumnezeu!"

Paul Sabatier (1854-1941) chimist francez, premiul Nobel în 1912. Zicea: "Cred că este irațional să opui religia științei, pentru că fiecare trebuie să rămână în domenii distincte. Cei care o fac, dovedesc că nu cunosc sau una sau alta din aceste discipline."

Hans Spemann (1869-1941), biolog german, premiul Nobel în 1935 pentru cercetări asupra mecanismului ființelor vii, declara: "Trebuie să mărturisesc că în timp ce fac cercetări am impresia că am în fața mea o ființă cu care dialoghez și care mă depășește total prin inteligența Sa. Această prezență de necrezut trezește în cercetător un respect de admirație."

Max Planck (1858-1947), fizician german, creatorul teoriei quantelor. Premiul Nobel în 1928. Era credincios practicant, mergând regulat la biserică. Declară: "Oricât de profund am ajunge cu cercetările, nu găsim nici o contradicție între religie și știință, ci dimpotrivă o concordanță esențială. Religia și știința nu se exclud, cum cred unii, ci se completează."

Guglielmo Marconi (1874-1937), fizician italian, a realizat primele linii de telegrafie fără fir. Premiul Nobel în 1909. De pe vasul său din marea Mediterană a aprins lămpile de la Congresul euharistic ținut la Sidney în Australia. Un fapt fără precedent! El zicea: "Știința singură nu poate lămuri multe mistere, în primul loc, al existenței noastre: cine suntem, de unde venim și unde mergem? Eu declar cu mândrie că sunt creștin, cred în puterea rugăciunii. Credința o am nu numai ca membru al Bisericii Catolice dar și ca om de știință"!

Sir James Jeans (1877-1946), astronom, matematician și fizician englez. El a fost unul dintre primii fizicieni care a prezentat marelui public teoria relativității și a quantelor. În cartea sa Universul enigmatic scrie: "Universul se aseamănă tot mai mult cu o gândire uriașă, decât cu o mașină uriașă. Descoperim că Universul dă la iveală prezența unei puteri planificatoare și diriguitoare... Teoria științifică modernă ne obligă să ne gândim la Creator ca lucrând în afara timpului și spațiului, care sunt parte a creației Sale, tot așa după cum pictorul se află în afara pânzei sale... Universul pare să fi fost proiectat de un matematician pur".

Wilder Smith, doctor în științe naturale și filozofie, profesor la Universitatea din Illinois, în cartea sa Originea omului, destinul omului scrie: "În momentul de față savanții au explorat nenumărate căi de a explica originea vieții și a omului, de pe o bază pur materială, în cadrul dimensiunilor de timp și spațiu cunoscute azi. Dar s-a constatat că nu pot explica aceste fapte pe baza legilor tridimensionale proprii lumii în care trăim (termodinamica, spațiul, gravitația) adăugând și timpul, de ce șovăim să introducem o altă dimensiune, aceea a supranaturalului? Negreșit vedem că toate în natură se conduc după un anumit plan, anumite reguli și legi, care se succed neîncetat, și la materie și la ființele vii. Dacă există acest plan, și nu-l putem tăgădui, trebuie să postulăm și existența unui planificator. Iar dacă acest planificator nu este găsit în dimensiunile materiei pe care omul o cunoaște, trebuie să admitem că el se găsește în afara acestor dimensiuni. Dar dacă nu înțelegem această dimensiune nu-i putem nega existența."

Jacques Monod (n. 1910), medic și biochimist francez; premiul Nobel pentru psihologie și medicină, în 1965 pentru lucrări de biochimie și genetică; scria: "Noi suntem fructul unei astfel de întâmplări înlănțuite încât nu putem fi decât unici în univers. Nu-i exclus că așa au evoluat toate, dar nu fără Dumnezeu".

Arthur S. Eddington (1882-1946), astronom și fizician englez. El a determinat masa, temperatura și constituția a numeroase stele. "Fizica modernă ne conduce în mod necesar la Dumnezeu!"

Wernher von Braun (1912-1977), inginer american de origine germană. Creatorul fusibilelor V2 și al rachetelor spațiale americane. A scris multe articole despre știință și credință. într-o conferință ținută la Colegiul Belmont din Carolina de Nord, în iunie 1972 spunea: Știința nu este incompatibilă cu religia. În timp ce știința ne învață tot mai multe despre creațiune, religia ne învață tot mai mult despre Creator!" În altă parte declara: "Aud uneori părerea că trăind în secolul spațial, cunoștințele despre natură s-au înmulțit în așa măsură că putem renunța la credința în Dumnezeu. Dar nu este așa. Singură o credință reînnoită în Dumnezeu va putea aduce o transformare necesară pentru a salva lumea de la o catastrofă. Știința și religia sunt surori și nu se contrazic".

Între cuvintele care-i plăceau mai mult să le citeze erau cele spuse de astronautul american Frank Borman, după misiunea astronavei Apollo 8, care de Crăciun în anul 1968 a înconjurat luna. Celor care după acest Crăciun petrecut în spațiu îl întrebau dacă a văzut pe Dumnezeu (aluzie care se referea la cosmonautul sovietic Titov, care în 6 aug. 1961 după întoarcerea sa din spațiu a declarat că nu l-a întâlnit pe Dumnezeu), Fr. Borman răspundea: "Nu, pe Dumnezeu nu l-am văzut, dar am văzut clar dovezile existenței Sale". Werhner von Braun mai spunea: "Cu cât vom înțelege mai bine universul, cu atât vom admira mai mult pe Creator!"

Să mai adăugăm mărturisirile a doi membri ai Academiei franceze care mai trăiesc:

Louis Leprince-Ringuet, fizician, membru al Academiei franceze. Întrebat în iulie 1983 cu privire la existența lui Dumnezeu, răspunde: "Este atât de grandios mesajul adus de Cristos, atâta înțelepciune în dragostea pentru aproapele, o forță ce zdrobește carapacea egoismului și a lașității ce ne înconjoară. Este atâta frumusețe în rugăciune, în comuniunea celor vii și a celor morți, chiar în mijlocul dificultăților, chiar imobilizat pe un pat de spital, sau a interveni în favoarea altuia. Există în viața creștinului o speranță care-i dă putere în orice greutăți, indiferent de regim, de structura socială sau politică... În mesajul Evanghelic găsești un punct de sprijin, o bucurie, un curaj, un sens pentru viață și pentru mine acest mesaj poartă pecetea adevărului veșnic."

Pierre P. Grasse, biolog, membru al Academiei de științe din Paris, răspunde întrebării cu privire la știință și credință: "Dumnezeu și știința, subiect tratat foarte des, dar tratat greșit! Dumnezeu este cea mai mare descoperire a umanității. Grație acestei descoperiri omul a luat cunoștință de propria sa existență, de locul și rolul pe care-l are în lumea materială. Ateismul nu ridică pe om, ci îl aduce pe Homo sapiens la condiția de animal... Dumnezeu și infinita sa putere dă omului un sens în viață ridicându-l din neliniștea lui metafizică. Este sigur că știința nu îndepărtează pe om de Dumnezeu, ci dimpotrivă, ea îl conduce direct spre El."

Cum vedem știința nu se opune religiei. Cineva ar putea obiecta că acum lucrurile s-au schimbat, tehnica și descoperirile, avansate dau răspunsuri la multe din problemele existenței umane. La aceasta răspund: din punct de vedere biologic forța intelectuală a omului nu a crescut. Dimpotrivă, în secolul nostru datorită vitezei, luminii artificiale, stresului, au crescut înspăimântător bolile nervoase, s-au înmulțit sinuciderile.

Cari Gustav Jung (1875-1961), psihiatru și psiholog elvețian, unul din fondatorii psihanalizei spune: "Pot să afirm că toți clienții mei sub 35 de ani sunt bolnavi de nervi pentru că au fost lipsiți de cunoștințe religioase. Cei care nu au regăsit credința nu s-au mai putut vindeca."

Savanții care au fost mari descoperitori, ce și astăzi stau la baza științei omului modern cum au reușit să facă invenții și să descopere mistere ale naturii, ar fi fost în stare să descopere și inexistența lui Dumnezeu. Dar ei îl afirmă pozitiv făcând parte dintr-o existență inaccesibilă omului. Cine le poate pune la îndoială buna credință? În secolul nostru numai instrumentele s-au înmulțit, dar acestea nu pot detecta Spiritul Universal și Extramundan, care este Dumnezeu.

Iată frumoasa rugăciune pe care a rostit-o astronautul Frank Borman, la Crăciunul lui 1968, pe când înconjura luna cu astronava Apollo 8: "Doamne, dă-ne înțelegerea capabilă să vedem iubirea Ta în lume cu tot falimentul oamenilor; dă-ne credința necesară de a avea încredere, în bunătatea Ta, cu toată slăbiciunea și ignoranța noastră; dă-ne harul rugăciunii să ne rugăm cu inima conștientă și arată-ne ce trebuie să facem pentru a apropia venirea zilei unei păci universale. Amin."

"Mare este Domnul în Sion și până-ntr-un fir de iarbă pe pământ", zice Psalmistul (124, 4).

Poate fi cineva savant, specialist într-o știință sau disciplină, capabil să analizeze în amănunt, dar incapabil să se ridice la cauze mai înalte și, în special, la Cauza cauzelor, care este Dumnezeu.

Închei cu aceste cuvinte ale lui Francisc Bacon de Verulam, cancelar al Angliei și filosof: "Puțina gustare a științei poate duce la ateism, dar adâncirea științei readuce pe om la Dumnezeu!"
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire