pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Urmele lui Dumnezeu
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 28.03.2005; sursa: Editura Signata

SETEA DUPĂ FERICIRE

"În ce chip dorește cerbul izvoarele apelor, așa te dorește sufletul meu pe Tine Doamne!"
(Ps. 41,1)

Un argument puternic, în dovedirea existenței lui Dumnezeu, precum și existența sufletului omenesc, este o sete nepotolită după fericire. Sufletul omului nu se mulțumește cu un bine oarecare. Cuceritorii lumii nu s-au mulțumit cu toate cuceririle lor! Inima omului vrea tot binele, ba mai mult, vrea însuși binele ca atare. Însă binele considerat ca un bun spiritual nu poate fi decât Dumnezeu!

Toate făpturile au binele prin participare "Bun este numai Dumnezeu" (Mt. 19, 17), a răspuns Isus, tânărului care i-a spus "învățătorule bun". Dar este cu neputință ca o tendință atât de importantă și de firească tuturor să nu-și aibă obiectul corespunzător în natură, de vreme ce știm că în cele necesare, natura nu se înșală. Deci, omul are sete de un bine suprem, de o fericire, pe care nu o poate găsi aici pe pământ, decât în foarte mică măsură.

Nici bogățiile, nici plăcerile, nici onorurile, nu dau adevărata fericire, și nu umplu golul sufletului omenesc. Sufletul este spiritual și nu se satură decât cu o hrană spirituală. "Doamne, sufletul meu este către Tine, ca un pământ fără de apă!" strigă Psalmistul (Ps. 62). Iar Sf. Augustin, după ce a gustat din toate plăcerile lumii, exclamă: "Neliniștit este sufletul meu, până nu te găsește pe Tine, Doamne!"

Dacă sufletul a găsit pe Dumnezeu, cu adevărat, el simte deja o bucurie divină și suportă cu mult mai ușor suferința și durerea. Dar adevărata fericire o vom afla numai în cer! Această sete după fericire este o scânteie rămasă după căderea primilor oameni. Este o necesitate spirituală, ca să-l cunoaștem și să-l posedăm pe Dumnezeu!

Astfel dăm câteva exemple:

- Margareta, fiica împăratului Maximilian, se lepădă de măririle omenești, și îmbrăcă haine sărăcăcioase și cârpite. Când o văzu fratele ei îi zise: "Dar, ce faci, nu se poate!?" Margareta îi răspunse: "Sunt mai mulțumită și mai fericită cu aceste haine, decât îmbrăcată în purpură!"

- Curentul "hipy" pornit din Anglia a dezmembrat multe familii de milionari americani. Copiii marilor bogătași, plictisiți de averi, s-au refugiat în India, transformându-se aproape în cerșetori, plini de insecte și trăind într-o stare jalnică. Desigur, a fost un curent negativ, dar se poate constata din aceasta că bogăția nu ajunge ca să-l facă fericit pe om.

- Sf. Clara Offreduccio (de Montefalcone) 1193-1253. Această tânără de familie nobilă și bogată, la vârsta de 19 ani părăsește casa părintească pentru a trăi în sărăcie, urmându-l pe Sf. Francisc de Assisi. Împreună cu alte două tinere, în noaptea de Florii, se refugiază în bisericuța Sf. Damian, și dezbrăcându-se de hainele bogate și de bijuterii, îmbracă haina cenușie și aspră a viitorului Ordin al Clariselor, al cărei întemeietoare este.

Grupul lor se mărește, cu toate că acceptă o sărăcie absolută. Au renunțat la orice proprietate, trăind numai din cerșit sau lucrând cu mâinile lor. Când Papa Inocențiu al IV-lea, impresionat de sărăcia acestor tinere vrea să le ușureze jurământul de sărăcie, dându-le ceva terenuri, proprietăți ale Bisericii, Clara răspunde: "Mulțumim Sfântului Părinte, dar îl rugăm să ne dezlege de păcate, nu de votul sărăciei!"

Ce a făcut pe aceste tinere, bogate și cu perspective frumoase, să părăsească lumea și să accepte viața de austeritate totală, având numai o haină, dormind pe paie, fără pernă la cap? Desigur, setea după o adevărată fericire, pe care nu o poate da decât singur Dumnezeu! Trupul Sfintei Clara este neputrezit și se poate vedea în racla de cristal în mănăstirea Clariselor din Assisi. Astăzi există aproape 10.000 de călugărițe Clarise.

Istoria omenirii este presărată cu astfel de exemple, căci sufletul omului nu-și găsește adevărata pace până nu-l găsește pe Dumnezeu, Izvorul păcii, al bucuriei și al fericirii! Încheiem acest capitol, din care putem desprinde concluzia: Dumnezeu este Existența care stăpânește peste toate, El este Prima și Ultima realitate a tuturor lucrurilor.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire