pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Urmele lui Dumnezeu
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 28.03.2005; sursa: Editura Signata

DESPRE DARWINISM

Din meditațiile anterioare am văzut mulțimea de argumente care dovedesc existența unui Creator: părerile oamenilor de știință, cauzalitatea, ordinea, scopul lucrurilor, rolul conștiinței etc. Totuși în decursul veacurilor au existat diferite filosofii care au negat existența unui Creator. Curentul cel mai puternic în secolul XIX și prima jumătate a secolului XX, a fost darwinismul, propagat de Ch. Darwin și colaboratorul său A. Walace, amândoi biologi englezi. Pentru a lămuri pe cititori, expunem pe scurt această filosofie.

Charles Darwin (1809-1882) naturalist și biolog englez; la început voia să se facă pastor anglican, deci era credincios. Necredința sa a crescut treptat neputându-și explica rostul suferinței din lume. Dar niciodată nu a fost total lipsit de credință. După călătoria făcută cu vasul Beagle în mările sudului (insulele Galapagos și Pampas) unde a făcut cercetări asupra faunei și florei, scrie celebra carte Originea speciilor prin selecție naturală, precum și alte cărți în acest domeniu. Aceste lucrări vor forma curentul darwinist. Ce cuprinde această doctrină? Trei principii stau la baza ei:

  1. Selecția naturală;
  2. Adaptarea la mediu;
  3. Lupta pentru existență.

După aceste teorii viața ar fi apărut dintr-o singură celulă vie, care după milioane de ani de adaptare la mediu și evoluție ascendentă (de la simplu la complex) prin întâmplare a dat naștere tuturor viețuitoarelor de azi. Deci varietatea s-a dezvoltat dintr-o singură simplitate "standard". Mecanismul prin care s-au produs schimbările propune modificări la întâmplare, cărora le zice "mutații". Din aceste teorii reiese că nu era nevoie de Dumnezeu creator și nici de o altă ființă superioară care să dirijeze aceste procese.

Dar este posibilă în întregime această teorie? Darwiniștii asumă naturii "nevii" o inteligență sau gândire creatoare, însă termodinamica arată că materia nevie este supusă entropiei, haosului și dezordinei; ea nu poate crea ordine și nici nu poate da ce nu are, viața! De unde a apărut prima celulă vie? Întâmplarea și haosul, chiar în milioane de ani, nu pot crea viață și ordine. Cum ar putea timpul sau întâmplarea să creeze substanțe pentru sistemele vii, când este știut că acestea nu se pot forma decât numai din sisteme vii? Experiența umană a demonstrat că pentru a obține condiții corespunzătoare într-un domeniu este nevoie de o planificare (gândire) intensivă cu acumulare de multe cunoștințe și nu de întâmplare.

Selecția naturală ar fi putut exista în evoluția omenirii, dar nu întâmplător, ci coordonată de o inteligență superioară. Experiența arată în mod clar schimbări în decursul timpului, dar acestea au loc numai în cadrul aceleiași specii. Nici un genetician nu ar spera să producă o rasă de crocodili dintr-o pereche de broaște, prin reproducere selectivă, indiferent cât ar prelungi perioada.

Dintr-un lup și o hienă s-ar putea reproduce un pudel ori câine alsacian, pentru că, pur și simplu, caracterele pudelului se află în codul genetic al lupului sau hienei. Dar de la un lup și o hienă nu ai ajunge niciodată la o maimuță, fiindcă proprietățile codului genetic al maimuței nu sunt prezente în genele lupului sau hienei. Remarcăm faptul că genetica s-a dezvoltat după moartea lui Darwin, el nu cunoștea descoperirea genelor și cromozomilor care dau caracterul viețuitoarelor.

Evoluția speciilor este, de asemenea, discutabilă. De exemplu, s-au descoperit fosile foarte vechi cu structura asemănătoare a indivizilor de azi. Albinele și insectele descoperite în rășini datând de milioane de ani se aseamănă în detaliu cu cele din timpurile noastre. Tot așa tipul de pește Coelacanthid, despre care se știa că a dispărut în urmă cu milioane de ani. Nu de mult au fost descoperite mai multe exemplare din acest tip de pește în apele coastei de răsărit a Africii. Descoperirile arată că există o constantă aproape perfectă a speciilor de-a lungul unor lungi perioade de timp.

Lupta pentru existență încă este discutabilă. Acest principiu cere ca unui organism slab, bolnav sau necorespunzător în alt mod, să-i fie refuzată existența. Indivizii timizi, retrași să fie călcați în picioare de cei care-și "fac loc cu cotul". Dar:

1. Dacă acest procedeu s-a folosit de la început, cum de mai sunt astăzi exemplare necorespunzătoare? Deci teoria nu este întru totul valabilă!

2. De multe ori persoane timide sau bolnăvicioase au intelectul foarte dezvoltat, sau invers, atleți bine dezvoltați, nu sunt dotați intelectual.

Despre om. După teoriile lui Darwin omul provine dintr-o clasă a primatelor (maimuțe), iar inteligența și-a acumulat-o prin evoluție și în lupta pentru existență. Dar vedem animale de pradă care se bat tot timpul dar nu devin mai inteligente. Câtă deosebire între om și animal, fie chiar maimuță!

Nici un animal nu are rațiune, suflet. Animalele au numai instincte pentru conservarea speciei. Oricât ai învăța un cățel sau maimuță să citească, niciodată nu vei reuși. Cu maimuțele s-a încercat, dar după ani de zile puteau să imite doar vreo sută de sunete. Este atâta perfecțiune în întreg corpul omenesc - suflet și trup, încât a-ți închipui că s-a făcut la întâmplare pare o nebunie.

Evoluția omului este încă discutabilă. S-au găsit corpuri intacte în turbă sau mlaștini de turbă, bine păstrate cu caracterele omului de azi. Astfel în Jutlanda, Omul de Grauballe, a fost așa de bine păstrat, încât cei care l-au văzut prima dată au crezut că este vorba de un asasinat și au chemat poliția. De asemenea omul de Borremose, omul de Tollund, corpuri bine păstrate, datând din epoca fierului; în America pe albia fluviului Paluxy (Glen Rose, Texas) s-au descoperit urme de om și de brontozaur în aceeași perioadă, în mezozoic cu 140 milioane înaintea erei noastre.

Dr. Dubois, care a descoperit pe Pithecantropus erectus în insula Java, a mai descoperit acolo două cranii mici care se aseamănă cu băștinașii din Australia, dar pe care le-a ținut încuiate timp de 20 de ani, ca să nu producă divergențe în lumea antropologilor. Craniile găsite în muntele Cârmei alături de oasele omului de Neanderthal aveau capacitatea craniană mai mare decât a omului de azi.

Echipa Leon, Richard și Mary Leakey au făcut cercetări în deceniul 1970-1980, în Africa orientală (Tanzania, Kenia și Etiopia) descoperind schelete care arată că omul ar fi trăit în același timp cu Australopithecul, fiind astfel mărită vârsta strămoșului omului până la trei milioane de ani. Mary Leakey a declarat în 1976 la New York: "Această nouă descoperire dovedește că Australopithecul nu aparține liniei 'homo' și că genul homo ar fi existat cu mult timp înainte de perioada considerată de savanți ca punct de plecare al omului modern. Într-o perioadă lungă de timp ar fi trăit mai multe hominide, din care numai linia homo a reușit să facă pasul următor" (Știință și Tehnică II. 1976).

Dr. Simons a continuat cercetările doctorului Leakey, descoperind în deșertul Fayum (Egipt) un craniu mic care se crede a fi cel mai vechi până în prezent. A fost numit Aegypthopitecus, având o vechime de 8-10 milioane de ani. Pe măsură ce trec anii sunt tot mai multe descoperiri, așa că nu se pot trage concluzii definitive.

Vârsta formației pământului este stabilită la 1.800.000.000 ani, ultima eră fiind quaternarul cu aproximativ un milion de ani în urmă ("Originea omului", W. Smith). Din expunerea Bibliei nu se poate preciza cu câte milioane de ani înainte a făcut Dumnezeu lumea, când a apărut primul om, când s-a produs potopul... Biblia nu ne arată precis aceste date și în mod legitim putem admite perioade lungi de timp.

Dar teoria darwinistă nu ar admite ca o ființă umană să fi fost contemporană cu dinozaurul căci la acea dată (140 milioane înainte) nici măcar primatele (maimuțele) nu apăruseră. Cu privire la ideile darwiniste, știința admite în parte variațiile și schimbările survenite în mediul înconjurător, dar acestea sunt în realitate reacții genetic controlate.

Kimura, savant japonez, a dovedit că apariția omului nu se datorează selecției naturale, adaptării la mediu sau luptei pentru existență, ci se datorează reducerii numărului de cromozomi de la 48 la 46. Accidentul acesta a avut loc undeva în Africa orientală cu aproximativ 25 milioane de ani înainte (Noi concepții în Biologie, 1. Văduva Poenaru, Știință și Tehnică, IX. 1977).

În nucleul celulelor din toate organismele vii se găsesc cromozomi, pe care sunt așezate genele. Acestea sunt segmente de ADN (acid dezoxiribonucleic) și ele sunt purtătorii eredității. Omul are 46 de cromozomi, iar maimuțele antropoide (mari) au 48 de cromozomi. Reducerea cromozomilor este o acțiune amplă și inteligentă pe care o putea face numai Dumnezeu.

Darwinismul cu doctrina sa de evoluție a provocat multe traume generațiilor acestui secol, dezumanizând-o prin: dictaturi, persecuții, războaie, tineret revoltat împotriva bătrânilor (dacă suntem animale nu ne mai trebuie morală) căci tinerii trag repede concluzii proprii. Așa s-a declanșat lupta împotriva tradiției și moralei, dar cea mai mare nenorocire a fost dictaturile de dreapta și de stânga. Astfel:

Nazismul, aplicând selecția naturală, a căutat să înlăture rasele de care voia să scape Hitler (evrei, țigani, negri ș.a.) pentru a crea așa-zisa rasă pură superioară. A căutat să elimine pe cei slabi și handicapați. Acestea au fost șiretlicuri pentru a scăpa de cei incomozi. Prof. Cogon scrie că naziștii omorau un deținut cu tot atâta nepăsare cu câtă ai închide o ușă. Dar Hitler a plătit scump greșeala căci oamenii de știință germani au fugit în America unde au creat primele bombe atomice cu care au învins militarismul japonez.

Comunismul, aplicând teoria lui Darwin, a eliminat pe Dumnezeu din suflete, degradând conștiința individului pentru a-l putea domina. Marx spunea "Comunismul începe prin ateism", iar F. Nietzche, contemporanul lui Marx, cu toate că în adâncul sufletului era credincios, a rămas cu totul în clanul necredincioșilor voind să nu se pună nici un frâu pasiunilor, zicând: "Socialismul a creat morala animalelor de turmă". Este o constatare cu care s-ar putea lăuda cineva? Atât nazismul cât și comunismul au organizat marile lagăre de tristă amintire, aplicând metode diabolice. Acești dictatori s-au folosit fără scrupule de teoriile lui Darwin.

Însuși Darwin scria unui prieten: "Teologia mea este o adevărată harababură, nu pot privi Universul ca rezultat al unei întâmplări oarbe. Imposibilitatea de a dovedi că Universul și chiar omul sunt fructul unei întâmplări este o dovadă că există Dumnezeu. Întregul subiect este dincolo de posibilitățile intelectului uman".

Alfred Wallace (1832-1913) colaborator al lui Darwin, după cercetări amănunțite dezaprobă aplicarea darwinismului cu privire la descendența omului din maimuță. El declară: "Este imposibil ca creierul omenesc să se fi dezvoltat doar sub influența selecției naturale și a luptei pentru existență, deoarece capacitățile mintale potențiale ale celui mai înapoiat sălbatic sunt puțin inferioare celor existente la cea mai civilizată dintre rase. Astfel, un instrument s-a dezvoltat înainte de a fi apărut cerințele celui ce poseda acest instrument, prin urmare selecția naturală este eliminată". El consideră că aceasta este o dovadă puternică cum că o inteligență superioară a dirijat dezvoltarea omenirii (Gavin de Beer).

Căderea impostorilor. Cel din urmă darwinist a fost Trofim Denisovici Lissenko, căruia revista Science et Vie (IV. 1977) îi închină un articol cu numele Moartea unui răufăcător, în care scria: Lissenko trebuie să ne rămână în memorie ca un om care sub protecția lui Stalin a pus în afara legii genetica, pe care a numit-o burgheză. El a închis laboratoarele în care se studia, a trimis la ocnă pe principalul sau adversar Nic. Vavilov, unde acesta a și murit. Cam din 1935 până în 1955 în URSS a fost interzisă predarea ideilor lui Morgan, Weissman și Mendel pentru a propune o teorie de iluminat: "lissenkoismul" după care toate caracterele achiziționate sunt transmisibile. El a anunțat clar în cartea Teoria nutriției că patrimoniul ereditar al altoiului s-ar putea amesteca cu portaltoiul, producând hibridarea vegetală. Până la moartea lui Stalin valuri de arestări au întrerupt orice lucrare de valoare în genetică. "Forța nu creează dreptul, cu atât mai puțin adevărul!"

Darwinismul materialist se vede neputincios în a explica ideea de infinit, dreptate, nedreptate, de adevăr sau minciună, de răsplată sau fericire, care sunt toate cerințe ale spiritului omenesc fără de care societatea ar decade mai rău decât animalele.

Prof. Adam Sedgwick de la Universitatea Cambridge, după ce a citit, acum o sută de ani, cartea Originea speciilor, a remarcat că dacă această carte va avea succes, va aduce cu sine o asemenea abrutizare a rasei umane, cum nu s-a mai văzut (D. Clark, Chicago: Mocdy Press 1967). Da, oamenii secolului nostru au văzut-o!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire