pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Urmele lui Dumnezeu
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 28.03.2005; sursa: Editura Signata

EXISTENȚA SUFLETULUI

Definiția științifică ce s-a dat speciei umane este "Homo sapiens", omul cu rațiune, adică facultatea de a cunoaște și a judeca, și care însușire din întreg regnul animal singur omul o are. În anii din urmă s-a încercat o conversație cu cimpanzeii și delfinii. Cimpanzeii pot comunica cu dresorii lor prin semne, iar delfinii prin sunete, însă această comunicare nu depășește limita instinctelor.

Toate ființele vii au în ele un principiu vital, care le face vii. Principiul vital este cauza care dirijează și coordonează toate organele și funcțiile trupului, pentru susținerea vieții, în așa fel încât, de la celulă la organ, toate să conlucreze la întreținerea vieții într-un tot unitar (primește ceea ce îi este necesar - asimilația - și respinge ceea ce-i este dăunător - dezasimilația și excreția). Acest principiu vital, vegetal ca și animal, chiar dacă ne uimește prin ingeniozitatea conceperii, prin legile și instinctele ce le comportă, ne face să ne gândim la înțelepciunea Autorului lor; totuși în sine, nu depășește marginile materiei.

Singur omul are suflet rațional pe care nu-l aflăm la nici un animal, și care suflet trăiește și după moarte fiind veșnic. Celelalte ființe iau cunoștință de lucruri prin simțuri (văz, auz, miros, gust, pipăit, probabil și prin alte simțuri pe care nu le cunoaștem încă), însă omul pe lângă cele cinci simțuri, se mai informează și prin: cauză, deducție, comparație, calcul etc, cu un cuvânt, prin rațiune. Chiar dacă primele sale noțiuni le câștigă prin simțuri, el transformă senzațiile în idei, adică le spiritualizează, urcându-le în sufletul său rațional. Sufletul omului nu este creierul însuși. Deși fără creier, care este organul de manifestare a sufletului, rațiunea nu se poate exprima, cum nu se poate vedea lumina fără ochi...

Orice efect trebuie să aibă o cauză proporționată. Omul are cunoștință de idei spirituale, pe care nici un organ fizic nu le poate recepționa. De exemplu, omul știe ce este dreptatea, adevărul, frumosul, datoria, necesitatea, absolutul, relativul, binele etc. Acestea sunt toate noțiuni spirituale pe care nu le poate percepe cu nici unul din cele cinci simțuri. Cu ce simte omul adevărul? Cu ce gustă binele? Cu ce vede dreptatea, virtutea, eroismul? Chiar atunci când ascultă o simfonie de Beethoven, el nu cu urechea o apreciază, căci urechi au și animalele. Când admiră o statuie de Michelangelo, nu cu ochii gustă emoția estetică, deși fără ochi nu poate vedea. Atunci cu ce? Cu rațiunea, care este o facultate a sufletului său spiritual!

Nimeni nu poate nega că omul are noțiuni spirituale pe care el nu le poate sesiza cu un organ sau simț trupesc. Cu ce prinde omul idei, ca esențialul, genul, specia, știința, caracterul, timpul, eternitatea etc? Luați un dicționar și faceți o comparație între numărul de cuvinte (substantive) pe care le percepe prin simțuri orice animal și cuvintele pe care nu le poate sesiza decât mintea. Din această comparație veți cunoaște în ce proporție este omul rațional și spiritual.

Dar mai mult. Chiar lucrurile materiale pe care omul le percepe cu simțurile le transformă în noțiuni spirituale (universalii), în idei, care nu cad sub simțuri. De exemplu, noi spunem "pom", "animal", "insectă". Acestea, deși sunt lucruri materiale, omul le-a spiritualizat. În natură există măr, păr, cireș etc, dar "pom", un arbore fructifer, care să cuprindă toate roadele comestibile nu există în natură, ci numai în mintea noastră. În natură există "cal", "bou", "tigru" etc, însă o vietate care să cuprindă toate vertebratele, "animal", nu există în natură. Omul a inventat o noțiune care le cuprinde pe toate, el a luat caracterele generale și a făcut în mod artificial o noțiune abstractă, care nu este materială, deși se referă la lucruri materiale.

Materie, este o ironie, fiindcă până și acest cuvânt, materie, este o noțiune imaterială. Noi avem 92 de elemente în tabela lui Mendeleev, plus 11 transuranice, începând de la heliu, hidrogen, litiu, beriliu, până la neptuniu, din care este compusă "materia", dar cuvântul materie este o idee de sinteză, a tuturor acestor elemente, care nu se află în natură, ci este creată de mintea omului. Prin urmare, dacă omul are în sine un principiu ce produce efecte spirituale și care recepționează efecte spirituale produse de alții, este evident că el posedă în sine un organism spiritual cu care le percepe. Acest principiu spiritual, cu care omul mânuiește noțiunile nemateriale, este sufletul spiritual, rațional, deci imaterial.

Acest suflet se manifestă prin creier, mai precis prin rațiune, deoarece omul este o ființă mixtă, psiho-fizică, trup și suflet. Însă nu creierul este sufletul. Există animale ca: balena, elefantul, delfinul, care posedă o masă cerebrală mai mare decât a omului, însă nu au rațiune, pentru că nu creierul este sufletul! Sufletul nu este nici gândirea. Se poate face o încercare: te gândești la un eveniment, sau la o lucrare. După câteva minute reexaminezi la ce te-ai gândit. Observi că gândirea a fost controlată critic de cineva, care o domină și îi impune să se revizuiască. Simțurile nu se pot controla pe sine.

Sufletul stăpânește materia prin voință. El poate porunci corpului să se sacrifice pentru o cauză superioară, dictată de minte. Mucius Scaevola, cunoscut erou roman din sec. VI. î. de Cr., în lupta contra etruscilor, n-a reușit să omoare pe regele acestora, Porsena. Când a fost prins, și-a pus brațul pe jăratec și calm l-a lăsat să ardă. Regele, văzând această virtute eroică, l-a eliberat... Sf. Maximilian Kolbe și-a dat viața pentru aproapele său, în lagărul de la Auschwitz în anul 1941. Jan Palach în Cehoslovacia și-a dat foc, murind, arătând prin acest martiriu contestația față de regimul totalitar comunist... Au fost multe persoane care au făcut greva foamei până la epuizarea totală, sau harachiri în Japonia etc.

Sufletul este în trup, ca principiul său vital, dar nu este una cu trupul. Când trupul este în chin, sau chiar în agonie, sufletul poate rămâne senin și lucid, uneori chiar să se bucure: "Sufletul este gata, dar trupul este slab" spuse Isus Ucenicilor care dormeau (Mt. 26, 41)! Se poate întâmpla și invers: sufletul să fie bolnav de bănuieli, gelozie, frică, remușcări, îngrijorări, iar trupul să fie sănătos.

Uneori, vorbind de suflet, suntem întrebați cu ironie: "L-ai văzut?" Această întrebare simplistă se potrivește unui analfabet. Ea este o insultă la adresa rațiunii. Unuia ca acesta i s-ar putea răspunde: "Dumneata ai văzut vreodată cauza, voința, inteligența? - și totuși știi că există. Dacă omul ar fi convins numai de ceea ce îi cade sub simțuri, nu s-ar deosebi de un animal. Caracteristica sufletului spiritual este că se poate ridica la cunoașterea cauzelor, pe care animalele nu le pot cunoaște.

Sf. Augustin istorisește întâmplarea unui medic, pe nume Ghenadius, care nu credea în existența sufletului, însă după un vis pe care l-a avut și-a schimbat părerea. În somn i-a apărut un tânăr, care l-a întrebat:

- Ghenadius mă vezi?
- Da, te văd!
- Mă vezi cu ochii?
- Nu, căci ochii îmi sunt închiși!
- Atunci cu ce mă vezi?
- Nu știu!
- Mă auzi?
- Da, te aud!
- Cu ce mă auzi?
- Nu știu!
- Îmi vorbești?
- Da, îți răspund!
- Cu gura?
- Nu!

Tânărul din vis, înainte de a dispare, i-a spus:

- Tu dormi acum și totuși mă vezi, mă auzi și-mi vorbești, deși simțurile tale sunt adormite! Va veni o vreme când vei fi mort, și totuși vei vedea, auzi și vorbi...

Prin sufletul său spiritual (nu prin trup) omul se aseamănă cu Dumnezeu, care este spirit, are inteligență, voință liberă și este nemuritor, adică etern!

Sufletul și creierul. Unii oameni pretind că sufletul este în creier și cu cât creierul este mai greu cu atât omul este mai deștept. Dar nu este așa; au fost savanți ce aveau creier mic, sau oameni mediocri cu creier mare. Astfel, în medie creierul unui european cântărește aproximativ 1.372 grame, în timp ce creierul marelui filozof Leibnitz nu cântărea decât 1.257 grame; creierul poetului rus Turgheniev avea 2.020 grame, iar al lui Cuvier 1.830 grame. Creierul matematicianului Gauss cântărea 1.490 grame. Din acestea se vede clar că greutatea creierului este independentă de dezvoltarea intelectuală a omului. Sufletul și creierul sunt esențial diferite: sufletul este imaterial, este spirit, pe când creierul este materie și poate fi cântărit.

Unul din cei mai celebri medici moderni, Claude Bernard, membru al Academiei Franceze, a dovedit că tot ce este materie în om se schimbă tot la 7-8 ani. Cu toate acestea noi reținem amintirile chiar după 50-60 de ani. Prin urmare există în noi ceva nematerial, permanent, totdeauna prezent, independent de materie, și acesta este sufletul. Noi putem deduce, cu mintea, că omul are suflet. Dar o știm precis din descoperirea divină, adică din revelație. Existența sufletului este un adevăr fundamental pentru toate religiile. Chiar dacă natura sufletului nu a fost înțeleasă totdeauna la fel, existența sufletului este un adevăr unanim recunoscut!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire