pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Urmele lui Dumnezeu
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 28.03.2005; sursa: Editura Signata

APROPIERI

Mulțimea și frumusețea lucrurilor, prin analogie, ne duc să contemplăm pe Creatorul lor.
(Înț. 13, 5)

Andre Malraux, scriitor și om politic francez, ministrul culturii sub De Gaule, afirma: "Secolul al XXI-lea, sau va fi un veac credincios, sau nu va mai fi deloc!" Lumea se îndreaptă tot mai mult spre credință. Secolul al XIX-lea a fost secolul copilăriei științei, care văzându-se emancipată, se arăta triumfalistă față de religie, proclamând suprimarea oricărui absolut, a oricărui miracol, a oricărei supuneri și a întregii metafizici. Acesta era spiritul enciclopediștilor din veacul precedent. Și secolul al XX-lea, în prima jumătate, a urmat și continuat funesta moștenire. Iar acolo unde s-au instalat dictaturi, acestea au suprimat libertatea de a gândi, vorbi și scrie, folosind forța.

În anul 1944, când Mussolini a proclamat Republica de la Milano, a avut dese convorbiri cu cardinalul Schuster, care-i propunea să se predea. Cardinalul s-a exprimat despre dictatorul fascist: "Nu mi-a fost dat să întâlnesc un bărbat de stat mai puțin pregătit ca el. Când statele ajung pe mâna unor astfel de elemente, nu-i nici o mirare că se prăbușesc în dezastru".

Știința nu-i decât cunoașterea cauzei lucrurilor, iar ultima cauză fiind Dumnezeu, nu poate să existe o reală contradicție între știință și credință. Știința modernă este într-un continuu progres, apropiindu-se din nou de adevărurile credinței. Afirmațiile pseudoștiințifice ale secolului trecut încep să fie abandonate, dovedindu-se false. Să analizăm câteva constatări:

- Hubble Edwin Powel (+1953), astronom american; în anul 1929, prin descoperirile sale a constatat că toate galaxiile prezintă o schimbare continuă a lungimii de undă, spre roșu. Conform efectului Doppler, această schimbare spre roșu înseamnă că se îndepărtează de noi. Cele mai îndepărtate sunt cele care au o culoare mai roșie. Galaxia noastră face parte dintr-o grupare de galaxii (vreo zece), numite îngrămădire locală. Acestea toate aparțin unui ansamblu mai vast, de câteva zeci de grămezi de galaxii, care se numesc supergalaxii și megagalaxii. Universul este foarte vast, dar nu este nemărginit. Doctrina creștină ne învață că Universul a fost creat, că are un început și că este mărginit.

- Dr. Allen R. Sandage de la Observatorul astronomic din Hale (California), urmărind un cuasar (cvasistea) situat la 12 miliarde de ani lumină, cum nu poate fi altul mai îndepărtat, afirma că acolo este capătul Universului. Această stea de margine poartă numele de OH 471, și se depărtează de Calea Lactee (Galaxia noastră) cu 91% din viteza luminii. Nici un corp nu poate depăși această viteză a luminii, căci nu rezistă, se pulverizează în atomi. Deci acolo este marginea Universului. Dar dincolo, ce este? Nimic! Nu este spațiu, vid ideal, pentru că după teoria lui Einstein, spațiul este curb, iar Universul este un obiect finit. Aceasta confirmă teoria lui Fred Hoyle, conform căreia Universul a început cu o uriașă explozie, faimosul BIG-BANG (Science et Vie, 8, 1973). Iată că știința se apropie de momentul creațiunii (Big-Bang) de unde începe dilatarea Universului, ca un balon ce se umflă, în toate direcțiile.

- Steven Weinberg scrie o carte cu titlul The First Three Minutes (Primele trei minute) în care autorul presupune nașterea Universului în trei minute și trei sferturi. Grație radiotelescopului din Hilmdel (New-Jersey) s-a observat o radiație radioelectrică, pe lungimea de unde de 7,35 cm venită din toate punctele Universului. Această radiație corespunde la temperatura întregului spațiu universal, vid. Trei grade deasupra lui zero absolut. Această radiație ar fi fosila unei temperaturi imense, care a umplut întreg spațiul acum câteva miliarde de ani. Calculele cosmogenezei precizează timpul cât s-a scurs, precum și degradarea temperaturii. Autorul articolului din Science et Vie, 9, 1977, conclude: "Să notăm că, fiind fotonul agentul de lumină prin excelență, există o curioasă asemănare între această teorie și 'Fiat lux' - să fie lumină - pe care Biblia o pune la începutul creației".

ÎNCEPUTUL MATERIEI este încă o problemă care pare că se apropie de crearea materiei. Astăzi, se știe că energia emisă de stele și mai ales de soare provine din transmutarea nucleelor de hidrogen în heliu, de unde se poate calcula și cât va mai arde soarele nostru: până când toate nucleele de hidrogen vor fi schimbate în heliu. Aceasta cât privește viitorul. Referitor la trecut, adică la începutul Universului, se constată că izotopul de uraniu 238 este radioactiv pe o perioadă de 4.500.000 de ani, după care se schimbă în alte elemente. Dacă Universul ar fi mai vechi de 4.500.000 ani, adică dacă ar fi etern, astăzi nu ar mai exista izotopul de uraniu 238, ci ar fi fost transformat în alte elemente (Orizonturi, 11, 1958).

- Sir James Jeans (1877-1946), astronom, matematician și fizician englez. A fost printre primii oameni de știință care a demonstrat marelui public teoria relativității și a quantelor. Iată ce scrie despre creație: "Natura pare să fi fost foarte familiară cu regulile matematicii pure... Universul pare să fi fost proiectat de un matematician pur... din lipsa unui cuvânt mai potrivit va trebui să-l prezentăm ca pe un Gânditor matematic... Dacă Universul este un univers al gândirii, atunci creația lui trebuie să fi fost un act de gândire.

Într-adevăr, mărginirea timpului și a spațiului aproape că ne obligă să ne imaginăm creația ca un act de gândire... determinarea unor constante ca cea a razei Universului și a numărului de electroni pe care îl conține presupune gândire, o gândire a cărei bogăție se măsoară cu imensitatea și intensitatea acestor cantități... Teoria științifică modernă ne obligă să ne gândim la Creator ca lucrând în afara timpului și spațiului, care sunt parte a creației sale, tot așa după cum pictorul se află în afara pânzei sale! Dacă urmăm cursul normal al logicii, observarea creației trebuie să ne ducă la admirație față de Creatorul ei..."

Dr. Wilder Smith. "De ce susțin unii oameni de știință că orice 'refugiu' în supranatural este o retragere umilitoare? Nu putem trage altă concluzie decât aceea că ei se simt umiliți în a avea de tratat cu cineva din afara materiei, respectiv cu Dumnezeu, poate de multe ori din motive personale... Noi în momentul de față nu suntem capabili, cu cele patru dimensiuni cunoscute, ce străbat timpul, respectiv 'eprubeta noastră', să observăm marele concept al gândirii pure, Creatorul vieții și al materiei, care guvernează din afara sistemului nostru" (Dr. Wilder Smith, profesor de chimie, filosofie și științe naturale - Chicago).

Încheiem cu cuvintele Sfintei Scripturi: "Înfumurați sunt toți acei oameni la care necunoașterea lui Dumnezeu s-a statornicit, și care pornind de la lucrurile vizibile, nu au fost în stare să cunoască pe Cel ce este, și nu au cunoscut pe Maestru, contemplând operele sale" (Înț. 13, 1). "O, Timotee, păzește comoara credinței, ferește-te de vorbăriile nepotrivite și de obiceiurile pseudoștiinței pe care unii primind-o s-au abătut de la credință" (1 Tim. 6, 20).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire