pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Urmele lui Dumnezeu
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 28.03.2005; sursa: Editura Signata

BIONICA SAU BREVETELE NATURII

"Barza din văzduh cunoaște vremea când trebuie să plece. Turtureaua, rândunica și sturzul nu-și greșesc timpul când să se întoarcă. Numai poporul meu nu ține seama de legile date de Domnul!"
(Ieremia 8, 7)

Când cineva află o lege a naturii, cum ar fi gravitația lui Newton, sau rotația pământului a lui G. Galilei; dacă află un obiect prețios al cărui proprietar nu se prezintă, îi aparține. Când cineva copiază un aparat, ori o lucrare de specialitate, dacă obține permisiune sau citează autorul, este în dreptul lui să o facă. Însă când cineva copiază un secret de fabricație, o mașină pe care el singur nu o știe construi, când își însușește o lucrare de știință sau de artă și îi neagă autorul, dând-o sub numele său, atunci devine plagiator sau falsificator.

În 1960 a apărut o nouă știință care se ocupă cu imitarea tehnică a organelor vietăților din natură, care este folosită apoi în domeniul tehnicii moderne. Această știință se numește BIONICA. Deși aceasta a fost preconizată încă de Leonardo Da Vinci, care a studiat zborul păsărilor ca să-l aplice la o mașină de zburat, el nu a ajuns la rezultate palpabile.

Prin admirația ce o au oamenii de știință față de perfecțiunea și ingeniozitatea organelor de simț a viețuitoarelor, indirect sunt siliți să recunoască înțelepciunea lui Dumnezeu. Știința rămâne uimită de finele și minunatele aparate ce le folosesc animalele iraționale și pe care omul încă nu le cunoaște. Astfel, fluturele ochi de păun uimește pe savanți, posedând antene, care funcționează mai precis decât radarul construit de om. Floarea soarelui se rotește permanent și fără greșeală după soare, golind de apă celulele dinspre astru și umplându-le treptat pe cele din partea opusă, turgescență. Savanții se întreabă, cine ar putea construi un astfel de aparat, care ar fi extrem de util, urmărind automat un obiectiv luminos, o stea sau un obiect din spațiu, ținându-l permanent sub observație.

Peștii pentru noi par muți, pentru că omul nu aude decât 11 game succesive de sunete; la restul le zice unde; și nu vede decât o pătrime din razele de lumină ce există în spectrul solar. Însă cu aparate speciale de amplificare se pot detecta sunete cu frecvențe foarte joase, de exemplu între 1-15 Hz, prin care peștii comunică între ei. Pe fundul mării se cercetează planctonul și se află pești luminoși de toate formele și de cele mai fantastice efecte luminoase; crabi transparenți, vietăți unicelulare etc.

În revista Magazin (11.XI.1978) citim: "Este interesant de subliniat că acest 'brevet al naturii' s-a dovedit a fi până acum superior celor create de om". Astfel, savanții demonstrează că lumina produsă de animale (bioluminiscența), prin reacții intracelulare proprii, prezintă cel mai ridicat randament energetic cunoscut: 98% din energia chimică se poate transforma în energie luminoasă.

Simțurile animalelor pun uimire pe om, așa de exemplu: porumbeii călători care pot fi duși la mari distanțe și se întorc; păsările călătoare, precum și albinele care află direcția, ceea ce omul nu ar putea face fără busolă; potto, un mic animal care-și împarte hrana cu familiarii săi. S-au făcut experiențe, dându-li-se un număr exact de banane la câți indivizi erau. Căpetenia grupului a împărțit fiecăruia în mod egal. Când li s-au dat mai puține banane, căpetenia le-a divizat și a făcut părți egale! Dacă un membru a fost îndepărtat, cei rămași au făcut mult timp, părți egale din hrana lor.

Mangusta pitică, cu care zoologul Anna Rasa de la Institutul Max Plank a făcut numeroase experiențe. Această mangustă (Helgole Parvula) contrazice flagrant legile selecției naturale stabilite de Darwîn. Când una din congenerele sale este bolnavă, chiar dacă este de rang inferior, în stricta lor ierarhie de societate matriarhală, bolnava este invitată la toate mesele perechii căpetenie, ceea ce este de neînchipuit pentru un membru sănătos. De exemplu, o mangustă mascul, bolnav de rinichi, timp de o lună a fost invitat la masa șefilor până a murit. Căpetenia încetinea anume mersul activității, ca bolnavul să se poată odihni. Când nu mai putea mișca, era curățit și încălzit (Science et Vie, V.1977).

Exemplele ar putea umple cărți întregi. Ochii compuși ai multor insecte le dau posibilitatea să vadă fără unghi mort, toate părțile spațiului, adică 360 de grade. Astfel, libelula, gândacul numit Clorophanus, înregistrează deplasarea țintei, prin mutarea semnelor luminoase de pe o fațetă a ochiului pe alta. Ochiul albinei vede soarele și când cerul este înnorat și fotografiază locul unde trebuie să se întoarcă. Omul nu dispune de un astfel de aparat. Ochiul broaștei dispune de o celulă fotoelectrică specială încât vede numai obiectele mișcătoare. Îl va putea omul imita?

Masculul fluturelui de mătase și al altor fluturi descoperă o femelă după miros, până la 11 km distanță, selecționând și detectând substanța numită bombicol, în proporție de 1 g la 1 trilion de vagoane de lichid sau aer. Cum s-ar putea reproduce un astfel de aparat olfactiv? Peștii abisali produc descărcări electrice. Pot descoperi în apă toate corpurile care au altă conductibilitate. Ce detector ideal ar fi pentru cercetări și vapoare submarine!

Omul, chiar când are modelul înaintea ochilor, nu-l poate copîa, deși astăzi dispune nu numai de cunoștințele și experiența proprie, ci este moștenitorul științei și experienței cumulate de toate generațiile anterioare, transmise nouă de la începutul umanității. Deci, Autorul pe care omul încearcă să-l imite și să-l copieze prin bionică îi este superior nu numai prin prioritate și prin originalitate, ci și prin inteligență.

Transformarea celulozei în proteine care se produce în aparatul digestiv al ierbivorelor interesează foarte mult pe om. Dacă ar putea face proteine din celuloză, carne din fân, ar fi un ajutor economic minunat! Colagenul a fost izolat de savantul israelitean Katschalski. Este vorba de o substanță care contractă intestinele pisicii, atât de puternic încât cu această forță s-ar putea ridica greutăți de 1.000 de ori mai mari decât propria greutate. Cu acest colagen a reușit să construiască un mic motor.

Liliacul folosește sonar pentru a emite sunete. Părintele Spallanzani, zoolog din Genova, încă din 1793 s-a ocupat de liliecii care zboară noaptea fără să se izbească de nimic. Întâi le-a astupat ochii, dar liliecii zburau și prindeau prada ca înainte. Atunci le-a astupat urechile. Așa a descoperit că liliacul emite sunete, care se întorc în formă de ecou, folosindu-se de un organ (sonar), ca și alte animale, cum ar fi balenele - cetaceele și delfinii. Sonarul este în parte copiat de om. Dar cu cât timp înainte l-au folosit liliecii și cetaceele?

Șarpele urmărește șoarecele prin întuneric, nu cu ochii nici cu auzul. Când aceste organe sunt acoperite, el reușește totuși să vâneze. Reptila dispune de două orificii de o parte și de alta a capului. Acestea sunt detectoare de raze infraroșii (raze de căldură). Orice corp care are o temperatură de peste minus 272 grade, este un corp cald. Cu ajutorul detectoarelor moderne s-au construit aparate care pot fotografia forma corpului, acum absent, sau ascuns privirii, tot așa se pot fotografia trupe ascunse în pădure. Orientarea broaștelor țestoase este un fenomen tulburător. Astfel, broasca țestoasă din Brazilia face 1600 km până la Insulele Asuncion (de numai 8 km pătrați) unde își depune ouăle. Ce aparat precis ar fi pentru navigație.

Pitulicea un astronom perfect. Profesorul Sauer din Bremen a făcut o celebră experiență cu pitulicea. Luând o pitulice care nu a migrat încă, deci fără experiență, a constatat că se orientează după stele. În septembrie, luna migrației, când soarele a apus, ea devine neliniștită. Așteaptă până ce apar stelele. Atunci pornește spre sud-est traversând Europa în diagonală, până în dreptul insulei Cipru. De aici își schimbă direcția spre sud și petrece iarna pe Nil, în Sudan.

Prof. Sauer a așezat pitulicea într-o colivie, iar pe aceasta a plasat-o într-un planetariu, în care i-a pus diferite stele, formând poziția stelelor așa cum era atunci afară. Ea s-a orientat spre sud-est. Atunci a inversat punctele cardinale cu nordul spre sud. Ea s-a întors din nou spre sud-est (poziție indicată artificial de planetariu). La orele 21 a pus planetariul cu cinci ore înainte, arătând poziția de la ora două noaptea. Pitulicea a socotit că se află cu cinci ore mai spre răsărit, pe fusul orar, cum ar fi fost pe lacul Baical în Siberia. Îndată a pornit spre apus până a aflat poziția stelelor din Bremen la orele 21. Numai atunci s-a îndreptat spre sud-est. Pe drept, ne întrebăm: cine a învățat-o pe ea astronomie?

Cuvântul adaptare nu explică nimic din aceste fenomene. Chiar dacă omul ar reuși să creeze viața și să reproducă ființe vii, chiar și cea umană, în laborator, el rămâne inferior Creatorului atât prin prioritate cât și prin originalitate. Omul este bolnav de trufie. Când află legi în natură, le dă numele lui: Legea lui Lavoisier, a lui Newton, a lui Mariotte etc. Când află flori le dă numele său: Begonia (de la Begon), Clarkia, de la Clark; Funkia de la Funk etc. Când descoperă stele, încă le dă numele său: Steaua lui Barnard, steaua lui Laland, steaua lui Ross etc. Dumnezeu nu este egoist, omul poate să-și pună numele, dar să nu-l nege pe Creator! Este o obligație elementară, la toate popoarele, pentru a fi socotit onest, să recunoști autorul.

Privind lumea din jurul nostru, nu știm ce să admirăm mai mult! Iată anotimpurile: iarna copacii sunt despuiați de podoaba verii, ne par uscați, nu mai dau nici un semn de viață. Este destul însă să apară primele raze ale soarelui de aprilie și începe să se observe o schimbare. Seva se mișcă în țesuturile trunchiului ce părea uscat și se urcă până la cele mai mici rămurele; iată apar frunzulițele, alte ramuri noi. Nu întârzie să se arate florile, întâi îmbobocite, apoi dezvoltându-se în toată frumusețea lor. Toate acestea s-au petrecut doar în câteva zile... Ce schimbare. Planta este inconștientă de ce se petrece cu sine, omul chiar rațional nu-și poate explica aceste taine ale naturii.

Cine a poruncit sevei să urce în planta uscată? Cine a condus mersul acesta? Cine i-a trasat rolul pe care-l va repeta mii de ani la rând? Cine a produs polenul în flori? Cine a învățat-o secretul că în floare prin stamine și pistil se produce o fecundație și de aici fructul și semințele pentru continuarea speciei?

Edwards Milne, (1800-1885), academician și naturalist francez, zicea: "Naturaliștii adevărați nu pot da crezare zadarnicelor ipoteze că minunile naturii ar fi niște simple efecte ale întâmplării, sau consecințe forțate ale naturii; ei nu pot să-și dea seama de fenomenele ce se petrec în fața lor, decât atribuind opera creației acțiunii unui Creator!"

"Dacă oamenii au ajuns destul de învățați pentru a-și da seama de mersul lucrurilor, cum de nu au aflat mai curând pe Stăpânul acestora?" (Înțelepciune 13, 9). În lunga istorie a umanității, Dumnezeu a inspirat unor oameni idei geniale, care au depășit înțelegerea oamenilor de știință din acea epocă; din aceste descoperiri se poate constata înțelepciunea Celui care a pus atâta ordine în natură.

Johann Gregor Mendel (1833-1884), călugăr iezuit și botanist austriac; încă la jumătatea secolului trecut a fost primul care a intuit existența genelor pe care le-a denumit factori ereditari. La vremea lui era necunoscută oamenilor de știință alcătuirea intimă a celulei. Prin lucrările sale de hibridizare a mazărei și utilizând calculul matematic, a elaborat primele legi ale geneticii, știință care avea să se nască abia peste cincizeci de ani. Era cu adevărat o inspirație să afirmi fără a putea aduce dovezi clare!

Dimitri Mendeleev (1834-1807), chimist rus. El a făcut o clasificare a elementelor chimice, stabilind ordinea lor după numărul de protoni. Deși pe vremea lui nu se cunoșteau toate cele 92 de elemente plus cele 11 transuranice, el a lăsat căsuțe goale unde să se treacă cele care se vor descoperi ulterior. Era în 1869. Căsuța din grupa VI, perioada VI, rândul 9 era goală. Savantul rus a precizat însușirile elementului care trebuia să o ocupe. Peste 30 de ani, în 1898, căsuța va fi completată cu simbolul Po, numit Poloniu, în cinstea descoperitoarei de origine poloneză, Marie Sklodowska și a soțului ei Piere Curie. Ei au știut dinainte locul elementului descoperit din numărul de electroni, greutatea atomică și valențe. Marie și Piere Curie au primit Premiul Nobel pentru această descoperire în anul 1903. Tot așa s-a descoperit și Germaniul.

Dar cine a pus această ordine în sistemul elementelor chimice? Prin aceste cazuri, și încă multe altele, se constată că Universul este condus de o minte superioară, care a pus ordine și scop în toate lucrurile. Dumnezeu, în dragostea sa nemărginită față de om, i-a dat inteligență încât să ajungă într-o mică măsură să pătrundă misterele naturii și chiar să le copieze în parte. Astfel oamenii de știință, prin cercetări îndelungate, de ani de zile au ajuns să imite unele fenomene din natură. Dăm mai jos două cazuri.

Frunza artificială realizată în 1977. Este vorba de o uzină chimică pentru producerea primului stadiu al fotosintezei, realizat de un grup de cercetători americani, în frunte cu Dr. Katz. "Natura a fost copiată", declară triumfător articolul din Science et Vie.

Până acum singură natura a fost capabilă să transforme radiațiile solare în zahăr și amidon cu ajutorul fotosintezei. Procedeul de fotosinteză l-a folosit natura pentru a transforma energia solară în energie chimică utilizabilă de ființele vii. Moleculele clorofilei în celulele frunzelor folosesc protonii solari pentru fabricarea hidraților de carbon (zahăr) cu ajutorul apei și a dioxidului de carbon, indispensabil la creșterea vegetalelor. Triumful este justificat, dar să nu ne închipuim că omul a creat o frunză, ci a reprodus în laborator numai primul stadiu al fotosintezei.

Dacă ne gândim că prima frunză naturală a apărut cu circa 200 milioane de ani înainte și cu ce miniaturizare, cu ce forme variate de culori, încât uneori omul le socotește artistice și își decorează cu ele locuințele? Dacă pentru copierea acestui model (numai în parte) omului i-au trebuit trei milioane de ani (dacă de atâta timp este el pe pământ) oare nu este mai inteligentă mintea care a conceput originalul?

Prima genă artificială a fost sintetizată în mai 1970, după aproape cinci ani de studii la Universitatea din Visconsin (SUA), de către o echipă condusă de prof. Har Gobin (Premiul Nobel în 1968). Genele sunt elemente localizate pe cromozomi, cu care împreună formează sediul eredității tuturor organismelor. A fost o descoperire spectaculoasă, dar cu cât este mai superior Cel ce a creat din început toată natura și Universul!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire