pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Urmele lui Dumnezeu
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 28.03.2005; sursa: Editura Signata

NATURA

Când facem comparație între ceea ce construiește omul și ceea ce a creat Dumnezeu, vedem că opera omului este poluare, fum, zgomot, agitație; dar natura - abecedarul dat de Creator - este pace, frumusețe, armonie, măiestrie: petalele florilor, aripile fluturilor și ale păsărilor, până la minusculele diatomee, care fotografiate cu microscopul au culorile, filigranele și strălucirea unei bijuterii. Aceste forme și culori, pe care până la descoperirea microscopului nu le-a văzut decât singur Dumnezeu. Frumosul nu se creează singur. Vedem chiar și în lumea minerală cristale din florile de mină care stârnesc admirația oricărui artist. Frumosul este integritate, proporție și atracție, adică ordine.

Ordinea este opera înțelepciunii, spunea Aristotel. Noi admirăm înțelepciunea omenească, pentru că constatăm lucrările: arta, știința, tehnica, instituțiile ce le întemeiază. Când vedem un avion supersonic, o rachetă cosmică, un aparat radar, un radio, un televizor, un microscop electronic, sau un telescop, ne minunăm de inteligența omenească. Dar care savant poate face din materie preexistentă și model dat țesuturile unui organism viu? Cine poate face un ochi, sau creier? Deci dacă eu cred în inteligența omenească, cum n-aș crede în mintea care o întrece? "Lucrurile vizibile sunt urmele pașilor Celui invizibil!" zicea Leon Blois. Desigur, știința cu metodele ei nu poate să demonstreze existența lui Dumnezeu, căci aceasta nu poate fi pusă sub microscop, nici nu poate fi văzută cu radio-telescopul!

La Dumnezeu ajunge numai mintea, cu ajutorul harului divin! Dumnezeu față de natură este cauză, față de minte adevăr și față de voință este Binele suprem! Atâta frumusețe a risipit Dumnezeu în opera sa, încât natura a devenit criteriu pentru artă, de la atom până la astre. Marele critic francez Nic. Boileau, stabilește ca normă a clasicismului: "Nu există frumos în afară de adevăr și natură!" Varietatea care delectează spiritul și dă minții un grăitor material de meditație, prin multiplele manifestări ale vieții, dovedește existența Creatorului, înțelepciunea și puterea Sa.

Fulgii de zăpadă care dau acel spectacol feeric de iarnă sunt formați din peste 2.000 de varietăți geometrice hexagonale, în șase colțuri. Cine a dat această formă geometrică miliardelor de fulgi, care, întocmai ca frunzele unei păduri, nu se aseamănă unul cu altul? Această varietate dă frumusețea naturii care ne înconjoară. Dacă toate ar fi uniforme (regnul vegetal, animal și mineral) am putea deduce o sistematizare naturală, dar tocmai excepțiile indică o finalitate, adică un scop. Spre exemplu, dăm mai jos două cazuri de excepții de la regulă, care trebuie să uimească pe orice om de bună-credință.

Apa face o excepție remarcabilă de la legile fizice, Se știe că un corp cu cât se răcește, devine mai dens, se solidifică și deci devine mai greu. Singură apa face excepție; ea are densitatea maximă (greutate maximă) nu la zero grade, ci la plus 4 grade Celsius. Astfel când apa îngheață ea devine mai ușoară decât în stare lichidă la +4 grade C, și se ridică la suprafață, permițând astfel supraviețuirea animalelor acvatice pe fundul apelor. Dacă apa nu ar face această excepție, la frig, apele râurilor, înghețând de la suprafață, ar cădea la fund, și ar îngheța toată apa, iar viețuitoarele acvatice ar muri. Cine a făcut această excepție? Trebuie să recunoaștem că numai o rațiune prevăzătoare și atotputernică a făcut o deviere de la regulă pentru apă, încă înainte de a exista peștii.

Un alt caz: Sarea de bucătărie (NaCl) absolut necesară vieții, este compusă din două elemente: natriu (Na+) și clor (Cl-). Dacă aceste substanțe, fie natriu sau sodiu, fie clor, ar fi consumate separat, ele ar fi otrăvitoare. Din nou constatăm o inteligență supremă, atotputernică și creatoare făcând în așa fel combinația celor două elemente încât nu numai să nu fie nocive pentru viață, ci dimpotrivă să fie absolut necesare tuturor viețuitoarelor!

Sunt multe exemple în natură din care reiese înțelepciunea lui Dumnezeu, dar noi le-am ales pe cele mai apropiate de viața omului. Putem spune cu Psalmistul: "Lăudați pe Domnul și chemați numele Lui; vestiți între neamuri lucrurile Lui. Cântați-I și-L lăudați pe El; spuneți toate minunile Lui. Aduceți-vă aminte de minunile Lui pe care le-a făcut!" (Ps. 104, 1, 5).

Faptul că natura își urmează singură mersul nu înseamnă că s-a creat de la sine. Când vedem un ceasornic, cu cât este de mai mare precizie și de lungă funcționare, cu atât mai mult îl admirăm pe cel ce l-a făcut. Dacă la tot momentul ar trebui învârtită o rotiță, am socoti aceasta ca o imperfecțiune. Dumnezeu a creat natura ca să meargă și să se "repare" singură. Înțelepciunea Creatorului se vede la fiecare pas în viața animalelor și a plantelor.

Camuflajul unor animale, în special al celor acvatice. Omul are știință, rațiune, dar nu-și poate modela propriul său corp. Coralierii și spongierii sunt animale cu forme de plante, care au ramurile mișcate de curenți marini; sunt unele animale care-și schimbă culoarea, așa este cameleonul, adaptându-se la mediu. În Insulele Filipine, doi ihtiologi de la Universitatea din California au descoperit un pește din clasa Antenariilor, care reproduce perfect forma unui peștișor mic, exact ca peștii momeală, iar când vin alți pești la "momeală", îi pescuiește el.

Fluturele Calligo are pictați pe aripi doi ochi de bufniță. Când deschide aripile, răpitorul îi vede și fuge îngrozit. Cine a făcut acest șiretlic? Lumina rece (lumina curată fără căldură) pe care omul a căutat-o în zadar până în prezent, au aflat-o licuricii, în special bondarii fulger din America de Nord și gândacii luminători (cucujo) din America Centrală, pe care indienii îi folosesc la luminatul locuințelor. Există omizi luminoase, furnici, termite, pești, bacterii (de lemn putrezit) care emană lumină rece. Cum au ajuns la acest fenomen? Este o enigmă, sau este înțelepciunea Creatorului?!

Miros de putrefacție răspândesc unele familii de plante, atrăgând astfel muștele și gândacii. Mirosul este atât de puternic și asemănător cu cel răspândit de un animal mort, încât muștele își depun ouăle în florile acestor plante și în felul acesta se realizează polenizarea. În cea mai mare parte a timpului florile acestor plante au miros normal. Numai la anumite intervale își ridică temperatura în mod artificial până intră în putrefacție. Ca să producă un anumit miros plantele ar trebui să cunoască mirosul original al cadavrelor pe care-l imită! (Știință și tehnică, mai 1981). Putem vorbi aici de întâmplare?
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire