pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Existența istorică a lui Isus Hristos
Ioan Miclea

achizitionare: 28.08.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Dovezile "inexistenței" lui Hristos, sau Războiul cu Istoria

Fiindcă știința se întemeiază pe demonstrație și nu pe povești sau dorințe, și întrucât negatorii lui Hristos sunt, chipurile, "științifici", ei încearcă să-și dovedească cu orice preț atitudinea, invocând sau solicitând mereu sprijinul științei istorice.

Cei ce cred își arată motivele pentru care cred, motive pe care le-a pus la îndemâna lor Istoria, adică mărturiile contemporane evenimentelor. Cei ce nu cred în existența istorică a lui Hristos, dacă nu vor să fie socotiți ca simpli flecari sau înșelători, n-au decât să procedeze la fel: să dovedească că necredința are temelie. Scurt: dacă existența lui Hristos se întemeiază pe anumite dovezi, inexistența lui Hristos, evident, nu se poate întemeia tot pe aceleași motive.

Problema care se pune este următoarea: care sunt dovezile celor ce neagă existența lui Hristos? Pentru ce n-a existat oare Hristos? Cum de existența Sa a fost în curs de nouăsprezece veacuri un adevăr indubitabil, dar a încetat să mai fie, acum, în zilele noastre? S-au făcut noi descoperiri istorice, atât de mari, atât de importante încât sunt în stare să șteargă sau cel puțin să infirme toate dovezile vechi, tradiționale, consacrate de istorici? Și care sunt acestea?

Declarăm că am studiat cam tot ce s-a publicat în favoarea tezei inexistenței lui Hristos, însă n-am putut găsi deloc aceste noi dovezi istorice. "Antichriștii", adică potrivnicii lui Hristos, n-au putut să aducă nici o dovadă nouă împotriva existenței Mântuitorului. În fața lor stau, ca niște blocuri de granit, aceleași dovezi pe care se sprijină credința în existența Sa istorică.

Ce aveau de făcut? Ce trebuiau să facă? Căci, accentuăm, e imposibil ca pentru aceleași dovezi unii să creadă, alții să nu creadă. Dacă Hristos există în Istorie pentru anumite dovezi, atunci ca El să nu existe, dacă e imposibil să aduci dovezi contrare, n-ai decât să-ți încerci norocul, să distrugi, să răstălmăcești, să interpretezi, adică să negi valoarea istorică, autenticitatea și fidelitatea documentelor pe care se sprijină credința și convingerea în existența istorică a lui Isus. Adică să declari război pe viață și moarte Istoriei. Succesul îți este cvasi asigurat când acest eșafodaj îl pui pe aripile propagandei și în numele "științei" celei mai înaintate, mai cu seamă când ai luat toate măsurile ca dovezile vechi și sensul lor să nu poată ajunge la aceia cărora li se adresează.

E adevărat că războiul împotriva unei Istorii care îți este adversară nu este tocmai atât de ușor pe cât s-ar putea crede, fiindcă la fiecare pas te pasc capcane, piedici, cotituri, noi și noi pietre de încercare. Dar atunci când ți-ai propus o țintă atât de înaltă ca aceasta - eliminarea lui Hristos din Istorie - nici o jertfă, nici un compromis nu este prea mare.

Fiindcă adversarii lui Hristos, cum spuneam mai sus, n-au reușit să aducă dovezi noi împotriva lui Hristos, lupta lor se dă în jurul celor vechi; dar să nu vă închipuiți că această luptă ar fi cine știe cât de serioasă sau cinstită, adică științifică. Procedeul lor este sumar, expeditiv, totalitar, unele dovezi sunt escamotate, altele negate, altele trecute sub tăcere sau ignorate cu voia sau fără voia lor, și declarate fără valoare istorică. Două mii de ani de istorie nu pot fi distruși, dar pot fi foarte ușor negați. Ce poți opune unui fapt atât de incomensurabil ca existența lui Hristos în istorie, când în favoarea lui pledează tot timpul, tot spațiul și toți factorii și martorii istorici? Când acest universal este structurat în toate ramificațiile, cotiturile, în întreaga pânză a Istoriei, când urmele lui traversează Istoria în toate sensurile.

Dar să revenim la discutarea "dovezilor sau contradovezilor".

- Hristos n-are existență istorică.
- Pentru ce, vă rog ?
- Pentru că dovezile pe care se sprijină această existență n-au nici o valoare istorică.
- Și cum de au încetat să aibă valoare, dacă până aici au avut-o? Pentru ce n-au acum valoare?
- Pentru că toate aceste documente provin din partea acelora care au crezut în Hristos; or, e foarte firesc ca aceștia să-i fie favorabili tezei: ei își pledează propria lor cauză, sunt interesați (deși obiecția aceasta e tot atât de veche ca lumea creștină, noi o reținem și o vom discuta).
- Dar credința în existența lui Hristos nu se întemeiază numai pe mărturia prietenilor Săi, ci și pe aceea a dușmanilor Săi. Mai mult, în favoarea lui Hristos fac mărturii nu numai prietenii și dușmanii Săi, ci și o serie de oameni iluștri, competenți, care n-au avut nimic comun cu Hristos - indiferenții. Ce faci cu mărturia acestora, care n-au fost deloc interesați? Nu crezi nici acestora? Și aceasta este lipsită de valoare? Atunci nu mai are valoare întreagă Istoria care se întemeiază pe acest fel de dovezi.
- Nu-i tocmai așa. Mărturia acestora din urmă nu este autentică, ci a fost ulterior adăugată în textele lor.
- Dovada? Critica istorică semnalează când este cazul. Dar ce faci cu acele dovezi pe care critica le-a pus mai presus de orice discuție?
- Nu le poți admite.
- Fiindcă nu-ți sunt pe plac. Dar trebuie să știi că adevărul nu este ceea ce îmi este util sau pe plac, ci ceea ce este, sau există.

În rezumat, pentru adversarii lui Hristos, El nu trebuie să aibă existența istorică, deoarece această existență nu se potrivește cu concepția lor religioasă, cu Ateismul. Deci, primordial, anticipat, apriori este ateismul, apoi vin celelalte, adică faptele istorice. Acelora însă care ar contrazice această schemă sau teză li se interzice formal și categoric intrarea în Istorie; prin urmare, Hristos nu poate a principio să aibă existență istorică.

Cu toată această logică sui generis noi ne-am luat osteneala să recercetăm problema existenței istorice a lui Isus Hristos, în măsura posibilităților noastre documentare.

Ne dăm seama că problema ne depășește în multe privințe. N-avem de gând s-o epuizăm; ar fi ceva peste puterile unui om. Nici măcar să amintim tot ce s-a scris și publicat în această chestiune, veche, foarte veche. Au făcut-o alții foarte competenți. Noi vom trece în revistă numai unele din nenumăratele dovezi și documente în care se amintește despre existența faptică a lui Hristos, mai cu seamă acelea care sunt mai aproape de eveniment, adică cele mai valoroase.

Acest material documentar îl vom împărți după izvoarele din care emană, și anume: evreiesc, păgânesc și creștin, sau cum am spus mai sus:
1) mărturiile dușmanilor lui Isus;
2) mărturiile celor indiferenți;
3) mărturiile prietenilor lui Hristos.

Deoarece, cu toți aceștia, indiferent dacă-L urăsc sau Îl iubesc, nici unul nu-i neagă existența, deși celor ce-L urăsc le-ar fi fost mai ușor să-i nege ființa, dacă ar fi fost cu putință acest lucru.

La sfârșit, într-un capitol special vom prezenta cadrul geografic și istoric al faptului, adică existența lui Hristos în spațiu și în timp.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire