pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Existența istorică a lui Isus Hristos
Ioan Miclea

achizitionare: 28.08.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

Cuprinscapitolul anterior Situația lumii de azi în raport cu Dumnezeu

Lumea n-a fost niciodată unitară; pururea a fost sfâșiată, dezbinată, din infinite motive, dintre care cele mai multe sunt de-a dreptul puerile, iar unele cu adevărat tragice. Toate ideologiile, opiniile, credințele, averea, sărăcia, stările sociale, politice mai cu seamă, sunt motive de ură, ceartă, lupte între clase, între rase, asociații, organizații și chiar familii. Vestitul turn al lui Babilon este o nimica toată față de babilonia lumii moderne.

În mijlocul acestei lumi revine Hristos. Ce va face El în această lume? Care va fi atitudinea acestei lumi față de El?

Lumea actuală, în raport cu Dumnezeu, se împarte în două: de o parte sunt cei ce mai cred încă în Dumnezeu, cu tot fumul îmbătător al științei; de altă parte este lumea acelora pe care i-a amețit noul opiu al "științei", adică al pseudo-științei. Aceștia din urmă, sărmanii, cred că ei nu cred în nimic, mai exact cei ce cred în orice, afară de Dumnezeul cel adevărat. Mai există o categorie de oameni care, crezând în Dumnezeu, cred și în Isus Hristos, Fiul Său întrupat; apoi vin aceia care cred că Isus Hristos a fost cea mai remarcabilă figură a Istoriei universale; însă în nici un caz n-a fost Dumnezeu. De aici încolo încep sfâșierile în jurul existenței lui Hristos, între creștini... Hristos a întemeiat o Biserică; Hristos n-a întemeiat nici o Biserică; Hristos a încredințat cârmuirea Bisericii lui Petru; Hristos a încredințat conducerea tuturor apostolilor. Însfârșit, lumea se împarte între cei ce cred, dar trăiesc la fel ca și cei ce nu cred; ceea ce afirmă cu buzele, neagă cu faptele. Și infima minoritate a acelora care cred și trăiesc conform cu această credință.

Întrebarea este: ce va face Isus Hristos în acest Tohu-va-bohu? Cărei părți din omenire i se va atașa? Pe care o va aproba, pe care o va reproba? Ce atitudine va lua? Va respinge oare pe cei ce nu cred în El, ci în Budha, Confucius, Allah, Moise, sau Krișna-Murti? Marx? Nu-i va respinge, doar și ei sunt fiii Săi. Dar nici nu le aproba rătăcirea.

Ce atitudine va lua față de cei ce nu numai că-L neagă pe Dumnezeu, ci-i prigonesc și-i ucid pe cei ce cred în El?

Din fericire știm care va fi atitudinea lui Isus față de atei; ea nu va fi diferită de aceea pe care a avut-o față de necredincioșii din vremea Sa. El a biciuit pe cei ce profanau Biserica, a demascat fățărnicia fariseilor și a cărturarilor, pe impilatorii văduvelor și a orfanilor, însă n-a respins de la Sine decât pe cei ce n-au avut milă față de mizeria omenească, adică pe cei care n-au făcut binele pe care puteau să-l facă: "Am fost flămând și nu Mi-ați dat să mănânc, însetat și nu Mi-ați dat să beau, în temniță am fost, bolnav am fost și nu M-ați cercetat... "Este singura categorie de oameni cărora le-a spus: "Mergeți de la Mine blestemaților"... Dacă totuși se găsesc printre cei ce neagă pe Dumnezeu oameni care fac binele, deși-L neagă cu vorba, Îl afirmă cu fapta și astfel nu vor fi respinși.

Ce le spune acestora Domnul? "Fiii Mei, voi sunteți cei mai vrednici de milă, fiindcă sunteți cei mai înșelați în iluzia științei actuale, de sofisticăriile filosofilor, de propaganda mincinoasă a politicienilor, de mirajul urâciunii îmbrăcate în haina artei, de înclinarea fără frâu a pasiunilor; voi sunteți năuciți de așa-numitul progres, despre care vi se spune că face imposibilă credința în Dumnezeu. Iar voi, bieții de voi, credeți că necredința este un semn că sunteți foarte înaintați.

Voi vă amăgiți atunci când spuneți că nu credeți în nimic, fiindcă voi credeți în niște lucruri care vă degradează: în loc să credeți în Dumnezeu, vă închinați și cinstiți o mulțime de idoli: banul, plăcerea, bunăstarea, puterea politică, faima, rasa etc. Lingușiți pe cel ce deține puterea, bateți în palme, exprimați entuziasm la comandă, zeificând pe om în locul Creatorului. Aștept trezirea voastră din această letargie. Voi trebuie să înțelegeți că în fond nu mă negați pe Mine și nici pe Tatăl Meu, ci pe un Hristos și Dumnezeu pe care l-au creat închipuirile voastre și ale celor ce ne urăsc. Deci, voi nu știți ce faceți și Mă rog mereu pentru voi.

De cealaltă parte se găsește lumea creștină, divizată și fragmentată în diferite Biserici și "bisericuțe", care în moduri diferite, și opuse, recunosc pe Hristos, dar în același timp, în numele aceluiași Hristos se dușmănesc și chiar sunt gata să se încaiere. Dovadă că n-au înțeles nimic din porunca iubirii creștine care le cere: "plus librement j'affirme ce que tiens pour vrai plus je dois aimer celui qui le nie (je n'ai vraiment envers le prochain la tolerance demendée par la charité fraternelle que si son droit à éxister, à chercher la verité et à l'exprimer selon ses lumieres dont il dispose, et à ne jamais agir ou à parler contre sa conscience, est reconnu et respecte par moi dans l'instant même que le prochain prend parti contre les verités qui me sont les plus chers". Jacques Maritain: Approches sans entraves, Paris, Fayard, 1973, p.61).

Isus aruncă o privire pătrunzătoare asupra acestei omeniri, care parcă n-ar fi formată din oameni, ci din clanuri și haite.

- Ceea ce v-am spus, ceea ce v-au predicat ucenicii Mei, Biserica Mea, este și azi valabil; nu găsesc alt leac pentru vindecarea lumii. IUBIREA jertfelnică: Iubiți pe Dumnezeu și pe aproapele vostru, așa precum v-am învățat, și toate, toată lumea se va schimba. De ce nu ați încercat, vreme de două mii de ani să luați în serios această poruncă? Eu nici în cer n-am găsit alt remediu pentru fericirea voastră. Nu vedeți că aceia dintre fiii Mei, care M-au ascultat, sfinții, sunt singurii care au păstrat atmosfera acestei lumi, respirabilă? Încercați măcar de astă dată, dacă vreți ca pământul să nu se transforme în infern. De ce este atâta ură, atâtea certuri, răscoale, războaie, asupriri, prigoane în lume? Fiindcă focul urii față de Dumnezeu și față de aproapele a înlocuit de mult focul iubirii. Poetul Paradisului, fiul Meu Dante, a ghicit atunci când a cântat: "L'amor che mouve il sole e l'altre stelle" (Cântul XXX in fine). Deci, hotărâți-vă odată; este timpul suprem!

Mă veți întreba: care dintre doctrinele, credințele, filosofiile, religiile acestei lumi îmi fac plăcere; cărei grupări, confesiuni, secte, Mă voi atașa? Pe care le voi aproba?

- Când am venit pe pământ întâia oară, știți că n-am aprobat nici o filosofie, nici o politică, nici o morală din câte existau. Mai mult, chiar Legea Veche, întrucât în sânul ei se infiltraseră tâlcuiri și practici rabinice, omenești ce-i drept, n-am suprimat-o, dar i-am adus rectificările, perfecționările necesare. Legea Mea este Legea Nouă, singura salvatoare. Nu pot spune că toate concepțiile filosofice, etice, religioase, sunt complet greșite: o fârâmitură de adevăr se găsește în fiecare, însă este întunecat de greșeală. Adevărul este că la primul Conciliu ce s-a ținut la Niceea la 325, toată creștinătatea a mărturisit credința într-una, Sfântă, Catolică și Apostolică Biserică; însă de atunci încoace, s-au rupt de această Biserică, când una, când alta dintre Bisericile de azi.

- Vă puteți voi înșivă închipui ce s-ar întâmpla astăzi dacă Eu v-aș spune că Biserica Catolică este singura Mea Biserică, și că ea singură Mă satisface deplin. Sunt sigur că ceilalți s-ar lepăda de Mine și ar fi în stare să Mă prigonească, cu ajutorul puterii civile. Dimpotrivă, dacă M-aș alătura ortodocșilor, poate că același lucru l-ar face catolicii, protestanții, calvinii și anglicanii; iar dacă Mi-aș manifesta simpatia față de Consiliul Mondial al Bisericilor, s-ar răscula împotriva Mea cu toții.

- Totuși sunt dator să vă spun că, deși în Biserica Catolică s-au strecurat, în cursul vremii, unele neajunsuri de natură mai mult administrativă, juridică, practică, totuși ea a păstrat mai complet credința vestită de Mine și apostolii Mei. Da, și celelalte Biserici se numesc "creștine", însă dacă le cauți originea, găsești îndată câte un nou întemeietor: Kerularie, Luther, Calvin sau pe Henric al VIII-lea.

- Doamne, Te rugăm să ne spui încă o dată, cum ai dori să fie astăzi Biserica Ta? Care sunt greșelile care au înstrăinat pe oameni de Tine și de Biserică?

- Gândește-te fiule, cum a fost Biserica Mea la început și cum este ea azi. Unde este sărăcia Mea, săracii Mei; unde este grija față de cei mici, bolnavi, asupriți, fără căpătâi, flămânzi, însetați. Unde ete zelul aprins al apostolilor Mei; traista și toiagul, punga goală, vizuina vulpilor și cuiburile păsărilor, nicăieri, nicăieri nu se mai găsesc, deși Eu le-am legat de suflet urmarea Mea. Astăzi apostolii Mei se îmbracă, se hrănesc, locuiesc, se poartă aidoma celor ce cârmuiesc lumea; astăzi ei nu merg prin lume, ci așteaptă ca lumea să vină la ei; astăzi le lipsește curajul să înfrunte îngâmfarea, nedreptatea și tirania celor mari și să se facă apărătorii celor mici; iar aceștia părăsesc Biserica văzând preoții Mei la braț tocmai cu aceia care-i asupresc. Voi știți că Eu Mi-am purtat crucea grea de lemn, pe umerii însângerați; căpeteniile Bisericii Mele de azi își poartă crucile de aur, bătute în diamante, pe piept, ridicând astfel zid de netrecut între ei și sărăcimea Mea. Eu am dorit ca Biserica Mea să predice și să trăiască în sărăcie, ca astfel să apropie de Mine pe săracii Mei. Dar ei au predicat altora sărăcia, pe când ei se zbăteau după averi, și astfel, ateiștii, socialiștii și comuniștii, cu toții s-au repezit împotriva Bisericii, învinuind-o că ea ține numai cu cei bogați, cu cei ce exploatează poporul Meu. Voi știți bine că Eu M-am născut în sărăcie, am muncit cu brațele; apostolii Mi i-am ales dintre cei săraci și mici. Or, astăzi această mulțime M-a părăsit din cauză că ucenicii Mei de azi se simt mai bine printre cei bogați decât printre cei săraci. "Dacă s-ar întâmpla ca într-o seară să bat la ușa unuia dintre acești slujitori ai Mei, în haine de muncitor, flămând și obosit, M-aș putea aștepta să fiu alungat de către slugile slujitorilor Mei."

Aceste cuvinte ale Domnului au plăcut celor săraci, dar au stârnit nemulțumire în rândurile clerului îmbuibat și mândru. Aceștia, unul câte unul, au început să se depărteze, răspândind îndoieli cu privire la persoana Mântuitorului, numindu-L înșelător, care vine să tulbure vechea orânduire în Biserică.

Văzându-i Isus cum se îndepărtează, S-a îndreptat spre cei ce ascultau cu drag cuvintele Lui, spunându-le: "Și voi vreți să mergeți?"

- Doamne, noi rămânem pe lângă Tine, noi de mult am așteptat să vii să ne spui, să spui lumii aceste adevăruri.

Învrăjbirea nu este numai în sânul Bisericii Mele, între cei ce cred în Mine, ci și în rândurile așa-numiților gânditori, filosofi, savanți, scriitori, politicieni și artiști. Este destul ca unul să susțină o problemă, un punct de vedere, pentru ca îndată împotriva lui să se ridice toți ceilalți, oricât de adevărată ar fi teza pe care o susține. Dar, deși se ceartă între ei, atunci când este vorba despre Dumnezeu și despre Mine, despre religie, cu toții se unesc ca să distrugă și urmele de credință, promițându-le o fericire pe care o vor întemeia ei prin deșteptăciunea lor. Rezultatele sunt în fața voastră. Lumea cu Dumnezeu și lumea fără Dumnezeu stau stăzi față în față; voi sunteți chemați să alegeți.

Atunci un muncitor cu fața suptă, cu mâinile bătătorite, se apropie de Domnul și cu smerenie îl întreabă: "Doamne Isuse Hristoase, am dori să ne spui ceva cu privire la cele două regimuri care se contrazic, adică cu privire la capitalism și comunism. Noi nu mai știm pe care dintre ele să-l urmăm."

- V-am spus când am venit întâia oară în lume că n-am venit să instaurez o ordine politică sau economică, ci una morală, așa încât, acea politică și economie, care are la bază morala, adică dreptatea, libertatea, egalitatea, omenia și credința în Dumnezeu, este singura care o pot recomanda oamenilor. Nu-mi face plăcere situația în care, de o parte, averile se ridică până la cer, iar de altă parte, mizeria coboară până la iad. Bunurile acestei lumi sunt și vor fi totdeauna suficiente pentru ca toți oamenii din lume să poată trăi, fără să rabde de foame, să se îmbrace și să aibă un adăpost. Prin urmare, osândesc capitalismul dacă acesta despoaie pe muncitor, după cum osândesc și comunismul dacă acesta îl despoaie pe om de libertate, de gândurile, voința, credința sa în Dumnezeu. Tatăl Meu l-a creat pe om ca să fie om, adică să gândească singur, să-și aleagă singur modul în care să trăiască, să nu fie încătușat din partea celor mari. Dumnezeu însuși respectă demnitatea omului și libertatea lui, de aceea nu pot permite ca cineva să facă din om o păpușă, care să râdă, să cânte, să aplude, să plângă la comandă. Se vorbește printre voi de omenie, de umanism. Ei bine, voi nu aveți nevoie de un umanism capitalist sau comunist, ci de un umanism uman, mai mult, de un umanism divin, care să vă înalțe nu să vă schimonosească chipul și asemănărarea cu Dumnezeu.

Și Domnul ridicându-și brațele spre cer, face peste mulțime semnul crucii, implorând binecuvântarea lui Dumnezeu peste ea. Mulțimea înțelege că Isus vrea să se retragă, căci se apropiase seara. Dar unul din mulțime iese și, îngenunchind în fața Lui, îl roagă să-i spună dacă nu cumva lumea asta nouă ar avea nevoie de o altă religie, de o religie nouă...

- Fiule, zice Domnul, Eu am vestit lumii o Evanghelie pe care am socotit-o potrivită omului pentru toate timpurile și locurile. Am spus că cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Atâta vreme cât omul va rămâne om, el nu va avea nevoie de o altă Evanghelie; nu de altă Evanghelie are nevoie omul de azi, ci de o sinceră și hotărâtă întoarcere la Evanghelie. Știu că astăzi vi se vestesc, chiar vi se impun, alte Evanghelii, contrare Evangheliei Mele, dar din acele Evanghelii nu izvorăște decât ură, răscoale, războaie, sânge și foc. Iar atâta vreme cât lumea nu se va decide să se întoarcă la Evanghelia Iubirii, să nu se aștepte la pace. Lumea este dornică de schimbare, știu, dar toate schimbările care se fac, se fac numai în rău. Adevărata revoluție am făcut-o Eu și aceia care Mi-au urmat pilda, adică sfinții și martirii. Răul din lume nu se poate șterge prin rău; numai prin bine, prin iertare, prin dreptate și adevăr.

- Dar, Doamne, Dumnezeule, necazul cel mare este că și Adevărul Tău, astăzi este vestit în atâtea feluri încât nu mai știm pe care dintre acești vestitori să-i credem. De aceea Te rugăm să ne spui cum am putea să descoperim unde este adevărata Ta învățătură.

Iar Domnul răspunse: "Biserica pe care am întemeiat-o Eu, voi știți că este Una, numai Una, adică are aceeași învățătură și aceeași cârmuire în toată lumea; temelia pe care am așezat-o este Petru și urmașii săi; est sfântă și în stare să sfințească pururea pe oameni; ea este catolică, adică a lumii întregi, nu este națională, fiindcă Eu sunt al lumii întregi și întreaga lume este a Mea; și este apostolică, adică aceia care o conduc astăzi sunt urmașii direcți ai apostolilor, vreau său spun că de la Mine la apostolii Mei, în frunte cu Petru, firul nu a fost niciodată întrerupt. Ceea ce doresc Eu astăzi este tocmai ceea ce am dorit și înainte de patima Mea: "Ca toți să fie una; să aibă iubire între ei, ca să poată cunoaște lumea că sunt ucenicii Mei. Scurt: Dumnezeu, Iubire este; acolo unde este iubire acolo sunt Eu; iar unde sunt Eu, acolo este Pacea, înfrățirea și fericirea."

Se făcuse noapte. Domnul, după ce și-a deschis larg brațele ca să-i poată strânge la piept pe toți, S-a făcut nevăzut din mijlocul lor.

Vestea revenirii lui Isus în lume s-a răspândit ca fulgerul. Presa, radioul, agențiile de știri s-au întrecut să-și informeze cititorii și ascultătorii despre această nemaiauzită întâmplare.

Reacția a fost ca de obicei: unii au zâmbit îngăduitor de naivitatea "proștilor" care cred orice; alții, mai deștepți, au declarat că este imposibil ca Isus Hristos să revină doar la sfârșitul lumii; or, nu există nici un semn că ar veni acest sfârșit; în fine, cei mai "realiști" spuneau că toate acestea sunt curate basme, iar persoana care le-a vorbit nu putea fi decât un impostor fanatic.

Nu tot așa au reacționat însă cei mari, autoritățile, atât cele religioase, cât și cele civile, care s-au simțit amenințate deopotrivă, întocmai ca întâia oară. Arhiereii, cărturarii, agenții lui Pilat și ai lui Irod, sfat au făcut împotriva lui Isus, cum să-L piardă. Dar fiindcă nu-I puteau descoperi urmele, au început goana împotriva acelora care luaseră parte la cuvântarea Lui, împotriva celor ce vorbeau bine despre El, și în numele "ordinii" publice au fost arestați pentru "instigație".

Toate partidele, fie de dreapta, fie de stânga, capitaliștii și comuniștii, toate sectele și religiile care s-au simțit atinse de cuvântarea Domnului, fiindcă nu se mai puteau răzbuna pe Isus, și-au dat mâna să prindă, să închidă, să chinuiască, să osândească pe aceia care credeau în revenirea Lui, pe aceia în sufletele cărora se reaprinse speranța. Și așa de astă dată lucrurile s-au petrecut ca și întâia dată, cu deosebire că acum Isus a fost răstignit în membrele sale mistice.

Lumea care se zidește sub ochii noștri nu este o lume fără Dumnezeu, ci o lume în care adevăratul Dumnezeu este substituit cu vice-dumnezei, adjuncți ai lui Dumnezeu, cu cei care-și atribuie perfecțiunile și atributele lui Dumnezeu, adică atotputernicia, atotștiința, infailibilitatea, înțelepciunea și providența. Ei se numesc regi, împărați, președinți, consilii, secretari etc. Aceștia pretind adorație, închinare și cinstire egală cu a lui Dumnezeu, doar Dumnezeu nu mai există.

Dar oare nu ne putem întreba: dacă nu există Dumnezeu, oare mai există omul? Nu cumva odată cu Dumnezeu a dispărut și asemănarea lui? Ar fi greu să-mi arătați într-o lume fără Dumnezeu un om adevărat, adică un om care gândește, vorbește, voiește, acționează liber; într-o lume fără Dumnezeu nu există decât un singur om, care singur este liber și care gândește și voiește în locul tuturor celorlalți oameni. Iar acesta este înlocuitorul lui Dumnezeu, a cărui supremă străduință este să smulgă din conștiințele oamenilor credința și chipul lui Dumnezeu. Cum merge lumea fără Dumnezeu, nu-i nevoie să vă spun.

Blaj, 2 august 1976
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire