pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Existența istorică a lui Isus Hristos
Ioan Miclea

achizitionare: 28.08.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Ascultarea martorilor acuzării.

Președintele: Având în vedere că Isus este judecat în fiecare zi din partea tuturor, fie ei chemați, fie nechemați, cu o patimă tot mai înverșunată; având în vedere că, în scopul de a da cel puțin o aparență de adevăr sentinței care se pronunță împotriva Lui, adversarii se referă la Istorie, susținând sus și tare că Istoria le-ar da dreptate, vrem să-i ascultăm și să le cântărim argumentele pe care se sprijină.

Deci să fie introduși teoreticienii Mitului și ai Legendei.

(În fața instanței se prezintă toți aceia care au fost citați mai sus.)

Președintele: Alegeți pe acela care să vă expună incriminările pe care le aduceți împotriva existenței lui Hristos.

Este ales Drews.

Președintele: Arătați motivul pentru care nu puteți admite existența istorică a lui Hristos, și pe ce vă bazați?

Drews: Hristos n-a existat niciodată; El nu este altceva decât personificarea unei forțe, a unei dorințe, a unei idei mari, care a zăcut totdeauna în conștiința și închipuirea oamenilor simpli. Cu încetul, în cursul vremii, toate acestea, hrănite de sentimente și încălzite de dorințele de mai bine, de adevăr, dreptate, milă etc., au început să prindă contur, să se formeze un nucleu în jurul căruia au început să se depene întâmplări și fapte miraculoase. Și, fiindcă toate aceste s-au petrecut într-un mediu evreiesc care aștepta deja pe Mesia-Mântuitorul, n-a fost greu să I le atribuie lui Isus Hristos, ca și cum acesta într-adevăr s-ar fi născut și ar fi făcut întocmai ceea ce ei doreau să fi făcut. Prin urmare, persoana lui Hristos nu este mai reală decât eroii tuturor miturilor și ai legendelor.

Președintele: Găsim că explicațiile dumitale nu sunt prea limpezi și nici întemeiate. Începi și sfârșești cu același lucru: Hristos n-a existat. Iată, tocmai asta este problema: a existat sau nu? Dumneata susții la început că n-a existat, ori aceasta ar fi trebuit să fie concluzia sprijinită pe dovezi. Ce dovezi poți să aduci împotriva existenței Lui? Că este un mit? Oare existența unui mit, presupunând că acest mit ar exista, face imposibilă existența reală a eroului de mit? Nu s-ar putea oare ca mitul sau legenda să se brodeze în jurul persoanei reale? Nu e mai simplu, mai logică explicația? Este necesar să fie scornit și eroul nu numai faptele sale? Noi cunoaștem multe legende făurite în jurul marilor figuri istorice. Deci accentuăm întrebarea: care sunt dovezile că Hristos este un mit sau o legendă?

Drews: Toate religiile încep cu mituri și legende. Mitul Gilgamesch, al lui Orfeu, al lui Prometeu, miturile Babilonice, istoria Greciei și a Romei sunt pline de aceste produse ale imaginației. Pentru ce Creștinismul ar face excepție? Mai cu seamă când cărțile pe care se bazează sunt și ele pline de fapte legendare.

Președintele: Acest lucru noi îl știm mai bine decât oricine, fiindcă face parte din însăși ființa noastră. Ceea ce ne surprinde însă este faptul că dumneavoastră refuzați să răspundeți la întrebarea pe care v-am pus-o, încercând adăpost într-un loc totuși primejdios.

- Vreți să răspundeți la întrebarea: Pentru ce Hristos este un mit? Pe ce vă bazați? Toate religiile încep cu mituri și legende? Noi știm că toate religiile nu încep cu mituri; dar chiar dacă ar fi așa înseamnă că și creștinismul trebuie să înceapă astfel? Pentru ce n-ar putea el să facă excepție, mai cu seamă când sunt unele motive care ne îndeamnă să admitem excepția?

Drews: Hristos este mit, pentru că faptele care se spun despre El sunt fantastice, ireale, extraordinare.

Președintele: Faptele extraordinare ale cuiva nu sunt o dovadă că persoana aceea n-ar exista, dimpotrivă, faptele marilor eroi sunt fapte obișnuite? Și cu toate acestea nimeni nu le neagă existența. Pentru ce vreți dumneavoastră ca Hristos să n-aibă decât realitate mitică și nicidecum istorică? Dacă vă deranjază întrebarea, nu sunteți obligați să răspundeți. Poate aveți motive personale.

Drews: Nu; ci așa simt și așa cred eu; deci așa trebuie să fie.

(Ilaritate în sală.)

Președintele: În această problemă sentimentele și credința cuiva, în loc să fie o dovadă contrară obiectului, este mai degrabă o dovadă împotriva celui ce le invocă. În știință și în istorie adevărul nu este ceea ce simțim sau credem sau am dori să fie, ci ceea ce este, ce există sau a existat. Puțin contează dacă ne convine sau nu.

- Ne-ar putea spune martorul ce au crezut despre existența lui Hristos aceia care au trăit pe vremea când se spune că a existat Hristos? Cum L-au considerat aceștia? Ca basm, ca erou legendar sau ca ființă reală? Au avut ei nedumeriri cu privire la persoana lui fizică?

Drews: Nu mă interesează ce au crezut ei; pentru mine credința lor nu este o dovadă, ei au putut avea halucinații, au putut fi surprinși de delir, au putut fi sugestionați etc.

Președintele: Știe martorul că în favoarea existenței istorice a lui Hristos vorbesc nu numai prietenii Săi, ci și dușmanii Săi. Culmea; chiar cei ce nu I-au fost încă prieteni și nici dușmani: marii istorici romani? Un Tacitus de pildă.

Drews: Nu acord nici o încredere acestora, fiindcă scriu despre lucruri pe care nu le-au cunoscut, sau le-au cunoscut greșit.

Președintele: Dar informațiile lor nimeni nu le-a contestat niciodată, nici un istoric sau critic. Aceasta este Istoria însăși.

Drews: Dacă asta este istoria, n-am nevoie nici de Istorie, nu-i acord nici o încredere.

Președintele: Ar fi trebuit s-o spuneți chiar de la început, era mai simplu și ne scuteați de această pierdere de vreme și de oboseală. În orice caz, procedura dumneavoastră este curioasă, ca să întrebuințăm o expresie mai tare, anume: chemați pe Hristos în fața Tribunalului Istoriei, pe când dumneavoastră contestați Istoriei dreptul de-a judeca acest caz. Pentru ce? Oricine o știe; pentru că nu vă aprobă teoria. Nemulțumiți de Hristos cel real, v-ați creat dumneavoastră, nu creștinii, un Hristos imaginar, de care foarte ușor puteți să nu țineți seama fără nici o urmare neplăcută.

- Din acest grup, mai are cineva de adăugat ceva?

- Nimeni.

Să fie introdus grupul celor care neagă existența istorică a lui Hristos.

Printre aceștia, cum am spus, se remarcă prezența lui Bauer, Bebel, Couchoud, Bultmann și marxiștii actuali.

Președintele: Așadar, după dumneavoastră, Hristos n-are existență reală, istorică, El nu s-a născut niciodată, n-a trăit în lumea aceasta, n-a activat și n-a murit, după cum se întâmplă cu ființele reale, în carne și oase.

Întrebarea care dă naștere atitudinii acesteia este următoarea: oare Hristos n-a existat pentru că principial, n-a putut să existe, și, în acest caz se naște altă întrebare: pentru ce n-ar fi putut exista? Există vreo piedică, o contradicție existențială în persoana lui Hristos ?

Dar pentru noi Istoria n-are nici o importanță, discuția asupra posibilității sau imposibilității unui fapt, pe noi ne interesează însuși faptul, existența reală și dacă aceasta există, discuțiile trebuie să înceteze, iar dacă nu există, de asemenea n-au nici un rost: de ce să discuți despre neant?

Pentru istorie "există două chipuri de a nu exista, dintre care primul este de a nu fi, iar al doilea, de a fi mediocru, banal, nesigur, îndoielnic, insignifiant" (J. Guitton: Jésus, Paris, 1957).

În care dintre aceste categorii plasați pe Isus? Hristos n-a existat pur și simplu, ori a existat, însă a fost ceva insignifiant, banal, mediocru, fără importanță?

- Paul-Louis Couchoud: "Isus este cel mai mare Existent în Istorie și până azi cel mai mare Locuitor al pământului, dar El n-a existat în sensul istoric al cuvântului, nu S-a născut, n-a suferit sub Pontiu Pilat. Toată asta e fabulație mistică" (L. Couchoud, Le Dieu Jésus, cit. la J. Guitton, op.cit. p.41).

Cu asta se revine la teza mitologică după care Isus este, ce-i drept, Dumnezeu, însă pe care fabulația L-a făcut om și L-a istorificat (p. 45).

- Bultmann:"Îndefinitiv, nimic nu ar fi schimbat dacă ar trebui pus între ghilimele numele lui Isus, ca fiind o designare mai mult sau mai puțin convențională a fenomenului religios, așa după cum s-a petrecut în prima generație creștină" (p. 110., op.cit.).

- F. Aug. Bebel (ț1913): "Contribuția lui Isus în formarea creștinismului este foarte problematică din cauza existenței Sale nebuloase" (Christentum und Sozialismus, p.7).

- Ralthoff (pastor protestant) în "Das Christusproblem"(1904): Hristos n-a fost o individualitate istorică, ci o idee personificată, un principiu personificat."

Președintele: Fiecare cu părerea sa - părerile sunt libere și interesante; doar confirmările le lipsesc.

Dacă nu se știe nimic despre omul Hristos, sau cel puțin nu vrei să știi, sau ceea ce știi nu-ți convine, nu se potrivește cu gusturile tale (sau dacă acest om nu-i aproape nimic) pentru ce să mai întârzii asupra acestei istorii umane enigmatice, de ce să nu pleci de la credința în Isus spunând că "credința în Isus L-a născut pe Isus". Așa mi se pare că s-a și exprimat D. Bultmann. Aci se pleacă de la Idee la Fapt; vom vedea că există o părere opusă, în care se purcede de la Fapt la Idee (Rénan). Vom vedea că pentru Rénan, Isus, idealul credinței, a fost ultima împodobire a lui Isus celui real istoric, pentru Bultmann, Isus real al istoriei este ultima xpresie a credinței în Isus Hristos.

Grupul marxist: Teza noastră fundamentală, se știe, este că în afară de materie nu există nimic, că tot ce există nu este altceva decât manifestarea materiei în mișcare. Deci suflet, spirit, Dumnezeu nu există.

Cât privește fenomenele istorice, însăși Istoria, dezvoltarea ei, manifestările ei, sunt suprastructuri ale infrastructurii materiei și sunt condiționate și determinate de structura economică a societății dintr-o epocă dată. Deci filosofia, teoriile sociale, științifice, regimurile politice, credințele religioase nu sunt nimic altceva decât efecte determinate de modul de producție a bunurilor materiale necesare vieții sociale.

În ochii unui marxist nu poate să existe loc pentru fapte singulare și pentru mărturii făcute de persoane particulare; nu există în Istorie decât situații colective, mișcări de gândire exprimând mișcări de mase. Personajele și figurile "mari" ale istoriei nu sunt decât expresii ale năzuințelor omenești spre înălțare și depășire, sunt creații ale dialecticii istorice. Ele au fost create de evenimente și de conjuncturile Istoriei și nu sunt cauze ale acestora. Istoria nu le datorează nimic, dimpotrivă, ele datorează totul Istoriei.

Președintele: Cunoaștem modul marxist de interpretare al Istoriei. Noi am vrea un răspuns clar și precis la întrebarea a existat sau nu Hristos? Este Hristos o figură istorică? Ce părere aveți?

Grupul marxist: Hristos, ca figură istorică n-a existat, înțelegem un Hristos, așa după cum îl concep creștinii - și Dumnezeu și om într-o persoană. Aceasta pentru noi este o absurditate. În primul rând pentru că noi suntem ateiști, deci pentru noi nu există Dumnezeu, în acest caz cum ar fi putut să existe un Dumnezeu Om, un Om Dumnezeu, când noi nu credem în existența unui Dumnezeu.

Președintele: Permiteți să vă întreb care este motivul pentru care nu puteți să credeți în Dumnezeu? Ne referim la motivul adevărat, și nu la faptul că știința spune, că religia drege, că Biserica pe dincoace etc. Aveți vreo dovadă împotriva posibilității existenței lui Dumnezeu?

Grupul marxist: Scurt - noi nu putem crede în Dumnezeu pentru că suntem ateiști.

Președintele: Acesta este un răspuns? Și sunteți ateiști pentru că nu credeți în Dumnezeu? Tocmai asta-i întrebarea: pentru ce sunteți ateiști sau, dacă vreți, pentru ce nu puteți crede? Căci dacă nu credeți, trebuie să aveți un motiv, nu puteți să nu credeți din motivul că nu credeți, după cum Dumnezeu nu poate să nu existe pentru că nu există, sau să existe pentru că există, că non-existența sau existența lui Dumnezeu trebuie să aibă o rațiune, o cauză; cred pentru că... sau nu cred pentru că...

Dar să ne întoarcem la chestiunea noastră. Poate știți că lumea care admite existența istorică a lui Hristos, nu o admite pentru că așa-i place, ci pentru că Istoria îi furnizează anumite dovezi, pentru că există un fapt istoric care nu poate fi negat și care nu poate fi încă explicat fără existența lui Hristos. Dumneavoastră puteți să ne aduceți un contra-fapt istoric care să demonstreze inexistența lui Hristos? Care este acest fapt? Noi nu-l cunoaștem. Grupul marxist: "Omenirea a tins totdeauna să se proiecteze pe un fel de ecran pentru ca să adore pe ea însăși; că ideea tuturor oamenilor era latentă în inteligența omenirii, că ea n-aștepta decât o ocazie ca să apară, că sentimentul în care umanitatea s-a sesizat ca divină nu este acela al fericirii, ci al suferinței, acela în care omul-mulțime se simte umilit și suferă fără speranță, în care el se socotește ca sclav. El protestează. Vrea să scape. Și în această alienare, el ajunge la conștiința de sine că este capabil să îmbrace valorile divine. E destul să existe în careva parte a lumii romane un sclav osândit la moarte, și astfel condiția este dată pentru ca umanitatea din el să fie divinizată" (op.cit. p.105-106).

Președintele: Savantă explicație, într-adevăr. Dacă am reușit să o pricep înseamnă că Hristos n-ar fi altceva decât conștiința pe care a avut-o umanitatea despre posibilitatea "divinizării Sale"; că omenirea a fost alienată de valorile Sale divine și a suferit, iar momentul în care a ajuns să-și dea seama că este capabilă să-și recupereze valorile divine, coincide cu încetarea alienării. Sclavul oarecare osândit la moarte, adică "Hristos", nu este altceva decât condiția pentru ca în el umanitatea să fie divinizată. Deci, dacă am priceput bine gândul dumneavoastră, Hristos nu este decât simbolul divinizării umanității. Sclavul poate să fie sau nu real.

Grupul marxist: Este exact. Pe noi nu ne interesează Hristos; cele ce se spun despre El sunt legende, povești, fără nici o valoare istorică, manifestări ale împilării prin care a trecut umanitatea dornică de dreptate.

Precizăm: "Hristos nu este atât de diferit de dialectică, adică de această mișcare imanentă care împinge umanitatea să se depășească; Isus este numele mitic și simbolic al aspirației recapitulării totului în unitate. Nazarineanul poate să fi fost cauza ocazională a acesteia. Dar El nu va fi cu adevărat cauza reală și finală, decât atunci când omenirea va fi unificată, umanitatea pe care El o simbolizează" (op.cit. p.420).

Președintele: Am înțeles. Hristos este Dialectica, este sinteza contradicțiilor prin care trece umanitatea, numele mitic și simbolic al mișcării dialecticii; El va deveni real când marxismul va fi triumfat în lume; însă după una din tezele dumneavoastră, în acel moment încetând, exploatarea omului de către om, va înceta automat și orice fel de credință religioasă care își are rădăcinile în societate. Ne întrebăm: cum va deveni Hristos, mitic și simbolic, cauza reală numai în clipa în care va înceta orice fel de credință religioasă?

Dar la aceasta avem deja răspunsul: Dialectica este știința contradicțiilor identității, așa încât nu mai insistăm.

Ne dăm seama că sunt încă foarte mulți aceia care-și așteaptă rândul la cuvânt. Și dacă au fost citați aici, avem datoria să-i ascultăm. Deci să treacă la cuvânt grupul următor, adică al celor ce admit că Hristos a existat într-adevăr ca om.

Cei ce admit existența lui Hristos ca om (Jean Jacques Rousseau, D. Strauss, Rénan, Sabatier, Loisy etc.).

Președintele: Dumneavoastră, dintr-o regretabilă eroare, ați fost trecuți printre martorii acuzării, adică printre negatorii existenței istorice a lui Hristos, or, după cât știm, printre dumneavoastră nu se găsesc din aceia care neagă sau pun la îndoială că Hristos a existat cu adevărat. Eroarea izvorăște din faptul că dumneavoastră, ce-i drept, recunoașteți că Hristos a existat, că S-a născut, a pătimit și a murit, însă nu recunoașteți că El ar fi fost și Dumnezeu, nu numai om. Însă pe noi această problemă nu ne interesează, fiindcă nu-i problemă istorică, ci dogmatică.

Sunteți invitați să vă exprimați cât se poate de concis părerea sau convingerea cu privire la chestiunea care ne preocupă în clipa de față. Are cuvântul cel mai în vârstă dintre dumneavoastră: Dl. Jean Jacques Rousseau.

Rousseau: În cursul acestor dezbateri am auzit spunându-se de mai multe ori că Isus Hristos și faptele Sale n-ar fi fost reale, ci ar fi niște scorneli. Ei bine, iată convingerea mea: "Prietene, nu se inventează în acest chip. Faptele unui Socrate, despre care nimeni nu se îndoiește, sunt mai puțin dovedite decât acelea ale lui Hristos. Dacă viața și moartea lui Socrate sunt ale unui înțelept, viața și moartea lui Isus sunt ale unui Dumnezeu "(Emile, c. IV, Oeuvres, Paris, 1822, T, VII, p. 246-249). Atât am de spus.

D. Strauss: "El (Hristos) nu va putea fi urmat de nimeni care să-L depășească, nici care să poată să ajungă după și prin El la același grad absolut de viață religioasă. Niciodată și nici într-o vreme nu va fi posibil să se ridice cineva peste El și nici măcar să ne închipuim pe cineva care să-I fie cel puțin egal" (Du Passager et du Permanent... p.137).

Sabatier: "Isus n-a fost decât un om, dar omul în care s-a descoperit mai complet inima lui Dumnezeu".

Goethe: "Hristos omul-Dumnezeu sfânt și chipul și modelul tuturor oamenilor" (Entretiens avec Eckerman, vol. III, p. 371).

Napoleon: "Ce abis între mizeria mea profundă și împărăția lui Isus Hristos, predicat, iubit, adorat și viu în întreg universul. Eu cred să știu ce este un om; însă Tu n-ai fost numai om. Sufletul omenesc, cu toate însușirile și puterile lui, devine o parte integrantă a existenței lui Isus Hristos" (Conversations de Napoleon à Sainte Hélene avec le général Bertrand și Mémoires, edit. Angier).

Loisy: "Isus a fost un om, greu de cunoscut, condamnat (pe drept sau nu, nu se știe) apoi exaltat din partea fanatismului. Era predicator exorcist ambulant, profetul unei singure profeții. Prezența Sa în Ierusalim provoacă tumult, fu arestat și judecat sumar".

E. Rénan: "În povestirile lui Matei și Marcu, în loc de o ființă abstractă...eu văd o admirabilă figură umană trăind și mișcându-se" (Vie de Jésus, p. L III). "Credința, entuziasmul, constanța primei generații creștine nu se explică decât presupunând la originea întregii mișcări un om de proporții colosale" (Vie de Jésus, 1867, Cap. XXVIII, p.463). "De mii de ori mai viu, de mii de ori mai iubit după moartea Ta, decât în timpul trecerii Tale pe pământ, Tu vei deveni într-atâta piatra unghiulară a omenirii, încât a-Ți smulge numele Tău din lume, ar fi ca aceasta să se zdruncine până în temelii. Nu se va putea face deosebire între Tine și Dumnezeu. Învingător deplin al morții; ia-Ți în stăpânire împărăția Ta, unde Te vor urma pe calea împărătească, pe care ai trasat-o, veacurile întregi de adoratori" (Ibid. p. 426).

Președintele: Aduc viile mele mulțumiri domnilor martori, atât în numele acestui tribunal, cât și în numele meu personal, pentru prețioasele lor informații, rezultat al unor lungi și laborioase strădanii.

Acum, după ce am ascultat pe reprezentanții cei mai calificați cu privire la problema non-existenței (sau existenței) istorice a lui Hristos, în jurul căreia se învârte întreaga Istorie de două mii de ani; după ce am auzit motivele care-i îndeamnă pe negatorii lui Hristos să-I conteste ființa Sa reală, credem că a sosit timpul să dăm cuvântul acelor martori care au trăit fie în nemijlocita Lui apropiere, în intimitatea Lui, mâncând aceeași pâine și același pește, cutreierând aceleași văi și drumuri pline de praf, respirând același aer; fie pe aceia care au moștenit o tradiție încă foarte vie a evenimentelor acelora.

Noi înșine, ca și Istoria, le cunoaștem pe toate și îi cunoaștem pe toți cu numele și operele în care și-au exprimat convingerile. Declarațiile lor credem că depășesc în importanță pe toate cele pe care le-ați auzit până acum, pentru motivul simplu că sunt mai apropiate de izvor, dacă nu cumva sunt ele însele izvorul.

Ne bucurăm că s-a ivit prilejul acestei dezbateri publice, întâi pentru că s-ar putea foarte bine ca, cel puțin unii dintre martorii acuzării să nu cunoască bine temeliile pe care se bazează convingerea noastră în existența istorică a lui Hristos; iar pe de altă parte, ne bucurăm că lumea de azi, atât de înclinată spre a nega tot ce nu poate atinge cu mâna și tot ce nu-i este pe plac, va avea și ea ocazia să vadă că nu tot ce se spune, se scrie, se difuzează, este totodată și adevărat.

Remarcăm că martorii care urmează să fie audiați sunt cât se poate de diferiți în ce privește atitudinea lor față de Hristos. Unii sunt dintre cei mai hotărâți adversari ai Săi, alții sunt cu totul străini de această problemă, indiferenți sau neutri. Sunt istorici care înregistrează un fapt istoric fără mânie și părtinire "sine ira et studio", și, în fine, alții sunt prieteni ai lui Hristos, primii care fac mărturie despre El.

Numărul acestora este imens. Nu putem să-i audiem pe toți; ne rezumăm numai la cei mai cunoscuți; și aceștia fiind foarte mulți, va trebui să-i numim fără să putem să le ascultăm declarațiile.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire