pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Existența istorică a lui Isus Hristos
Ioan Miclea

achizitionare: 28.08.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Isus în fața Tribunalului Istoriei

Este ziua de 13 Nizan, anul 33 (sau 30) de la Hristos. Oamenii a căror conștiință era împăcată, deja demult se odihneau în așternuturile lor; miezul nopții bătuse, iar un cocoș se făcuse vestitorul zilei celei noi.

Căpeteniile templului, Ana și Caiafa, se zvârcoleau prin întuneric, așteptând să fie sculați de către servitorii lor trimiși la pândă.

Deodată, auzul lor încordat a prins un zgomot deslușit.

- Ce este ? A fost prins? întreabă Ana.
- L-am adus, îi răspunde un slujitor, cu capul plecat până în pământ. Este aici afară.
- Să fie dus înlăuntru!

Isus, legat de mâini, stă în fața fostului arhiereu. Îl măsoară în tăcere; îl străbate cu privirea Sa până în cutele cele mai tainice ale conștiinței sale tulburate. Este perfect senin și împăcat; doar știe bine că așa trebuie să se întâmple.

Ana nu cutează să-L priveasă în față; are groază de acest om, căci atâtea s-au spus despre El.

Tăcerea grea să prelungește. Ana nu știe de unde să înceapă, gândurile-i sunt tulburate. Ce să-L întrebe?

- Cine sunt ucenicii Tăi? Și ce i-ai învățat? Isus îi răspunde:"Eu pe față am grăit lumii; Eu pururea am învățat în sinagogă și în biserică unde se adună toți jidovii, și în ascuns n-am grăit nimic. Ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei ce au auzit ce le-am spus".

Un slujitor, lingău ca toți lingăii, i-a dat o palmă ca să se facă remarcat de stăpân, zicând: "Așa răspunzi arhiereului?"

- De am grăit rău, arată ce e rău, iar de am grăit bine, de ce Mă bați?

Și Ana L-a trimis legat la Caiafa, ginerele său, care-l despuiase de slujbă înainte de a fi comis vreo vină.

Aici, instanța s-a îngrijit și de martori care să-L învinuiască pe Isus, însă adunați la repezeală. Cei ce i-au angajat nu au avut vreme să-i dăscălească cum trebuie. Declarațiile lor se băteau cap în cap. Minciunile lor nu concordau.

Caiafa: Nimic nu răspunzi la cele ce mărturisesc aceștia împotriva Ta? Isus tace.
Ana: Jură-Te pe Dumnezeul cel viu ca să ne spui de ești Tu Hristos, Fiul lui Dumnezeu!
Isus: Tu ai zis. De acum veți vedea pe Fiul Omului șezând de-a dreapta puterii și venind pe norii cerului.

Ana, scandalizat, își sfârtecă antireul, zicând:

- Grăit-a hulă, ce ne mai trebuie alte mărturisiri?

Corul: Vinovat este morții! Atunci au scuipat în fața Lui și L-au pălmuit.

- Oare Tu ești Hristos, Fiul Celui binecuvântat?
- Eu sunt.
- De ești Hristos, spune-ne!
- De vă voi spune, nu-Mi veți crede. Iar de vă voi întreba nu-Mi veți răspunde, și nici Mă veți lăsa.
Caiafa: Tu ești Fiul lui Dumnezeu?
Isus: Voi ziceți că Eu sunt.
Corul: Vinovat este morții!

Judecata fiind încheiată, urmează să fie ratificată și executată de către Pilat. Deci L-au dus la Tribunalul lumesc, la Pilat.

Pilat auzind gălăgie, gloata apropiindu-se, s-a trezit din somn, deși era ora prea matinală. Ce poate să fie? Iar s-au revoltat acești "câini", oare nu le este pe plac?

Tot frecându-și ochii umflați și căscând își cheamă aghiotantul. Acesta-i raportează că arhiereii și bătrânii au adus un "răufăcător" și cer să fie judecat.

Auzind că nu e vorba de o răscoală împotriva lui, a mai prins curaj , și cu pas hotărât se îndreaptă spre pretoriu.

Isus este împins în fața lui Pilat.

Pilat: Ce pâră aduceți împotriva omului acestuia?
Corul: De n-ar fi fost acesta făcător de rele, noi nu L-am fi dat ție.
Pilat:
Luați-L voi și-L judecați după legea voastră!
Gloata: Nouă nu ne este slobod să omorâm pe nimeni.
Pilat: Tu ești împăratul jidovilor?
Isus: De la tine însuți spui aceasta, sau alții ți-au zis ție despre Mine?
Pilat: Au doară eu sunt jidov? Neamul Tău și arhiereii Tăi Te-au dat mie. Ce ai făcut?
Isus: Împărăția Mea nu este din lumea aceasta; de ar fi împărăția Mea din lumea aceasta, slugile Mele s-ar trudi să nu fiu dat jidovilor; dar împărăția Mea nu este de aici.
Pilat: Așadar ești împărat?
Isus: Tu zici că sunt împărat. Eu spre aceasta M-am născut și spre aceasta am venit în lume ca să mărturisesc adevărul: și tot cel ce este din adevăr ascultă glasul Meu.
Pilat: Ce este adevărul? Și a ieșit afară la jidovi.

Isus nu i-a răspuns.

Pilat către gloată: Eu nu aflu nici o vină în El.
Gloata: Să se răstignească!
Pilat: Dar ce rău a făcut?
Gloata: Să se răstignească!
Pilat: Să vă slobozesc pe Baraba sau pe Isus?
Gloata: Pe Baraba!
Pilat: Dar cu Isus ce să fac?
Gloata: Să se răstignească!

Pilat intră din nou.

Pilat: Tu ești împăratul jidovilor?

Isus nu i-a răspuns.

Pilat: Nimic nu răspunzi?
Gloata: Pe acesta L-am aflat răzvrătind neamul nostru și oprind să dea dare împăratului, zicând că El este Hristos împăratul.
Pilat: Tu ești împăratul jidovilor?
Isus: Tu zici!
Pilat: Nu aflu nici o vină în omul acesta.
Gloata: Tulbură poporul învățând în toată Iudeea, începând din Galileea.

Auzind Pilat de Galileea și știind că Irod se găsește în Ierusalim, vrea să se scape de Isus trimițându-L să-L judece Irod.

Irod L-a întrebat multe de toate. Însă Isus nu l-a învrednicit cu nici un răspuns. Atunci Irod a poruncit să fie batjocorit și retrimis la Pilat.

Văzându-L Pilat din nou, s-a tulburat și a început să-i fie teamă. Deci a poruncit să fie biciuit. Soldații i-au dat haina roșie, sceptru de trestie și cunună de spini.

Pilat: Iată, vi-L aduc afară ca să cunoașteți că nu aflu în El nici o vină.

Isus purta cununa de spini.

Pilat (exclamă): IATĂ OMUL!
Gloata: Răstignește-L!
Pilat: Luați-L voi și-L răstigniți, că eu nu aflu nici o vină în El!
Gloata: După legea noastră trebuie să moară, căci Fiul lui Dumnezeu S-a făcut.
Pilat: De unde ești Tu?

Isus nu i-a răspuns.

Pilat: Nimic nu-mi răspunzi? Nu știi că putere am să Te răstignesc și putere am să Te slobozesc?
Isus:N-ai avea nici o putere asupra Mea de nu ți s-ar fi dată de sus.
Gloata: De-L vei slobozi pe acesta nu ești prietenul împăratului; căci cel ce se face pe sine împărat, este împotriva împăratului.

Când a auzit Pilat aceasta, mai tare s-a temut.

Pilat: Iată, împăratul vostru!
Gloata: Răstignește-L!
Pilat: Să-L răstignesc pe împăratul vostru?
Gloata: Noi n-avem împărat, ci numai pe Cezarul.

Atunci, Pilat, spălându-și mâinile, a spus: Nevinovat sunt eu de sângele acestui drept; voi veți vedea!

Gloata: Sângele Lui asupra noastră și asupra fiilor noștri!
Pilat: Ibis ad crucem! Lictor expedi crucem!

Sentința: Răstignirea pe cruce.

Vina: ISUS NAZARINEANUL, REGELE IUDEILOR.

... Și era Vineri, la al șaselea ceas la 13 Nizan, anul de la Hristos 33.

Nouăsprezece veacuri și mai bine s-au scurs de atunci. Și, fără întrerupere, fiecare veac, fiecare an, fiecare lună, fiecare zi și oră, fiecare om înzestrat cu gând și cu grai, de la savant la găgăuță, de la grandilocvent la gângav n-a încetat să-L citeze pe Hristos în fața tribunalului său propriu, sau al lumii, sau al istoriei.

Nu există răufăcător, criminal, ucigaș, impostor, călău, pe care lumea să nu se fi obosit să-l hulească, să-l urgisească, să-l învinuiască și, până la urmă, dacă nu să-l ierte, cel puțin să-l uite, afară de Hristos: pe El nu s-a obosit nici să-L învinuiască și nici să-L uite sau să-L ierte.

Întâia oară a fost acuzat că este Fiul lui Dumnezeu, ceea ce, natural, ei nu credeau. Deci: impostor. Și, fiindcă pentru această vină păgânii nu l-ar fi ucis, fiindcă ei nu credeau nici în Dumnezeu și nici în Fiul Său, I-au adus o altă vină, față de care Pilat era sensibil: omul acesta a spus că este împărat, în timp ce El spunea că este Fiul Omului. Și pentru aceasta El a fost ucis.

De atunci și până azi n-a fost păcat, vină, crimă, care să nu I se fi adus, și tot de atâtea ori osândit.

Unii l-au osândit pentru că a fost Dumnezeu, alții pentru că a fost numai Om; unii au osândit pe cei ce au crezut că El este Dumnezeu și Om; alții pentru că n-a fost Dumnezeu, ci S-a făcut pe Sine Dumnezeu; alții pentru că a fost un mag, înșelător, scamator, hipnotizor, răzvrătit, agitator; iar alții, pentru că n-a fost decât un erou de legendă, o creație mitică, o nălucă care nu încetează să tulbure apele acestei lumi cu prezența Sa.

Și lumea nu poate să mai scape de El. De atâtea ori ucis, răstignit, înmormântat, pecetluit, și tot de atâtea ori reînviat, viu și pururea prezent printre noi. Toți marii eroi ai lumii au dispărut; pe nimeni nu mai tulbură trecerea lor prin lume, Hristos, însă, este mereu Prezent. În jurul Său lumea se agită ca odinioară. Nici o armă nu i-a putut stinge prezența: nici calomnia, nici batjocora, nici ura, nici literatura, nici știința, nici arta, nici imoralitatea, nici ateismul științific, nici arheologia, nici politica, nici propaganda, și nici ISTORIA. Dimpotrivă, astăzi, mai mult ca oricând, agitația, fierberea în jurul Său este mai mare.Toți dușmanii Săi se întreabă: "Pentru ce nu moare?" "Ce să mai fcem cu El?"
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire