pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Existența istorică a lui Isus Hristos
Ioan Miclea

achizitionare: 28.08.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Caius Suetonius Tranquillus

Suetonius (117-138) este secretarul împăratului Hadrian. Prin anul 120 scrie istoria vieții celor dintâi doisprezece împărați romani. În viața lui Nero, cap. XVI, vorbește despre ceștini și viața lor nouă și răufăcătoare: affecti supplicii christiani, genus humanum superstitionis novae et malificae. În viața lui Claudius face aluzie la Hristos raportând că împăratul "alungă din Roma pe evrei care, ațâțați de Chrestus, nu încetau să se agite" - Iudeas impulsante Chreste assiduae tumultantes Roma expulit (Vita Claudii, 25).

Ca păgân, Suetonius nu cunoaște adevăratul motiv al certei, lucru firesc, nu-i cunoaște bine nici măcar pe aceia care se certau. Fapt istoric este că Claudius i-a alungat din Roma, pe la anul 49, atât pe evrei cât și pe creștini, care se certau mereu pentru Hristos. Pe Hristos îl numește "Chrestus", după cum L-au numit romanii până mai târziu, care creștinilor le spuneau "Chrestiani" (Tert., Apolog., 3).

Cât privește valoarea istorică a textului și autenticitatea lui, acestea rămân întregi și mai presus de orice discuție.

La sfârșitul acestor mărturii, ale acelora care n-au fost nici dușmani și nici prieteni ai lui Hristos și ai creștinilor, ci au fost indiferenți față de evenimente, adică dezinteresați, ne punem întrebarea firească: oare nici mărturia acestora n-are valoare? Și dacă nu are, oare pentru ce n-ar avea? Ce i-a putut îndemna pe acești scriitori păgâni să vorbească despre un om și despre faptele Lui minunate, în caz că acesta n-ar fi existat? Întâmplările despre care vorbesc nu sunt învăluite în legendă, fiindcă ele sunt contemporane, iar sursele de informație le au la îndemână; verificarea faptelor nu întâmpină nici o dificultate.

Dacă nu pot fi crezuți dușmanii lui Hristos, deși mărturia lor nu poate fi pusă la îndoială, dacă nu poate fi primită nici mărturia prietenilor lui Hristos, pentru că ei sunt interesați în discuție, atunci ce obiecție s-ar putea aduce mărturiei celor neutri?

Ce-i drept, adversarii existenței lui Hristos nu discută mărturia acestora, ci pur și simplu o trec sub tăcere, ca și cum n-ar exista. E mai simplu și mai expeditiv, chiar dacă nu e și critic.

Dar mărturiile noastre încă nu sunt epuizate. Afară de cele pe care le aduc "prietenii", cărora le rezervăm capitolul final, mai avem de amintit o serie de scrieri foarte vechi, cu conținut eretic, ale căror autori, ca să obțină crezământ, s-au ascuns sub numele apostolilor. Aceste scrieri n-au fost primite în canonul Noului Testament, și se numesc apocrife, adică neautentice.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire