pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

O credință fără dubii

capitolul urmatorCuprins PAPA ȘI MAIMUȚELE

În octombrie, Papa Ioan Paul II a trimis un mesaj Academiei Pontificale a Științelor referitor la teoria evoluției. Documentul a atins numeroase probleme importante - legate de scriptură, epistemiologie și știință - care au o valoare majoră pentru Biserică. În mesajul Papei a existat în final o referire conform căreia Biserica nu are probleme cu teoria evoluției atât timp cât cauzalizatea divină nu este exclusă. Această afirmație a produs rumoare în rândul oamenilor: "Papa îl reabilitează pe Darwin!"

De fapt, Papa nu a făcut așa ceva. Ziarul The New York Times împreună cu alte publicații au făcut aceeași greșeală uzuală prin care "evoluția" a fost echivalată cu explicația lui Darwin referitoare la evoluție. Evoluția nu a fost descoperită de Darwin, el doar a propus un mecanism care făcea plauzibilă evoluția materialistă. Mecanismul evoluției a fost și este plin de probleme majore. Mulți paleontologi și biologi care se autonumesc a fi evoluționiști, afirmă că selecția Darwinistă nu poate explica saltul major și complicat de la formele de viață din epoca Cambriană înregistrate în urmă cu 550 milioane de ani în urmă.

Papa este conștient de această controversă dintre evoluționiști, afirmând: "mai degrabă decât să vorbim despre o teorie a evoluției este mai corect să vorbim despre teoriile evoluționiste. Utilizarea pluralului este cerută de diversitatea explicațiilor privind mecanismul evoluției". Și în continuare respinge esența Darwinismului: "Teoriile evoluției care, datorită filosofiilor care le inspiră, privesc spiritul fie ca un produs al forțelor existențiale, fie ca la un simplu epifenomen al materiei, sunt incompatibile cu adevărul despre om".

Papa obiectează asupra mascaradei materialismului filosofic prezentat ca știință, pe care îl găsim în cărțile darwiniste. Oameni de știință precum Richard Dawkins și Carl Sagan pornesc de la o premiză filosofică: Nu există Dumnezeu. Aceasta le permite să îmbrățișeze un tabuu teologic care îl face pe Darwin un învingător implicit. Dar explicația lor asupra felului cum bacteria - apărută în urmă cu miloane de ani - produce incredibila diversitate de viață pe care o vedem azi, se bazează mai mult pe presupuneri decât pe dovezi empirice. Darwinismul, exprimat în viziunea lor, se poate asemăna un corp străin inserat în inima biologiei.

Papa ar fi putut să clarifice problema foarte bine dacă ar fi repetat observația gânditorilor catolici, precum Etienne Gilson, că dezbaterea reală nu este asupra evoluției în sine ci este teologică. Se poate sau nu ca forme de viață să apară printr-un noroc chior? Teoria lui Darwin este singura care încearcă să explice cum Homo sapiens și alte specii sunt rezultatul exclusiv al forțelor naturale.

Evoluția are o istorie în sânul catolicismului. Sf.Augustin a fost un evoluționist, dar nu se poate spune că ar fi fost un darwinist. În al doilea Comentariu al său asupra Genezei a presupus că Dumnezeu a plantat "semințe raționale" în natură care au dat rod. Aceasta este evoluție în sensul strict etimologic, o defășurare a ceea ce există deja, precum o ghindă se transformă în stejar. În catolicism nu există o separare clară în funamentaliștii biblici și fundamentaliști științifici. Întotdeauna a exista o poziție de mijloc care să acorda loc științei sau teologiei după competențele specifice.

Nu are nici o importanță faptul că omul descinde biologic dintr-o creatură asemănătoare maimuței atâta timp cât înțelegem că a existat "un salt ontologic" (cum îl numește Papa), către prima persoană umană. Aceasta implică acțiunea directă a lui Dumnezeu care a creat fiecare suflet rațional din neant. Însăți insuficientele dovezi paleontologice sprijină scenariul apariției subite a omului. Homo sapiens, echipat complet cu aptitudini pentru artă, limbaj și construire de unelte, apare cu o rapiditate dramatică în fosilele descoperite. Nu există dovezi ale existenței unor maimuțe ce ar fi încercat să picteze reni în peșterile din sudul Franței sau care să fi cântat la fluier în stilul Neanderthalului, epocă care în mod sigur face parte din familia umană.

Problema pentru creștinilor în ceea ce privește evoluționismul se reduce la întrebarea: cum trebuie înțeleasă creația din Geneză? La această chestiune Papa repetă doar ceea ce Magisteriul Bisericii a argumentat fără încetare încă din timpul Papei Leon al XIII-lea în documentul "Providentissimus Deus". Scriptura nu învață Știința. Punct. Geneza ne spune ceea ce s-a întâmplat în timpurile de început, în limbajul specific strămoșilor poporului evreu. Ea nu ne spune cum s-a întâmplat. Putem învăța de la știință se ne întrebăm "cum", gândindu-ne mereu că nu poate exista un conflict real între cele două domenii foarte diferite ale cunoașterii: știința și teologia.

Sursa: Johnston, George Sim. "The Pope and the Apes."
Crisis 16, no. 6 (January 1997): 33.
Traducere în limba română: Cristina Paradovschi
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire