pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Biblia răspunde
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 21.04.2004; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

9. ÎNCHINAREA LA CRUCE

Crucea este semnul biruinței lui Cristos asupra diavolului. În vorbirea creștină, "cruce" înseamnă virtute, jertfă: "Cel ce nu-și ia crucea sa și nu vine după mine, nu este vrednic de Mine" (Matei 10,38); "Cel ce vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze" (Marcu 8,34); "Cel ce nu-și ia crucea și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu" (Luca 14,27).

Sfântul Pavel scrie: "...aceia vă silesc să vă tăiați împrejur numai ca să nu sufere prigonire pentru crucea lui Cristos" (Gal. 6,12); "Iară mie nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Isus Cristos" (Gal. 6,14); "... uniți într-un singur trup, prin cruce, omorând prin ea vrăjmășia" (Efes. 2,16); "Și printr-însul toate cu Sine să le împace..., făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale..." (Col. 1,20; 2,14).

Crucea este semnul Dumnezeului celui viu: "Și iată am văzut alt înger, suindu-se la răsăritul soarelui, care avea semnul Dumnezeului celui viu" (Apoc. 7,2). La profetul Ezechiel scrie: "Treci prin oraș, prin tot Ierusalimul și înseamnă fruntea bărbaților care suspină" (Ezechiel 9,4). Semnul era în chip de cruce T (litera "tau" evreiască). Crucea este semnul Fiului Omului, cum citim la Matei: "Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului..." (Matei 24,30). Așadar, cel ce se leapădă de cruce, se leapădă de semnul Fiului Omului.

Scrierile vechi ne arată că primii creștini foloseau semnul crucii:

- Tertulian (pe la anul 200 d. Cr.) în cartea sa De corona Militis (cap. 3) și în cartea De Resurectione Carnis (cap. 8), arată că creștinii își fac cruce.

- Sf. Ciril din Alexandria (376-444) în cartea sa Contra Iulianum, cap. 4, ne spune că creștinii se închină în fața crucii, își fac semnul crucii pe frunte și îl sapă pe ușile caselor. Vechimea obiceiului de a se însemna cu semnul crucii vine de pe timpul Apostolilor.

Noi, când ne facem cruce, ne mărturisim credința și pronunțăm numele Preasfintei Treimi: în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh, Amin (Matei 28,19); "Drept aceea mergând, învățați toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh" (Matei 28,19). Așadar, cei ce se leapădă de cruce, sunt cei pieritori, despre care Sf. Pavel zice: "Cuvântul crucii celor pieritori este nebunie, iar nouă, celor ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu" (I Cor. 1,18); "... Dușmanii crucii lui Cristos" (Filip. 3,18).

Exemplu: Celebrul Cardinal Wiseman (1802-1865) era pe patul de moarte. Un prieten, vizitându-l, îl întreabă: "Cum vă aflați, Eminență?" Cardinalul, luând crucea în mâinile sale, cu o privire plină de emoție, răspunse: "Mă aflu ca un licean ce va pleca în vacanță pentru a-și regăsi casa părintească!" Iată cum știa să moară cel care a fost format la școala dumnezeiescului Răstignit.

"La picioarele crucii - scrie Mons. Gibier - se umilește orgoliul, se dizolvă egoismul, voluptatea se mortifică, remușcările se calmează, ura este învinsă de dragoste, durerea, deznădejdea și descurajarea primesc forța necesară pentru a învinge..."

Constatăm din viețile sfinților ce mare putere are o sfântă cruce făcută cu evlavie. Crucea este arma împotriva diavolului, căci bine zice poporul: "fuge ca dracul de cruce". Crucea este simbolul creștinului. Ea se așează atât pe clopotnița bisericilor, cât și deasupra patului copiilor, ca apărare și scut.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire