pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Biblia răspunde
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 21.04.2004; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

8. FRAȚII DOMNULUI

Obiecții: Unele secte susțin că Fecioara Maria a mai avut fii, și anume aceia pe care Evangheliștii îi numesc frații Domnului: "Și încă grăind El mulțimilor, iată mama Lui și frații Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu dânsul" (Matei 12,46); "Iată mama ta și frații tăi și surorile tale te caută afară" (Marcu 3,31-35; Luca 8,19,20); "După aceea s-a coborât în Capernaum, el și mama lui, cu frații și cu ucenicii lui" (Ioan 2,12; Matei 13,35; Marcu 6,3); "Toți aceștia stăruiau cu un cuget în rugăciune și în cereri împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații lui" (Fapte 1,14); "N-avem dreptul să ducem cu noi o soră, femeie, cum fac ceilalți apostoli și frații Domnului și Chifa?" (I Cor. 9,5); "Dar n-am văzut pe nici unul dintre apostoli, decât pe Iacob, fratele Domnului" (Gal. 1,19).

Răspuns: Cuvântul evreiesc "AH" (=frate), în Sfânta Scriptură are mai multe înțelesuri, deci cei care nu cunosc temeinic studiul Sfintei Scripturi pot fi ușor induși în eroare. Să vedem înțelesul acestui cuvânt aflat în Vechiul Testament:

1. În afară de fiu al acelorași părinți, mai are înțeles de nepot. "Nu vreau să fie ceartă între mine și între tine (zice Avram nepotului său Lot), nici între păstorii tăi și ai mei, căci suntem frați" (Fac. 13,8). Știm că Lot este fiul fratelui lui Avram, numit Haran: "Terah a născut pe Avram, pe Nahor și pe Haran. Haran a născut pe Lot" (Fac. 11,27). Tot așa citim la Judecători: "Frații mamei lui au spus toate cuvintele acestea... și inima lor s-a aplecat spre Abimelcc, căci își ziceau: El este frate cu noi" (Judecători 9,3).

2. Cuvântul frate mai înseamnă "văr": "Eleazar a murit fără a avea fii, ci numai fete, pe care le-au luat de neveste fiii lui Chiș, frații lor" (I Cron. 23,21-22).

3. Rudenii în general: David aduce Chivotul Legii la Ierusalim; trebuia purtat numai de leviți și rudele lor, astfel: "din fiii lui Chelat, pe căpetenia Uriel și pe frații săi, o sută douăzeci;... pe căpetenia Asaia și pe frații săi două sute douăzeci..." (I Cron. 15,2-12).

4. Om din același trib: "Moise a chemat pe Michael și pe Elzafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aron și le-a zis: Apropiați-vă, scoateți pe frații voștri din sfântul locaș..." (Lev. 10,4); "Lovitul va ajuta pe frații săi în cortul adunării" (Num. 8,26); "El te-a făcut să te apropii de el, tu și frații tăi, fiii lui Levi" (Num. 16,10). David trimite vorbă marilor preoți, zicând: "Voi sunteți frații mei, voi sunteți os din oasele mele și carne din carnea mea" (II Regi 19,12).

5. Om din același popor: "În acel timp, Moise a ajuns mare, a mers la frații săi și a văzut muncile lor grele" (Ieșire 2,11). Același lucru se confirmă în: "Atunci să-ți pui rege peste tine pe acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău: dintre frații tăi... nu vei putea să pui rege peste tine un străin, care nu este din frații tăi" (Deut. 17,15).

6. Aliat din alt popor: "De la Cades, Moise a trimis niște soli la împăratul Edomului ca să-i zică: Așa vorbește fratele tău Israel" (Num. 20,14); "Așa vorbește Domnul... nu-mi schimb hotărârea, pentru că au luat pe toți oamenii prinși în război și i-a dat Edomului și nu s-au gândit la legământul frățesc" (Amos 1,9).

7. Soț sau prieten: "Lot zice locuitorilor din Sodoma: Nu, fraților, nu faceți acest rău" (Fac. 19,7); "Abner a chemat pe Ioab și a zis:...până când vei aștepta să spui poporului să înceteze a urmări pe frații săi?" (II Regi 2,26). Ioab i-a zis lui Amasa: "Ești sănătos, frate?" (II Regi 20,9); "Și a zis: Ce cetăți mi-ai dat, frate?" (I Regi 9,13), așa întreabă Hiram, regele Tirului, pe Solomon, regele Israelului.

8. Tot omul, aproapele: "Moise a zis poporului: Nu vei urî pe fratele tău" (Lev. 19,17); "Vor aduce pe toți frații voștri din mijlocul tuturor neamurilor, ca dar..." (îs. 66,20).

Uneori chiar și animalele necuvântătoare sunt numite frați: "Eu am devenit fratele șacalilor și tovarășul struților" (Iov 30,29).

În Noul Testament aflăm iarăși cuvântul frate în sens larg: "Și acum, fraților, știu că din neștiință ați făcut aceasta" (Fapte 3,17), zice Sf. Petru poporului, după vindecarea ologului din naștere. "De aceea, fraților, alegeți dintre voi șapte bărbați" (Fapte 6,3); "Ștefan a răspuns: Fraților și părinților" (Fapte 7,2); "Anania, după ce a pus mâinile peste Saul, a zis: "Frate Saule!" (Fapte 9,17; 12,17; 13,15,38; 15,). Toate Scrisorile Apostolilor către diferitele Biserici sunt pline de termenul "fraților" cu care se adresează tuturor...

După ce am văzut că, în Sfânta Scriptură, cuvântul "frate" are mai multe înțelesuri, să dovedim că frații Domnului nu sunt fii ai Preacuratei, ci rudele Mântuitorului.

1. Nicăieri în Sfintele Evanghelii Preacurata nu este arătată ca mama vreunuia dintre ei.

2. Mântuitorul încredințează pe mama sa Sfântului Ioan Evanghelistul, când moare pe cruce: "Femeie, iată fiul tău!" (Ioan 19,26). Dacă Isus ar fi avut alți frați, Maica Sfântă ar fi rămas în grija lor, mai ales că unii din așa-numiții "Frații Domnului" erau chiar Apostoli.

3. Când Isus dă pe Sf. Ioan de fiu mamei sale, zice: "Iată fiul tău!" (Ioan 19,27); nu zice "unul din fiii tăi", cum ar fi trebuit să zică dacă ar fi avut mai mulți fii.

4. Evangheliștii arată că "frații Domnului" aveau altă mamă, decât pe Preacurata Fecioară Maria. Astfel: la Matei 27,56 scrie: "Maria, mama lui Iacob și a lui Iosue", doi din cei pe care, la Matei 13, 55, îi menționează astfel: "Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numește mama Lui Maria și frații Lui Iacob și Iosif, Simon și Iuda?"

Și Sf. Marcu spune că Iacob și Iosue aveau altă mamă: "Erau și femei care priveau de departe, între care și Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel Mic și a lui Iosif și Salomea" (Marcu 15,40). Lui Iacob îi zice "cel mic" pentru a-l deosebi de Iacob al lui Zevedei, fratele lui Ioan. Ca să deosebească pe Iacob cel mic de Iacob al lui Zevedei, Sf. Marcu îl numește al lui Alfeu: "Deci a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru și pe Iacob al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui Iacob... și pe Andrei și pe Filip, pe Bartolomeu și pe Matei, pe Toma și pe Iacob al lui Alfeu și pe Tadeu și pe Simon Cananeul" (Marcu 3,16-18).

Acest Iacob cel mic, al lui Alfeu, este numit "fratele Domnului": "Iar pe altul din Apostoli n-am văzut decât pe Iacob, fratele Domnului" (Gal. 1,19), spune Sf. Pavel că l-a întâlnit la Ierusalim. "Iuda, slujitor al lui Cristos și frate al lui Iacob" (Iuda 1,1). Iuda, de asemenea, este numit frate al Domnului: "Au nu este acesta teslarul, fiul Mariei și fratele lui Iacob, al lui Iosif, și al lui Iuda și al lui Simon?" (Matei 13,55; Marcu 6,3). Deci Iacob și Iuda sunt frați.

Cum am văzut, Evangheliștii îl numesc pe Iacob cel mic "al lui Alfeu" ca să-l deosebească de Iacob al lui Zevedei. Acest Iacob cel mic avea tată pe Alfeu: "Filip și Bartolomeu, Toma și Matei vameșul, Iacob al lui Alfeu și Levi ce se zice Tadeu" (Matei 10,3), iar mamă pe Maria (Matei 27,56; Marcu 15,40), soția lui Cleopa: "Și stăteau lângă crucea lui Isus, mama Lui și sora mamei Lui, Maria lui Cleopa și Maria Magdalena" (Ioan 19,25). Deci Alfeu și Cleopa sunt aceeași persoană (Dictionnaire de Ia Bible, tom. I col. 419 și tom. II col. 807). De aici urmează că Iacob al lui Alfeu, fratele lui Iosue (Marcu 15,40), al lui Simon și al lui Iuda, sunt fiii Mariei lui Cleopa sau Alfeu (Matei 13,55; Ioan 19,25), care se afla alături de Maria, Mama lui Isus, sub cruce.

Așadar, "frații Domnului" au altă mamă decât pe Preacurata, deci nu pot să fie fiii ei. Cei ce susțin că frații Domnului erau fiii Preacuratei, vreau să combată cultul Maicii Sfinte. Preacurata Fecioară Maria este Mama tuturor oamenilor, pentru că toți oamenii sunt frați în Cristos.

Exemplu: Sfânta Tereza de Lisieux (1873-1897) și-a pierdut mama la vârsta de 4 ani. A pierdut o mamă plină de gingășie, care a învățat-o să iubească pe Isus și pe Maica Sfântă. Când i-au spus că mama sa a murit, a fugit și s-a prosternat în fața icoanei Preacuratei; cu lacrimi în ochi, a zis: "Mamă a lui Isus, te rog de acum să-mi ții loc de mamă!" Prin această rugăciune ea s-a consacrat Mariei și nu a regretat niciodată, căci Maria i-a fost cu adevărat Mamă.

La vârsta de 10 ani, Tereza este lovită de o boală misterioasă, cu dureri de cap, insomnii, halucinații și erupții. Nu mai putea mânca aproape nimic. Boala o slăbise în ultimul grad; medicii nu mai aveau nici o speranță. Întreaga familie ținu o novenă de rugăciuni către Fecioara Maria. În dimineața de 13 mai 1883, cele trei surori ale Terezei: Maria, Leonia și Celina se rugau la patul bolnavei, care nu mai recunoscu pe sora ei Maria, strigând-o mereu să vină la ea. În fața patului bolnavei se afla o statuie a Preacuratei. Sf. Tereza istorisește: "Nemaigăsind nici un ajutor pe pământ, m-am îndreptat spre Mama mea cerească, rugând-o din toată inima să aibă milă de mine. Deodată statuia prinse viață. Fecioara Maria deveni frumoasă, nespus de frumoasă și se îndreptă spre mine. Fața sa exprima blândețe, bunătate, tandrețe nespusă, iar zâmbetul ei ceresc m-a pătruns până în adâncul sufletului... Ce fericire!... În acea clipă simții că toate durerile mă părăsiră, recunoscui lângă pat pe sora mea Maria, care șopti încet, privind statuia: "Tereza este vindecată!" De fapt, așa a fost... Mica Floare, luminată de zâmbetul minunat al Sfintei Fecioare, va renaște la viață, se va reface astfel încât, la vârsta de 15 ani, va intra în Mănăstirea Carmelitanelor din Lisieux (Istoria unui suflet, scrisă de ea însăși).

Tereza a trăit doar 24 de ani, dar a devenit o mare sfântă!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire