pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Biblia răspunde
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 21.04.2004; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

4. JURĂMÂNTUL

Jurământul este chemarea numelui lui Dumnezeu de mărturie pentru a dovedi adevărul.

Obiecție: Isus spune: "Iarăși ați auzit că s-a zis celor de demult: să nu juri strâmb și să ții Domnului jurămintele tale. Dar eu vă zic: Nicidecum să nu jurați" (Matei 5,33-34). Iar Sfântul Iacob scrie: "Mai înainte de toate, frații mei, să nu vă jurați nici pe cer, nici pe pământ, ci să vă fie vouă ce este așa, așa, și ce este nu, nu" (Iacob 5,12). Din aceste texte s-ar părea că jurământul este interzis.

Răspuns: Fariseii de pe timpul Mântuitorului susțineau că jurământul în care nu este amintit Dumnezeu nu ești dator să-l ții. Așa că foloseau jurământul fie ca joc, fie ca să înșele pe alții. Acest obicei le-a făcut un nume foarte rău între păgâni (Marțial XI, 95 și Filon, Opere, edit. Mangeny, Londra 1742, voi. II p. 194). Isus nu oprește jurământul permis de Lege, căci El nu a venit să strice Legea, ci ca să o împlinească. "Să nu gândiți că am venit să stric Legea sau Prorocii; n-am venit să o stric, ci să o plinesc" (Matei 5,17). Cum, însă, fariseii susțineau că jurământul pe templu, altar, pe cer etc. nu obligă, Mântuitorul îi ceartă pentru acest lucru: "Vai vouă, povățuitori orbi, care ziceți: De va jura cineva pe templu nu este nimica, dar cine va jura pe aurul templului, este dator. Nebunilor și orbilor, ce este mai mare, aurul sau templul care sfințește aurul?" (Matei 23,16-17).

Ucenicilor săi, Mântuitorul le spune: "Felul vostru de vorbire să fie: da, da, nu, nu; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău" (Matei 5,37). Isus Cristos nu șterge jurământul pentru împrejurări grave: "Într-adevăr oamenii jură pe cel ce este mai mare și sfârșitul la tot cuvântul de ceartă este jurământul ca întărire" (Ev. 6,16).

Că jurământul este permis în cazuri grave, se vede din următoarele:

Dumnezeu însuși se jură: "Căci, când a făgăduit Dumnezeu lui Avram, de vreme ce nu avea pe nimeni mai mare pe care să se jure, s-a jurat pe sine însuși zicând: Eu mă jur pe mine însumi, fiindcă ai făcut acestea și nu ai cruțat pe unicul tău fiu" (Facere 22,16); "M-am jurat pe mine însumi, din gura mea iese ceea ce este drept" (Isaia 45,22); "Dar, dacă nu ascultați cuvintele acestea, eu mă jur pe mine însumi, că această casă va ajunge o adunătură de ruine, zice Domnul" (Ieremia 22,5,6); "Prin dreapta sa și prin brațul său cel atotputernic, Domnul a întărit acest jurământ" (îs. 62,8); "Domnul a jurat pe slava lui Iacob. Niciodată nu voi uita nici una din faptele lor!" (Amos 8,7). Slava sau mândria lui Iacob era Domnul însuși; "Jură-mi acum, aici, pe numele lui Dumnezeu, că nu mă vei trăda!" (Fac. 21,23).

Oamenii se jură pe Dumnezeu. "Laban i-a zis lui Iacob: Eu jur să nu trec de această movilă de pietre, către tine; iar tu jură să nu treci spre mine" (Fac. 31,52); "Și acum jură-mi (zice Rahab) pe Domnul, fiindcă m-am purtat cinstit față de voi, că și voi vă veți purta cinstit față de mine" (Iosua 2,12); "Saul a făcut jurământ pe Domnul: Pe viața Domnului, a zis el, tu nu ești primejduit prin această faptă" (I Regi 28,10); "Eu am auzit pe omul îmbrăcat în in, care era pe apele râului: el a ridicat spre cer mâna dreaptă și mâna stângă și a făcut acest jurământ pe Cel ce-i viu întotdeauna" (Daniel 12,7); "Nu spune un jurământ strâmb, sub apărarea numelui meu, căci tu vei profana numele Dumnezeului tău" (Levetic 19,12); "Ei învață să se poarte bine cu poporul meu, punând jurământ pe numele meu: Viu este Domnul" (Ier. 12,16); "Și a jurat pe Cel viu în vecii vecilor, care a făcut cerul și pământul", citim în Apocalips 10,6.

Jurământul drept este o cinstire adusă lui Dumnezeu: "De Domnul Dumnezeul tău te vei teme, pe el îl vei sluji și pe numele lui vei jura" (Deuteronom 6,13). Sau, mai departe: "De Domnul Dumnezeul tău te vei teme, și-l vei sluji, de el te vei alipi și pe numele lui vei pune jurământ" (Deut. 10,20). "În ziua aceea vor fi în țara Egiptului cinci cetăți care vor vorbi limba Canaanului și vor fi legate cu jurământ de Domnul cel atotputernic" (îs. 19,18); iar în alt loc: "Ascultați acestea, casa lui Iacob, voi care vă numiți cu numele de Israel, voi care ieșiți din izvoarele lui Iuda, voi care puneți jurământ pe numele Domnului" (Is. 48,1).

Dacă atât în Noul Testament (Ev. 6,13) cât și în cel vechi se folosește jurământul, Mântuitorul oprește numai folosirea lui ușuratică.

Jurământul a fost folosit de Sf. Pavel: "Că martor îmi este Dumnezeu căruia îi slujesc cu spiritul meu" (Rom. 1,9); "Eu chem mărturie pe Dumnezeu asupra sufletului meu" (II Cor. 1,23); "Pentru că mărturie îmi este Dumnezeu, cum vă iubesc pe toți, cu dragostea lui Isus Cristos" (Filip. 1,8).

Deci, cine cunoaște întreg înțelesul Sfintei Scripturi, nu numai un verset, vede cu certitudine că jurământul este permis, dar numai în cazuri grave și cu sfințenia recerută. De altfel, și formula: "Vede Domnul!" este chemarea lui Dumnezeu ca mărturie.

Jurământul fals este păcat.

Exemplu: Sf. Thomas Morus, autorul Utopiei, cancelar al Angliei, mort în anul 1535, a fost întemnițat de Regele Henric al VIII-lea și condamnat la moarte pentru că era contra divorțului Regelui și supremației regale și pentru că a dezaprobat persecutarea Bisericii catolice. Cancelarul și-ar fi putut salva viața dacă ar fi voit să jure că se supune ordinelor primite. Prietenii lui îl sfătuiau să depună un jurământ în acești termeni: Eu jur să mă supun la ordinele Domnului și Stăpânului meu. Pronunțând aceste cuvinte, te poți gândi la Domnul și Stăpânul ceresc, deci la Dumnezeu. Însă Thomas Morus a refuzat: "Eu trebuie să jur că fac ceea ce mi se cere, nu ceea ce gândesc eu. Prin jurământ nu trebuie să mă înșel pe mine, nici pe altul, ci să întăresc adevărul!"
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire