pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Biblia răspunde
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 21.04.2004; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

23. DUMINICA ȘI SÂMBĂTA

Din înțelegerea greșită a Sfintei Scripturi, care, fără Tradiție, este învârtită în toate direcțiile, unii creștini au ajuns să sărbătorească sâmbăta în locul Duminicii, bazându-se pe texte diverse. Creștinii au ținut Duminica, adică ziua Domnului, în cinstea a două mari evenimente care s-au întâmplat în prima zi din săptămână: Învierea Domnului și Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli. Sfântul Apostol Ioan scrie: "Am fost răpit cu mintea într-o zi de Duminică" (Apoc. 1,10).

Tot în zi de duminică slujește Sf. Pavel Sfânta Liturghie și predică: "Și, în ziua cea dintâi a săptămânii, adunându-se ucenicii ca să frângă pâine"; apoi istorisește întâmplarea cu tânărul Eutichie (Fapte 20,7-12). În zi de duminică se făcea colecta, semn că atunci erau mai mulți creștini de față: "În ziua cea dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună la o parte ce se va îndura, ca să nu se facă strânsoarea când voi veni la voi" (I Cor. 16,2).

Timpul când a fost înlocuită sâmbăta evreiască cu duminica creștină nu poate fi stabilit cu siguranță. Este sigur că în timpul scrierii Epistolei Sf. Apostol Pavel către Corinteni, anul 57, și pe timpul Faptelor Apostolilor, anul 64, adunările liturgice ale creștinilor se țineau în ziua cea dintâi a săptămânii, cum am văzut în Faptele Apostolilor (20,7) și scrie în Epistola către Corinteni (I Cor. 16,2).

La sfârșitul secolului întâi și începutul secolului II, adică la anul 100 d.Cr., această sărbătoare a duminicii era statorită pretutindeni, sub numele de Ziua Domnului (Apoc. 1,10). Acest fapt ni-l spune și istoria în: Învățătura celor 12 Apostoli = Didake, cap. 14; în Epistola lui Barnaba, cap. 15; în Scrisoarea Sf. Ignațiu din Antiohia către Magnezieni, cap. 9 (Sf. Ignațiu a murit martir la Roma în anul 107); în cartea Dialogul cu Trifon a Sf. Justin, mort în anul 165 d.Cr.; în Epistola către Romani a Sf. Dionisie din Corint (+180), redată de Eusebiu în Istoria Bisericească IV, cap. 23; în Apologeticum, cap. 16, scrisă de Tertulian (+165).

În perioada aceea existau așa-numiții iudaizanți care, pe ici pe colo, țineau sâmbăta cu evreii. Constantin cel Mare a dat ordin împotriva lor, cum istorisește Nichifor Calixt în Istoria Bisericească VII, 46. Tot asemenea măsuri ia și Conciliul din Laodicea, canon 29. Sabatul este o lege ceremonială a Vechiului Testament, ca și tăierea împrejur și interzicerea anumitor mâncări. Această lege a încetat în Noul Testament.

Sărbătoarea sâmbetei o aveau și Babilonienii (Dict. de la Bible, art. Sabat, Vigouroux). Se pare că evreii o țineau înainte de Legea dată de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai (Ieșire 16,23-30). Chiar cuvintele "adu-ți aminte" (Ieșire 20,8) presupun o cunoaștere anterioară. Sabatul a fost întărit ca să-și aducă aminte că Domnul i-a scos din robia Egiptului (Deut. 5,15). Profetul Osea spune că Dumnezeu a zis: "Voi face să înceteze toate veseliile ei (ale națiunii evreiești), sărbătorile ei și lunile noi și zilele de odihnă și toate prăznuirile ei" (Osea 2,13).

Întreg Noul Testament este o ridicare împotriva Sabatului. Dacă Isus intră în sinagogă sâmbăta, o face ca să afle pe iudeii ce erau adunați acolo și să le vorbească: "Intrară în Capernaum și, îndată, intrând sâmbăta în sinagogă, îi învăța" (Marcu 1,21); "Și, fiind sâmbătă, a început să învețe în sinagogă" (Marcu 6,2); "A venit în Nazaret unde crescuse și a intrat, după obiceiul său, în ziua sâmbetei în sinagogă și s-a sculat să citească" (Luca 4,16,31).

Dar Isus și Apostolii sunt persecutați pentru că nu țin sâmbăta: "Văzând fariseii, au zis: Iată ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cade a face sâmbăta" (a smulge spice) (Matei 12,2); "Și fariseii au zis: Vezi, de ce fac sâmbăta ce nu se cuvine?" (Marcu 2,24; Luca 6, 1-5). Mântuitorul vindecă sâmbăta pe omul cu mâna uscată: "Drept aceea, este permis a face bine sâmbăta" (Matei 12,10); "Și a zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde? Iar ei tăceau..." (Marcu 3,4); "Iar în altă sâmbătă a intrat în sinagogă și învăța. Și era acolo un om a cărui mână dreaptă era uscată. Iar fariseii îl pândeau, de-l va vindeca sâmbăta, ca să-i găsească vină..." (Luca 6,6).

Ba, chiar poruncește paraliticului de la scăldătoarea oilor: "Scoală-te, ia-ți patul și umblă" (Ioan 5,8). Isus mai zice: "Dacă omul primește tăierea împrejur sâmbăta, ca să nu se strice Legea lui Moise, vă mâniați pe mine că am făcut sâmbăta un om întreg sănătos?" (Ioan 7,23). Chiar și vindecarea orbului din naștere o face Isus sâmbăta: "Deci, ziceau unii din farisei: Omul acesta nu este de la Dumnezeu, că nu ține sâmbăta" (Ioan 9,16).

Sâmbăta, o vindecă pe femeia gârbovă: "Și învăța Isus în una din sinagogi, sâmbăta. Iată o femeie, gârbovă de 18 ani... și Isus i-a zis: Femeie, ești dezlegată de neputința ta..." (Luca 13,10,11). Tot demonstrativ vindecă în zi de sâmbătă pe omul cu boala de apă: "Iată, un om bolnav de hidropică era înaintea lui. Isus a întrebat de Lege pe învățători și pe farisei: Este îngăduit a vindeca sâmbăta, ori nu? Dar ei au tăcut; și luându-l de mână, l-a vindecat..." (Luca 14,2-6).

Întrebare: Pentru ce scrie că Dumnezeu s-a odihnit în ziua a șaptea? (Facere 2,2-5).

Răspuns: Dumnezeu nu a lucrat ca să fie obosit, creațiunea fiind un act al voinței, însă o spune pentru a da pildă evreilor să țină sâmbăta. Dumnezeu și acum lucrează (Ioan 5,17).

Întrebare: De ce zice Mântuitorul, vorbind de dărâmarea Ierusalimului: "Să nu fie fuga voastră iarna sau în zi de sâmbătă" (Matei 24,20).

Răspuns: Sâmbăta a fost fixată ca zi de odihnă: "Păziți, deci, ziua de odihnă, căci ea este sfântă" (Ieșire 31,14); "Șase zile să lucrați, iar ziua a șaptea să fie sfântă pentru voi, zi de odihnă, odihna Domnului" (Ieșire 35,2). În această zi de odihnă, evreii nu aveau voie să facă drumuri lungi. Nu se admitea decât 2000 de coți sau de pași, cca 1 km (Iosif Flaviu "Antichități iudaice"; Învățații Iudei Barachibas și Hillel). Dacă ar fi trebuit să fugă, nu puteau, fiind interzis să facă mai mult de 2000 de pași, astfel că ar fi fost prinși. Tot așa, dacă ar fi fost iarnă, greutățile unui drum ar fi fost foarte neplăcute.

Din cuvintele Mântuitorului "Să nu fie fuga voastră iarna sau în zi de sâmbătă" (Matei 24,20) nu se deduce că trebuie ținută sâmbăta. În acest caz ar trebui ținută, sărbătorită și iarna, adică anotimpul. Când Isus a vorbit, duminica nu era încă stabilită ca zi de odihnă. Această zi au întemeiat-o Apostolii în cinstea Învierii Domnului și a Pogorârii Duhului Sfânt, cele două mari sărbători ale creștinismului.

Întrebare: De ce au intrat Apostolii în sinagogă sâmbăta? Pavel intră și vorbește în sinagoga din Antiohia Pisidiei, într-o zi de sâmbătă (Fapte 13,14-17,27): "Și ieșind ei din sinagoga iudeilor, îl rugau neamurile ca, sâmbăta viitoare, să le grăiască lor cuvintele acestea" (Fapte 13,42-44); "Și, după obiceiul său, Pavel a intrat la ei și, în trei sâmbete, le-a grăit din Scriptură" (Fapte 17,2); "Și vorbea în sinagogă în fiecare sâmbătă" (Fapte 18,4)...

Răspuns: Apostolii, ca și Cristos, intrau în sinagogă pentru că acolo îi aflau pe iudei adunați. Însă creștinii aveau altă zi de odihnă, cum zice Sf. Pavel: "Nimeni să nu vă judece pe voi pentru mâncare sau băutură, sau pentru sărbătoare, sau pentru lună nouă, sau pentru sâmbătă" (Col. 2,16); "Acestea sunt umbra celor viitoare" zice Sf. Pavel (Col. 2,17).

Noi trebuie să ținem ceea ce am primit de la Apostoli și de la Sfinții Părinți care i-au cunoscut, în mare parte, și au luat aceste hotărâri după multă gândire. Pentru creștini, Ziua Învierii Domnului este cea mai mare sărbătoare, căci prin Patima, Crucea și învierea Sa, Isus ne-a răscumpărat din robia păcatului strămoșesc. Această zi merită toată considerația și atenția noastră. Așa cum ziua de vineri este post, în amintirea suferințelor, tot așa ziua de duminică este ziua biruinței lui Cristos.

Exemple: În timpul războiului franco-german din 1870, guvernul francez a ținut o ședință în palatul Arhiepiscopului din Tours. Un membru al guvernului, avocatul Cremieux, evreu, glumind, s-a adresat Arhiepiscopului zicând: "Preasfinția Voastră, credeți în Noul Testament și țineți Duminica; eu țin Vechiul Testament, cu sâmbăta. Ar trebui să stabilim care trebuie ținut?" Msgr. Guibert, Arhiepiscopul, a răspuns: "Dvs. sunteți jurist, deci știți foarte bine! Când cineva face două testamente, numai unul din ele este valabil. Ultimul îl exclude pe cel dintâi. Prin urmare, Duminica trebuie ținută".

Louis Veillot (1813-1883), ziarist catolic militant și director al ziarului "L'Univers" din Paris, istorisește următorul caz: Un vecin îl disprețuia pe altul pentru că mergea duminica la biserică să asculte Sfânta Liturghie. Acesta îi răspunde: Ce-ai zice dacă aș avea numai șapte franci și, întâlnind un cerșetor, i-aș da șase franci? - Aș spune că ești foarte darnic, i-a răspuns celălalt. - Dar ce-ai spune dacă acel sărac, în loc să-mi mulțumească, ar sări să mă sugrume ca să mi-l ia și pe cel rămas? - L-aș judeca foarte aspru, l-aș considera un derbedeu, vrednic de spânzurătoare! - Ei bine, ți-ai pronunțat propria osândă. Dumnezeu ți-a dat șase zile pentru lucru și a cerut să-i închini Lui a șaptea zi, dar tu i-o iei și pe aceasta!

Un cetățean îi zise unui cunoscut care mergea la biserică, fiind duminică: De ce mergi la biserică? Te poți ruga și acasă, Dumnezeu e pretutindeni! Creștinul îi răspunse: Și aerul este plin de vapori de apă peste tot, dar cine vrea să-și potolească setea, trebuie să meargă la fântână. Tomas Morus (1478-1535), cancelar al Angliei și martir, asculta și-l ajuta pe preot la Sfânta Liturghie. Curtenilor le spunea: E mai mare cinste pentru mine a servi la altarul lui Dumnezeu, decât a servi la curtea regelui!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire