pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Biblia răspunde
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 21.04.2004; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

22. DIVORȚUL

Divorțul este ruperea legală a căsătoriei. Noi nu ne ocupăm de călcarea dreptului natural, ci numai de împotrivirea la învățătura lui Isus Cristos. Toate Bisericile care admit sau practică divorțul sunt contrare Evangheliei.

Însuși Isus ne spune: "S-au apropiat de dânsul fariseii, ispitindu-l și zicând: Iertat îi este omului să-și lase femeia pentru orice pricină? Iar El răspunzând, le-a zis: N-ați citit că Acela ce a făcut pe om, din început bărbat și femeie i-a făcut? Și a zis: Pentru aceea va lăsa bărbatul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de femeia sa, și vor fi amândoi un trup. De aceea, mai mult nu sunt doi, ci un singur trup; deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă. Ei au zis: Atunci de ce a poruncit Moise să-i dea carte de slobozenie și să o lase? Zis-a lor: Pentru învârtoșarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să vă lăsați femeile, însă din început nu a fost așa. Iar Eu vă zic vouă că oricine își va lăsa femeia, fără numai pentru curvie, și va lua pe alta, săvârșește adulter; și cela ce ia pe cea lăsată, săvârșește adulter" (Matei 19,3-9).

În realitate, Moise le-a dat Evreilor această dispensă, cum citim în Deuteronom, 24,1-14: "Dacă va lua cineva femeie și se va însura cu ea, dar ea nu va afla har în ochii lui, fiindcă el a descoperit în ea ceva de ocară, îi va scrie carte de despărțire și o va slobozi din casa lui. După ce va ieși din casa lui, se va mărita cu alt bărbat". Traducerea nu-i prea clară. Gala Galaction traduce: "ceva de ocară"; Biblia de la Ierusalim: "une tare" - un cusur, un viciu; Vulgata: "aliquam foeditatem" - ceva respingător: hermafroditism, diformare, masochism, frigiditate, lesbianism?).

În timpul predicării Evangheliei, rabinul Sammai și cei din școala lui nu acordau divorț decât pentru caz de adulter. Hillel și școala lui dădeau drept de divorț pentru orice motiv. Însă, când abuzurile au început să crească și să se înmulțească divorțurile, vine Isus și stabilește legea naturală de la începuturile umanității: "De la începutul creațiunii, (un) bărbat și (o) femeie i-a făcut Dumnezeu". "Pentru aceea, va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de femeia sa, și vor fi amândoi un trup. Deci, mai mult nu sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă... Oricine își va lăsa femeia și va lua pe alta, preacurvește. Iar femeia, de-și va lăsa bărbatul și se va mărita cu altul, preacurvește" (Marcu 10,6-12). La Sf. Luca (16,18) se spune: "Tot cel ce-și lasă femeia și ia pe alta, preacurvește; și cel ce ia pe cea lăsată de bărbat, preacurvește".

Sf. Pavel, în Epistolele sale, scrie: "Femeia măritată este legată, prin lege, de bărbatul său atâta timp cât el trăiește; iar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului. Drept aceea, trăindu-i bărbatul, dacă ia alt bărbat, adulteră se cheamă că este; însă, de-i moare bărbatul, este liberă față de lege, încât nu mai este adulteră luând un alt bărbat" (Rom. 7,2-3). Iar la Corinteni scrie: "Celor căsătoriți le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat. Iar de se va despărți, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său. Iar bărbatul, pe femeie să nu o lase" (Cor. 9,10-12). Deci afirmă clar că legătura căsătoriei nu poate fi ruptă decât prin moartea unuia din soți.

Două versete din Sf. Matei (5,32; 19,9) par a ridica întrebări prin cuvintele "afară de pricină de curvie". Însă, la Sf. Marcu, Sf. Luca și Sf. Pavel, precum și în învățătura Bisericii de la început, se vede clar că desfacerea căsătoriei nu este permisă. "În afară de pricină de curvie" (Matei 5,32) și "în afară de curvie" (Matei 19,9), înseamnă că pentru adulter poate să o lase; aceasta se numește "despărțire de pat și de masă", dar bărbatul nu se poate căsători cu alta, sau femeia cu altul. Dacă adulterul ar putea despărți definitiv o căsătorie, ar fi foarte ușor ca unul din cei doi soți să-l comită și ar avea motiv de divorț.

Privilegiul Paulin. Sf. Pavel scrie, la I Corinteni 7,12-16, că: "Dacă un frate are o femeie necredincioasă, și ea voiește să viețuiască cu el, să nu se despartă de ea. Și femeia, dacă are bărbat necredincios, și el voiește să viețuiască cu ea, să nu-și lase bărbatul. Căci bărbatul necredincios se sfințește prin femeia credincioasă, și femeia necredincioasă se sfințește prin bărbatul credincios... Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora în cauză nu sunt legați; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace". Deci, dacă soțul rămas păgân refuză să reia viața conjugală, ori trăiește cu cel creștin vătămându-l pe Dumnezeu, atunci se pot despărți, cel creștin având dezlegare să se căsătorească cu un creștin. Privilegiul acesta este singurul care permite desfacerea căsătoriei. În alte cazuri, cei care desfac și divorțează sunt contra Evangheliei.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire