pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Biblia răspunde
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 21.04.2004; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

20. CARNEA DE PORC

În Legea Veche existau animale curate și necurate. Cele curate se puteau mânca, iar cele necurate, nu. Cap. 11 din Levitic explică această poruncă: "Vorbește fiilor lui Israel și spune-le: Iată animalele pe care le puteți mânca din toate patrupedele ce sunt pe pământ: oricare are copita despărțită și piciorul rășchirat și rumegă, le veți mânca. Dar nu veți mânca pe cele care nu rumegă și pe cele care nu au copita despărțită" (Lev. 11,2-4) Sau: "Voi veți face deosebire între animalele curate și necurate" (Lev. 20,25); "Să nu mâncați nici un lucru necurat" (Deut. 14,3-21).

Prima dată când găsim în Sfânta Scriptură această deosebire între curate și necurate, este la Facere 7,2. Dumnezeu spune lui Noe: "Să iei cu tine din toate animalele curate, câte șapte perechi... iar din animalele care nu sunt curate câte o pereche". Însă, când le-a creat Dumnezeu, toate au fost împreună și toate au fost bune: "Și a văzut Dumnezeu că toate sunt bune, și le-a binecuvântat zicând: Fiți rodnici și vă înmulțiți" (Facere 1,21-22).

Motivul alegerii mâncărurilor în Vechiul Testament este:

1) Animalele necurate simbolizează și închipuie anumite păcate, de exemplu: porcul, scăldându-se în noroi, închipuie murdăria. Tot porcul simbolizează lăcomia; iepurele simbolizează frica; leul mânia; vulpea viclenia etc.

2) Prin interzicerea anumitor alimente, Dumnezeu a separat pe Evrei de celelalte popoare înconjurătoare, care se închinau la idoli. Se știe că la mese se leagă cele mai multe prietenii, așa că dacă nu pot invita și primi oaspeți străini, rămân mai îndepărtați de ei, mărginindu-se la legături pur comerciale; de aceea le-a fost interzis contactul cu străinii. Din acest motiv îi spune Petru lui Corneliu: "Voi știți că iudeului nu-i este iertat să se alipească, sau să se apropie de cel de alt neam, dar mie Dumnezeu mi-a arătat că nici un om nu-i necurat sau spurcat" (Fapte 10,28; 11,3; Ioan 18,28). Pentru acest lucru, și pe Isus l-au judecat: "Și văzându-l cărturarii și fariseii că mănâncă cu vameșii și cu păcătoșii, au zis ucenicilor lui: Pentru ce mănâncă și bea cu vameșii și cu păcătoșii?" (Marcu 2,16; Luca 15,2).

3) În locul al treilea, opreliștea a fost dată pentru sănătatea poporului. Mai ales sângele este oprit, pentru că el este vehiculatorul germenilor infecțiilor. Tot din motive sanitare este interzisă atingerea de cadavre: "Tot cel ce va lua în mâini trupul lor, să-și spele hainele și necurat va fi până seara..." (Lev. 11,24-28). Mai ales să se ferească de reptile (Lev. 11,31).

În Noul Testament: încetând motivul pentru care a fost dată interdicția, încetează și Legea. Acum creștinii nu trebuie să fie separați de păgâni, ci trebuie să meargă la ei și să-i aducă la credință. Deci Legea Veche nu mai obligă: "Știu și sunt încredințat în Isus Cristos că nimic nu este spurcat în sine, ci numai celui ce i se pare că este spurcat, este spurcat" (Rom. 14,14; 14,20). Iar Corintenilor le scrie Sf. Pavel: "Mâncarea nu ne va recomanda înaintea lui Dumnezeu, căci nici de mâncăm nu ne prisosește, nici de nu mâncăm nu ne lipsește" (I Cor. 8,8; 10,23); "Tot ce se vinde în măcelărie mâncați, fără să mai întrebați de conștiință" (I Cor. 10, 27; Col. 2, 21; I Tim. 4, 3); "Acestea erau numai legiuiri pământești, despre mâncăruri, despre băuturi, despre felurite spălări; erau porunci până la vremea îndreptării..." (Evrei 9, 10).

La această libertate Sf. Pavel admite două excepții: pentru cei slabi și pentru cei necunoscători (Rom. 14,2; 14,20-23). Creștinii făcuți din Evrei, cum scrie el: "Făcutu-m-am iudeilor ca un iudeu, ca să dobândesc pe iudei; celor de sub Lege, ca un supus al Legii, nemaifiind eu sub Lege, ca să dobândesc pe cei de sub Lege" (I Cor. 9,20). Și pe Sf. Petru îl înfruntă pentru că, înainte, mânca cu păgânii, iar când au venit evreii trimiși de Iacob, a simulat că ține obiceiurile Legii Vechi, ca să nu-i scandalizeze (Gal. 2,11).

Porunca Mântuitorului este clară: "În orice oraș veți intra și vă vor primi, mâncați cele ce vă vor pune înainte" (Luca 10,8). Mâncarea și băutura nu au importanță, pentru că nu în ele stă Împărăția lui Dumnezeu: "Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie întru Duhul Sfânt" (Rom. 14,17); "Tot ce se vinde în măcelărie, mâncați" (I Cor. 10,25). Iar în măcelărie, era și carne de porc, cum citim la I Macabei (1,47). Trebuie să urmăm învățătura lui Cristos care zice: "Nu ceea ce intră pe gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om" (Matei 15,11).

Adventiștii Reformiști, o ramură a Sâmbătarilor, care țin multe din obiceiurile Legii Vechi - pe lângă celelalte erori -, nu mănâncă nici un fel de carne; abstinența lor nu ar fi nici o erezie, căci nu este nici o poruncă să mănânci carne, ba sunt și ordine călugărești care nu mănâncă decât legume. Greșeala lor este în a afirma că Isus a interzis carnea pentru urmașii lui. De fapt, ei se orientează după așa-zisele revelații ale Elenei White. Pentru persoane mature, regimul vegetarian nu are nici o urmare, însă pentru copiii care au nevoie de proteine concentrate, este primejdios, căci îi predispune la tuberculoză.

Pe lângă textele citate mai sus, de unde se vede clar că Isus a dat poruncă: "Mâncați tot ce vă vor pune înainte" (Luca 10,8) și că Apostolii au mâncat carne, Isus poruncește pescuirea minunată pe marea Tiberiadei (Luca 5,4-5). Isus însuși dă pilda cu năvodul în care s-a prins tot felul de pește: "Asemenea este împărăția cerurilor cu un năvod aruncat în mare și care adună tot felul de pește" (Matei 13,47); "S-a apropiat Isus și a luat pâinea și le-a dat; de asemenea, și pește" (Ioan 21,13).

Sigur că la Nunta din Cana Galileii nu s-au servit numai legume: "A treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii și era și Mama lui Isus acolo. Și a fost chemat și Isus cu ucenicii săi la nuntă" (Ioan 2,1-2). Este falsă afirmația că Isus nu a mâncat carne. Citim la Luca: "Și încă necrezând ei de bucurie și mirându-se, le-a zis: Aveți ceva de mâncare? Iar ei i-au dat pește fript și un fagure de miere și, luând, a mâncat înaintea lor" (Luca 24,41-43).

Ne-am putea închipui un ospăț fără carne? Și un invitat de onoare care să nu mănânce! Isus este invitat în casa lui Levi: "Și i-a făcut Levi un ospăț mare în casa sa. Și era mulțime multă de vameși și de alții... Fariseii și cărturarii murmurau și ziceau către Ucenici: De ce mâncați și beți cu vameșii și cu păcătoșii?" (Luca 5,29-30). Tot așa, Isus este invitat în casa lui Simon Leprosul: "Și fiind Isus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, venit-a o femeie având un vas de alabastru cu mir de mare preț și l-a turnat pe capul Lui pe când ședea la masă..." (Matei 26,6-7); și la Luca: "Iar unul din farisei l-a rugat pe Isus să mănânce cu el" (Luca 7,36).

Nu încape nici o îndoială că, la aceste mese, s-a servit și carne. Erau mese date în cinstea unui oaspete deosebit, de aceea se revoltă cărturarii: "De ce mănâncă și bea învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii?" (Matei 9,11; Marcu 2,16). Dacă Isus n-ar fi mâncat carne, Ucenicii ar fi menționat în Evanghelii, ori s-ar fi comentat în Epistolele Apostolilor...
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire