pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Biblia răspunde
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 21.04.2004; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

2. BISERICA

Biserica, sau poporul lui Dumnezeu, are în Sfânta Scriptură diferite denumiri:

  • Biserica mea (Matei 16,18);

  • Împărăția lui Dumnezeu (Luca 10,9);

  • Cetatea lui Dumnezeu (Ev. 12,22);

  • Casa lui Dumnezeu (I Tim. 3,15; I Petru 4,17; Matei 12,4);

  • Templul lui Dumnezeu (Efeseni 2,21);

  • Poporul dobândirii (I Petru 2,9);

  • Ierusalim (Apocalips 3,12; 21, 2,10);

  • Trupul lui Cristos (Efes. 4,12; 1,23; Rom. 12,5; I Cor. 12,12; Colos. 1,18,24);

  • Stâlp și întărire a adevărului (I Tim. 3,15);

  • Turmă (Ioan 10,16).

Biserica a fost întemeiată de Isus Cristos pe Petru: "Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea și porțile iadului nu o vor birui" (Matei 16,18). Petru va fi ajutat de către ceilalți Apostoli: "Oricâte veți lega pe pământ, vor fi legate și în cer, și oricâte veți dezlega pe pământ, vor fi dezlegate și în cer!" (Matei 18,18).

La început, Biserica s-a format în trei locuri:

  • La Ierusalim, unde a numărat la început 120 de credincioși (Fapte 1,15), apoi se ridică numărul la 3000 de suflete (Fapte 2,41), iar mai pe urmă "o mare mulțime de preoți veneau la credință" (Fapte 6,7);

  • Al doilea centru este Antiohia (Fapte 11,19). Aici au primit pentru prima dată numele de "creștini" (Fapte 11,26);

  • Al treilea centru este Roma, cu Biserica întemeiată de Sf. Petru.

Când Sf. Pavel a scris epistola către Romani, nu fusese încă la Roma, dar constată că credința lor este vestită în toată lumea (Rom. 1, 8). Aici erau cei mai mulți creștini. Scriitorul păgân, Tacitus, scrie că au fost omorâți "nenumărată mulțime de creștini" (ingens multitudo christianorum - cf. Anale V, 44). La Roma au murit Sf. Petru și Pavel în anul 67 d. Cr. De aici s-a răspândit credința în toată lumea.

Iată cum s-a format Biserica:

  • Mântuitorul a ales 12 apostoli (Marcu 3,16) pe care îi face "pescari de oameni" (Marcu 1,17);

  • Pe aceștia îi învață credința (Marcu 4,34);

  • Le dă căpetenie pe Petru (Matei 16,16-19; Luca 22,31-32; Ioan 21,15-17);

  • Le dă sacramentul Preoției la Cina cea de Taină, zicând: "Aceasta să o faceți întru pomenirea mea" (Luca 22,19).

Aceasta este Biserica învățătoare de care trebuie să asculte credincioșii: "Cel ce nu ascultă de Biserică, să-ți fie ție ca un păgân și vameș" (Matei 18,17).

Obiecție. Ca să îndepărteze pe credincioși de Biserică, sectarii spun că nu trebuie să mergi la biserică, pentru că Biserica o formează credincioșii, nu zidurile.

Răspuns. Biserica este adunarea credincioșilor care au aceeași credință, aceleași sacramente și același conducător. Deci, este adevărat că Biserica este formată din credincioși, nu din pietre. Clădirii în care se adună credincioșii i se spune tot biserică, după cum școala este formată din profesori și elevi, dar clădirii i se zice școală; tot așa se zice: primărie, judecătorie etc.

Obiecție. Nu Biserica te mântuiește, ci credința.

Răspuns. Când mărturisim în Crez "Cred într-Una Sfântă... Biserică", nu în ziduri sau adunare credem, ci în învățătura dată de Mântuitorul, pe care o păstrează și o învață Biserica, adică credința, poruncile și Sfintele Taine. Această instituție care păstrează, împlinește și răspândește credința, este mărturisită de noi: "El zicea: pocăiți-vă, căci împărăția cerurilor este aproape" (Matei 3,2); "Atunci împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi" (Matei 12,28); "Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat..." (Matei 13,24; 13,31,33,45,47); "Vouă v-a fost dat să cunoașteți taina împărăției lui Dumnezeu" (Marcu 4,11; 26,30); "Trebuie să vestesc Evanghelia împărăției lui Dumnezeu" (Luca 4,43; 12,32).

"Împărăția cerurilor", cum este uneori numită Biserica în Evanghelii, câteodată are înțeles de harul lui Dumnezeu (Matei 22,2; 25,1; Luca 17,21; Rom. 14,17). Alteori are înțeles de fericirea cerească, sau rai (Matei 5,3; 19,14; 7,21; 5,20). Când nu are înțeles de har și rai, este vorba de Biserică, în care credem noi, adică în împărăția lui Dumnezeu.

Obiecție. Biserica este sufletul omului, deci fiecare se poate ruga acasă, fără să meargă la biserică. Sf. Pavel scrie: "Nu știți că sunteți Biserica lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește întru voi?" (I Cor. 3,16). "De va strica cineva casa lui Dumnezeu, strica-l-va pe acela Dumnezeu, căci Biserica lui Dumnezeu este sfântă, care sunteți voi" (I Cor. 3,17). "Doar voi sunteți Biserica lui Dumnezeu celui viu" (II Cor. 6,16); "Nu știți că trupul vostru este Biserica Sfântului Duh care locuiește întru voi, pe care l-ați primit de la Dumnezeu și nu sunteți ai voștri?" (I Cor. 6,19).

Răspuns. Creștinul, prin Botez și prin Sfântul Mir, primește pe Sfântul Duh care locuiește în sufletul fără păcat ca într-o biserică. De aceea scrie Sf. Pavel: "Nu știți că sunteți Biserica lui Dumnezeu și Duhul lui Dumnezeu locuiește întru voi?" (I Cor. 3,16). De aceea ne și rugăm noi în rugăciunea Împărate Ceresc: "Vino și te așează întru noi..." De aici nu înseamnă că nu trebuie biserică, fiindcă citim și în Faptele Apostolilor: "Fiind în toate zilele cu toții în biserică" (2,46).

Biserica se mai numește și Casa Domnului, cum este scris: "Cum a intrat în Casa Domnului și a mâncat pâinile punerii înainte" (Matei 12,4); "Ori biserica lui Dumnezeu o disprețuiți" (I Cor. 11,22). Sunt unele limbi în care se face deosebire între clădirea bisericii și comunitate. În românește, nu. Dar, când se scrie despre edificiu, se scrie cu literă mică, iar când e vorba de instituție, se scrie cu literă mare.

Obiecție: "Domnul nu locuiește în case făcute de mâini omenești", cum zice profetul (Fapte 7,48).

Răspuns: Aceasta se înțelege așa: Dumnezeu este necuprins și, întrucât este nemărginit, nu-l poate cuprinde o casă făcută de mâini omenești. Aceasta o spune și împăratul Solomon, la sfințirea templului din Ierusalim: "Nici cerurile și cerurile cerurilor nu te pot cuprinde" (II Cronici 6,18). Totuși, Dumnezeu a primit templul ce l-a zidit Solomon și-i spune: "Eu am auzit rugăciunea ta și am ales acest loc ca o masă de jertfă" (II Cron. 7,12). De aceea se și numește Casa Domnului.

Dumnezeu este prezent în lume în mai multe feluri:

a) Este de față pretutindeni, fiindcă este nemărginit. "Cerul și cerul cerurilor nu-l pot cuprinde" (I Regi 8,27; Psalm 145/144); "Dumnezeul nostru este mare și plin de putere, înțelepciunea lui este nemărginită" (Ps. 147/146); "Poți tu să pătrunzi adâncimea lui Dumnezeu, poți pătrunde desăvârșirea celui atotputernic?" (Iov 11,7-9); "Domnul este Dumnezeu, sus în cer și jos pe pământ" (Deuteronom 4,39).

b) Dumnezeu este de față și în membrii Bisericii care formează Trupul Mistic (de taină) al Mântuitorului: "Așa, mulți suntem un trup în Cristos" (Rom. 12,5); "El este capul trupului Bisericii" (Col. 1,18); "Dar nu știți că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Cristos?" (I Cor. 6,15).

c) Dar, mai ales, Isus este de față în Sfânta Cuminecătură, care este Trupul și Sângele Domnului, necontenit prezent pe altarele noastre.

Exemplu: Marius Victorinus, un vestit avocat roman, a devenit creștin, dar, fiindcă avea mare clientelă între păgâni, nu a îndrăznit să se mărturisească în public, să se știe că este ucenicul Răstignitului. Într-o zi i-a spus Sfântului Simplicianus: "Și eu sunt creștin, dar numai în secret!" - "Tu nu ești creștin, căci nu te-am văzut niciodată în biserică!" - "Dar pietrele unei clădiri fac pe om creștin?" - "Nu, a răspuns Simplicianus, pietrele nu-l fac pe om creștin, dar mărturisirea credinței este necesară. Isus a spus: Cel ce se rușinează de mine înaintea oamenilor, și Fiul Omului se va rușina de el când va veni întru mărirea Sa" (Luca 9,26)." Marius Victorinus a luat și a citit acest text din Evanghelie și a meditat, devenind un bun creștin (Spirago, pag. 73).

Isus este prezent în Sfânta Euharistie (Cuminecătură). Sf. Francisc de Sales (1569-1622) discuta cu un calvin din Annecy despre prezența reală a lui Isus în Sfânta Euharistie. I-a citit din Sfânta Scriptură ce a promis Domnul: "Cel ce mănâncă Trupul meu și bea sângele Meu, are viață veșnică" (Ioan 6,54). Apoi cum a întemeiat Sfânta Euharistie (Luca 22, 19,20), dar opozantul nu credea. În ziua următoare, când s-a dus la biserică pentru adorație, a auzit înapoia sa un zgomot; întorcându-se, mirat, l-a văzut pe calvinul cu care discutase în ziua precedentă. "De ieri m-am lăsat încuiat aici în biserică să văd ce faci când ești singur cu Isus. Crezi că e de față! Acum am constatat credința ta! Sunt convins, acum cred și eu!"
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire