pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Biblia răspunde
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 21.04.2004; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

18. PRIMATUL SFÂNTULUI PETRU

Mântuitorul i-a promis sfântului Petru că-l va pune cap al Bisericii Sale: "Tu ești Petru (chefa, în aramaică; petra, în greacă și în latină, și înseamnă piatră) și pe această piatră voi zidi Biserica mea, și porțile iadului nu o vor birui. Ție îți voi da cheile împărăției cerurilor și orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri, și orice vei lega pe pământ, va fi legat și în ceruri" (Matei 16,18-19).

Acest text este așa de clar încât cei ce-l neagă recurg la o afirmație copilărească, zicând că Isus când a spus "pe această piatră voi zidi" a arătat spre sine. Scornitură greșită, căci Evangheliile nu o spun, și nu are nici un temei în Scriptură sau Tradiție. De altfel, cuvintele "Tu", "Ție" și "vei", arată clar că vorbește lui Petru și despre Petru.

Întâietatea lui Petru este clar arătată de Evangheliști și recunoscută de ceilalți Apostoli. Astfel:

a) În cele patru liste ale Apostolilor, Petru este totdeauna numit primul: "Cel dintâi, Simon" (Matei 10,2-4; Marcu 3,16-19; Luca 6,14; Fapte 1,13), deși nu Petru a fost cel dintâi chemat, ci Andrei, fratele său (Ioan 1,35-40). Iar cel mai bătrân dintre Apostoli a fost Iacob. Totuși, Sf. Evanghelist Matei îl numește: "Cel dintâi, Simon, ce se numește Petru" (Matei 10,2), pentru a se arăta că a fost căpetenia Apostolilor.

b) Când Isus alege numai doi sau trei dintre Apostoli, pentru vreo misiune specială, Petru este totdeauna între ei și este cel dintâi. De exemplu, la învierea fiicei lui Iair: "Și n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru, și pe Iacob, și pe Ioan" (Marcu 5,37); "N-a lăsat pe nimeni să intre cu el, decât numai pe Petru, și pe Ioan, și pe Iacob..." (Luca 8,51).

Tot așa, la Schimbarea la Față: "Și, după șase zile, a luat Isus cu sine pe Petru, și pe Iacob, și pe Ioan..." (Marcu 9,2). În grădina Ghetsimani: "Și luând cu sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zevedei" (Matei 26,37; Marcu 14,33). La pregătirea Cinei de pe urmă: "Și a trimis pe Petru și pe Ioan..." (Luca 22,8). De asemenea, Petru a fost primul martor al învierii, dintre Apostoli: "Care ziceau că Domnul a înviat cu adevărat și S-a arătat lui Simon" (Luca 24,34); iar la Corinteni citim: "Și că s-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece..." (15,5).

c) Lui Petru îi dă o atenție deosebită. Pentru el plătește darea: "Mergând la mare, aruncă undița, iar peștele care va ieși întâi - ia-l, deschide-i gura și vei găsi un statir (monedă de argint, nota noastră), pe acela luându-l dă-l lor pentru Mine și pentru tine" (Matei 17,27). În casa lui Petru poposește, la Capernaum: "Au venit în casa lui Simon și a lui Andrei..." (Marcu 1,29). Din barca lui Petru, Isus predică: "Și, urcându-se în una din corăbii care era a lui Simon..." (Luca 5,3).

Din motivul că Isus îi dă această demnitate de șef, Petru vorbește în numele celorlalți: "Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă ești tu..." (Matei 14,28); "Petru, răspunzând, a zis: lămurește-ne pilda aceasta" (Matei 15,15); "Răspunzând, Petru a zis: Doamne, bine este nouă să fim aici" (Matei 17,4); "Petru a zis: Doamne, de câte ori va greși față de mine fratele meu și-i voi ierta lui?" (Matei 18,21); "Petru, răspunzând, a zis: Iată noi am lăsat toate..." (Matei 19,27); "Răspunzând, Petru a zis: Tu ești Cristosul" (Marcu 8,29; 10,28; 11,21; 14,29); "Toți lepădându-se, Petru și ceilalți... au zis" (Luca 8,45); "Petru, răspunzând, a zis: Cristosul lui Dumnezeu" (Luca 9,20); "A zis Petru: Doamne, nouă ne spui pilda aceasta?" (Luca 12,41); "Petru a zis: Iată noi, lăsând toate ale noastre, am urmat Ție" (Luca 18,28).

"Și a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu, iar Eu m-am rugat pentru tine ca să nu piară credința ta, și tu, oarecând întorcându-te, să întărești pe frații tăi" (Luca 22,31-32). Câtă grijă a avut Mântuitorul de Petru! Pentru nici unul din Ucenici nu se roagă în mod deosebit Isus, așa cum se roagă pentru Petru. Acesta este semn că pe el l-a pregătit pentru un scop deosebit: "ca tu... să întărești pe frații tăi...!" (Luca 22,32); "Simon Petru i-a răspuns: Doamne, la cine vom merge? Tu ai cuvintele vieții celei veșnice" (Ioan 6,68; 13,6-10).

d) Isus dă o importanță deosebită lui Petru când îl formează; îl ceartă când greșește: "Isus, întinzând îndată mâna, i-a zis: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?" (Matei 14,31), când Petru umblă pe apă. "Isus l-a certat pe Petru și i-a zis: Mergi înapoia mea, satano. Nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor" (Marcu 8,33); "Isus i-a zis: cel care a făcut baie, n-are nevoie să-i fie spălate decât picioarele" (Ioan 13,10).

Isus îl învrednicește și de minuni: "Și, făcând aceasta, au prins mulțime mare de pește" (Luca 5,6); "Simon Petru a tras mreaja la țărm, plină de pești mari, o sută cincizeci și trei, și atâția fiind nu s-a rupt mreaja" (Ioan 21,11); "Isus i-a zis: Vino! Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă și a venit către Isus" (Matei 14,29).

Lui Petru îi anunță Domnul învierea Sa: "Ci mergeți de spuneți Ucenicilor Lui și lui Petru, că va merge în Galileia..." (Marcu 16,7). De asemenea, îi profețește martiriul pe cruce: "Adevărat, adevărat zic ție: când erai mai tânăr te încingeai singur și umblai unde voiai, iar când vei fi bătrân vei întinde mâinile tale și altul te va încinge și te va duce unde tu nu voiești..." (Ioan 21,18). Pentru Simon se roagă în mod deosebit: "... ca după ce te vei fi întors (a doua convertire), să întărești pe frații tăi" (Luca 22,31-34).

e) Isus îi dă lui Petru conducerea Apostolilor și a credincioșilor, la marea Tiberiadei, după înviere, când i-a zis: "Paște mielușeii mei, paște oile mele!" (Ioan 21,15-17). Prin aceste cuvinte, Mântuitorul i-a conferit lui Petru primatul de jurisdicție peste întreaga Biserică: Episcopi, preoți și credincioși.

Obiecție: Ca să răstoarne promisiunea primatului anunțat de Mântuitorul (Matei 16,13-20), dușmanii lui au venit cu scornituri, spunând că textul "Tu ești Petru..." de la Matei 16,13-20 ar fi fost introdus în Sfânta Scriptură mai târziu, prin sec. II-IV, de către creștinii iudaizanți, ca să scadă autoritatea Sf. Pavel și să-l arate mai mare pe Petru.

Răspuns: Textul "Tu ești Petru...", este scris de Evanghelistul Matei, dovadă sunt aramaismele următoare: " nu trupul și sângele"; "Fiul lui Dumnezeu celui viu"; "porțile iadului"; "a lega și a dezlega". Toate acestea sunt expresii traduse din evreiește (aramaică). Cei ce susțin neautenticitatea, nu au nici un argument. Toate manuscrisele și codicele vechi (ca Sinaitic și Vatican) cuprind textul de la Matei 16,13-20.

Sfinții Părinți, de asemenea, îl citează: Sf. Epifaniu (200) în cartea sa "Haereses"; Eusebiu din Cezareea (263-340) în cartea "Demonstrația Evanghelică"; Tatian (150) în cartea "Diatessaron"; Sf. Efrem Sirul (379) în cartea "Comentarii la Isaia".

Întrebare: De ce lipsește acest text din Evangheliștii Marcu și Luca?

Răspuns: Această lipsă din Marcu și Luca o explică deja Eusebiu din Cezareea în cartea sa "Demonstrația Evanghelică" (I,3-5). Marcu a scris Evanghelia după predicarea lui Petru. El lasă afară tot ce este spre lauda lui Petru care, din umilință, nu vorbea despre el. Iar Luca a scris după conținutul Evangheliei lui Marcu, de aceea lipsește la aceștia doi. Iar Ioan a scris numai ceea ce nu se cuprindea în primii trei Evangheliști.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire