pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Biblia răspunde
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 21.04.2004; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

16. SFÂNTA CUMINECĂTURĂ

Momentul cel mai important din Sfânta Liturghie este Prefacerea, atunci când, la cuvintele preotului: "Luați, mâncați, acesta este trupul Meu... Luați... și beți, acesta este sângele Meu..." (Matei 26, 26; Marcu 14, 22-24; Luca 22, 19-20), Isus se coboară pe altar în mod nevăzut, repetând întreaga dramă a Patimilor și Răstignirii Sale. El se oferă Tatălui ceresc, jertfă pentru păcatele omenirii. Încă înainte de a întemeia această taină, Mântuitorul a promis-o. Citim în Evanghelia Sf. Ioan: "Pâinea care o voi da Eu, trupul Meu este, pe care-l voi da pentru viața lumii... Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața de veci..." (Ioan 6, 35-51); "Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi..." (Ioan 6, 53-58).

Isus s-a exprimat clar și precis, împlinind întocmai ceea ce a promis prin instituirea tainei Sfintei Cuminecături la Cina cea de Taină, în Joia mare. Dar Isus i-a iubit atât de mult pe oameni, încât nu a rămas numai într-un singur loc, la Ierusalim sau în Antiohia, ci în toate bisericile din lumea întreagă, unde se săvârșește Sfânta Liturghie. Pe pământ se celebrează în 24 de ore aproape 400.000 de liturghii, ceea ce revine circa 280 de consacrări în fiecare minut. Astfel că, de la polul Nord până în insulele îndepărtate ale Pacificului, este un singur altar pe care "Mielul cel înjunghiat de la începutul lumii" (Apocalips 13, 8) se oferă Tatălui ceresc, jertfă pentru păcatele omenirii.

Deci, astăzi, la Sfânta Liturghie, preoții nu fac altceva decât ce au făcut Apostolii la "Frângerea Pâinii" sau la "Cina Domnului". Să nu uităm, însă, că Sfânta Liturghie o pot săvârși numai adevărații preoți, care au primit acest sacrament de la Episcop, care au această putere primită, prin succesiune, chiar de la Apostoli.

Pentru ca să ne dovedească prezența sa în Sfânta Cuminecătură, Isus a făcut o mulțime de minuni, prin care se vede clar că El, fiind Stăpânul naturii și legilor fizice, poate face excepție de la ele, uimind oamenii de știință prin ingeniozitatea și durata acestor fenomene.

Exemple: Istoricul Albert Kranz ne spune că, în timp ce împăratul Carol cel Mare (742-814) sărbătorea Paștile în Saxonia unde erau armatele sale, Ducele saxonilor, Wittchind, încă păgân, s-a furișat în biserica unde se celebra Sfânta Liturghie. La Consacrare, Wittchind a văzut în mâinile preotului un copilaș încântător și plin de lumină... Viziunea îl fermeca și îl converti. Ceru botezul și, ducând cu sine misionari, încreștină întreaga Saxonie.

Miracolul din Lanciano. În secolul VIII, în micuța biserică din Lanciano, localitate la sud de Pescara (Italia), s-a produs un fenomen extraordinar, care durează până în zilele noastre: la Sfânta Liturghie, preotul, în momentul consacrării, a avut o îndoială asupra prezenței reale a lui Isus pe altar. Deodată, sub ochii preotului, ostia de pe patenă a devenit o bucată de carne proaspătă, iar în potir vinul s-a coagulat în cinci cheaguri de sânge. Minunea a fost văzută de toți credincioșii care erau de față. Acest fenomen extraordinar s-a păstrat până în zilele noastre. La 18 noiembrie 1970, cu autorizația Romei, un grup de experți au efectuat diferite analize de laborator. După trei luni de cercetări, profesorii Linoli și Bertelli au dat în scris următoarele concluzii: bucata de carne provine din inima unei persoane vii; sângele coagulat este de la aceeași persoană, având aceeași grupă sanguină (AB); atât bucata de carne, care este un țesut din miocard, cât și sângele coagulat s-au conservat, expuse la acțiunea agenților fizici, biologici și atmosferici, fără nici o îngrijire specială, timp de 12 secole, în mod inexplicabil, rămânând un fenomen extraordinar...

Încă un amănunt inexplicabil: dacă se cântărește o picătură din acel sânge coagulat, se constată că are aceeași greutate pe care o au toate cele cinci picături împreună. Se pare că Dumnezeu "se joacă", uneori, chiar și cu greutatea normală a obiectelor... Pelerini din lumea întreagă vin aici să venereze ostia devenită carne și vinul transformat în sânge acum 12 secole, care se păstrează deasupra altarului într-un relicvariu.

Un alt miracol al Sfintei Cuminecături este ajunul total, fără nici un fel de hrană sau băutură, ani îndelungați; astfel:

Sf. Ecaterina de Siena (1347-1380), de la jumătatea vieții se hrănea numai cu Sfânta Cuminecătură. Dacă, din ascultare, era obligată să mănânce, i se făcea rău. Ea zicea: "Sfânta Ostie mă hrănește atât de bine, că nu am dorință pentru nici o altă hrană".

Sf. Nicolae de Flue (1417-1487), patron al Elveției, a trăit 19 ani numai cu Sfânta Cuminecătură, fiind spionat chiar de reprezentanții guvernului de la Berna.

Tereza Neumann (1898-1962) a trăit timp de 36 de ani numai cu Sfânta Ostie pe care o primea zilnic. Întrebată cu ce trăiește, zicea simplu: "Cu Isus!" A purtat rănile Mântuitorului și a suferit de peste 700 de ori întreaga dramă a Patimilor, fiind urmărită și ținută sub observație chiar de medici atei, necredincioși care, până la urmă, s-au convertit.

Marta Robin (1902-1981) a ajuns complet paralizată și oarbă. Timp de 50 de ani, singurul aliment i-a fost Sfânta Cuminecătură. Ea zicea despre Isus din Sfânta Ostie: "Isus este prezent în ostie ca o ființă vie în trupul meu. Cristos este totul în toate! în clipa aceea simt că Isus este în toată ființa mea, mă simt detașată de corp, sunt în afară de timp... plutesc în Dumnezeu!"

Sunt și alte cazuri de ajun perpetuu. Toate acestea ne demonstrează puterea Sfintei Cuminecături și dragostea lui Isus față de noi, oamenii. El a voit nu numai să se coboare la Sfânta Liturghie, ci să rămână în continuare, zi și noapte, pe altarele noastre, ascuns în chivot. În cea mai mare parte a timpului, este singur...

Să ne apropiem cu "frică și cutremur" de marea Taină a Sfintei Cuminecături. Să nu ni se pară că suntem nevrednici. Nu vom fi vrednici niciodată, dar Isus este Iubirea adevărată, este Păstorul cel Bun care ne așteaptă; căci El a zis: "Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi!" (Matei 11, 28); "Eu sunt Pâinea vieții, cel care vine la Mine nu va flămânzi!" (Ioan 6, 35); "Eu sunt Pâinea cea vie, care s-a coborât din cer. De va mânca cineva din pâinea aceasta, viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este Trupul Meu..."; "Cel care mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu, are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi..." (Ioan 6, 51-58).

Să avem toată convingerea că Isus este prezent în Sfânta Cuminecătură, așa cum a fost în viața publică sau pe Calvar.

Exemplu: Padre Pio (1887-1968) a purtat în trupul său, timp de 50 de ani, rănile Mântuitorului. O scriitoare poloneză, Maria Winowska - mergând din curiozitate la San Giovani Rotondo, mănăstire în care locuia Padre Pio (Italia) -, descrie celebrarea Sfintei Liturghii de către acest călugăr capucin: "Abia rostește primele rugăciuni și toată înfățișarea i se schimbă... Padre Pio a trecut în altă lume... o lume ascunsă și opacă pentru noi, cei din jurul său. Asistența este fascinată, subjugată de misterul ce învăluie întreaga ființă a preotului. Noi încercăm senzația unor orbi față de cei care văd... emoția mă sufocă. Acest preot ne poartă într-o altă lume, într-o dimensiune nouă, unde timpul își schimbă sensul... privirea preotului este dincolo de prezent... Eram indiferentă înainte, dar, după această Liturghie, toată ființa mea s-a transformat. Acum cred!"
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire