pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Biblia răspunde
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 21.04.2004; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

15. SFÂNTA LITURGHIE

Sfânta Liturghie este sacrificiul (jertfa) Legii celei Noi, în care, sub formă de pâine și de vin, se jertfește însuși Trupul și Sângele Domnului nostru Isus Cristos. Apostolii au slujit Sf. Liturghie de la început. Ea se mai numea și frângerea Pâinii: "Și nu lipseau de la învățătura Apostolilor, de la împărtășire, de la frângerea pâinii și de la rugăciune" (Fapte 2,42); "Și ei povesteau cele ce se întâmplaseră pe cale și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii" (Luca 24,35); "Iar Isus, luând pâine și binecuvântând, a frânt și, dând ucenicilor, a zis: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu. Și, luând paharul și mulțumind, le-a dat zicând: Beți dintru acesta toți..." (Matei 26,26); "... a luat Isus pâinea și, binecuvântând, a frânt și le-a dat lor și a zis: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu... Și luând paharul, mulțumind, a zis lor: Acesta este sângele Meu, al Legii celei noi" (Marcu 14,22-24); "Și, mulțumind, a frânt și a zis: Luați, mâncați, acesta este Trupul meu... Asemenea și paharul, după cină, zicând: Acest pahar este Legea cea Nouă întru sângele Meu" (I Cor. 11,24-25).

Întrucât la Sf. Liturghie se frângea pâinea și se împărțea credincioșilor, a rămas numele de frângerea pâinii (Fapte 20,7; 27,35; I Cor. 10,3-4). Sf. Pavel o mai numea Cina Domnului: "Drept aceea, când vă adunați laolaltă nu mai mâncați Cina Domnului, căci fiecare își pune cina sa mai înainte spre mâncare, și așa, unul este flămând, iar altul se îndoapă" (I Cor. 11,20-21).

În Vechiul Testament, Sfânta jertfă Liturgică a fost închipuită prin mielul pascal: "Vorbește la toată obștea lui Israel: în ziua a zecea a lunii acesteia, să ia fiecare cap de familie un miel... în ziua a 14 a lunii, toată obștea fiilor lui Israel să-l junghie spre seară..." (Ieșire 12,3-11). "Ziua aceasta să fie spre pomenire" (Ieșire 12,14); "Ochii voștri vor vedea, și voi veți spune: Mărit este Domnul dincolo de hotarele lui Israel... Căci de la răsăritul soarelui și până la apusul lui, mare este numele meu printre neamuri; și în orice parte se aduc jertfe de tămâie pentru numele Meu și prinoase curate, căci mare este numele Meu între neamuri..." (Malahia 1,1-10). Deci, această jertfă se va oferi lui Dumnezeu de către toate popoarele.

Mântuitorul a întemeiat această jertfă și a poruncit Apostolilor să o aducă lui Dumnezeu: "Căci eu am primit de la Domnul ce v-am și dat, că Domnul Isus, în noaptea în care a și fost vândut, a luat pâine și, mulțumind, a frânt-o și a zis: 'Acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; aceasta să o faceți întru amintirea mea. Tot așa a luat paharul, după cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu'" (I Cor. 11,23-26).

Mântuitorul a dat poruncă Apostolilor să aducă această jertfă: "Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea" (Matei 26, 26; Marcu 14, 22; Luca 22,19-20). Conform acestei porunci a Mântuitorului, Apostolii au oferit lui Dumnezeu jertfa Liturgică: "Și nu lipseau de la învățătura Apostolilor, de la împărtășire, de la frângerea pâinii și de la rugăciune" (Fapte 2, 42-46). Sfânta Liturghie se celebra seara și se țineau predici: "În ziua întâi a săptămânii, adunându-ne să frângem pâinea... Pavel a început să vorbească și a prelungit cuvântul lui până la miezul nopții" (Fapte 20, 7-8; 20, 7). Se cântau și Psalmi și se făceau rugăciuni. "Lăudând pe Dumnezeu și având har la tot poporul" (Fapte 2,47).

Poporul se împărtășea la aceste întâlniri unde se slujea Sf. Liturghie, precum citim la Corinteni: "Paharul binecuvântării pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtășirea cu sângele lui Cristos? Pâinea pe care o frângem, nu este, oare, împărtășirea cu trupul lui Cristos?" (I Cor. 10,16); "Oricine va mânca pâinea aceasta, sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat față de trupul și sângele Domnului" (I Cor. 11, 27).

Sfânta Liturghie, fiind întemeiată chiar de Mântuitorul, este forma cea mai completă de rugăciune. Zice Părintele Cochem (evreu convertit): "Realitatea și acțiunea Sf. Liturghii este atât de sublimă încât scapă minții omenești. Nici serafimii nu pot pricepe toată măreția Sf. Liturghii, dar cum am putea s-o pricepem noi?"

Dacă Sf. Liturghie s-ar celebra numai într-un loc pe pământ, cum și-ar vinde oamenii averile ca să poată ajunge acolo, măcar o dată în viață, iar noi, care avem biserici aproape de locuințele noastre, suntem atât de nepăsători, cu toate că aici găsim hrana necesară pentru sufletul nostru!

Exemple: În centrul Africii, în apropierea Lacului Stanley, se construia o cale ferată. La această lucrare au fost angajați băștinași, foști canibali, încreștinați de misionarii francezi. Acești muncitori mergeau să asculte Sf. Liturghie, străbătând, în fiecare sâmbătă, 70 km. până la cea mai apropiată misiune catolică. Iar duminica după masă se întorceau la locul de muncă.

Alexandru Manzoni (1785-1873), mare scriitor italian autorul celebrului roman "Logodnicii" (I promessi sposi), nu lipsea niciodată de la Sfânta Liturghie. Dacă ai săi căutau ceva motive să nu meargă, el răspundea: "Dacă unul din voi ar fi câștigat un mare loz la loterie și azi ar fi ultima zi să scoată banii, ar face totul ca să se ducă. Dar o Sfântă Liturghie este mai de preț decât toate averile lumii la un loc!"

Rugăciunea din timpul Liturghiei este înnobilată prin jertfa lui Isus, întocmai așa cum o monedă de aramă își schimbă valoarea dacă este aruncată într-un vas cu aur topit. Harurile care se primesc la Sfânta Liturghie sunt imense și nebănuite; totuși, credincioșii sunt atât de indiferenți și nepăsători. Cei care au înțeles cât prețuiește o Sfântă Liturghie au fost gata de multe ori să înfrunte și moartea.

Exemple: Sfânta Anisia a fost întâlnită (în anul 305) de soldații împăratului Dioclețian tocmai când se ducea, într-o duminică, la Sfânta Liturghie. "Unde mergi?", o întrebară soldații care, probabil, o urmăreau. Anisia, de frică, își făcu semnul crucii. Soldații, mai furioși, o întrebară: "Cine ești și unde mergi?" Ea prinse curaj și le zise: "Sunt creștină și merg la adunarea creștinilor!" "Ba nu, vei merge cu noi, să jertfești zeilor!" Dar tânăra, plină de tărie, răspunse: "Nu, nu voi merge să jertfesc idolilor!" Soldații o prinseră și voiră s-o târască, dar ea se împotrivi. Atunci, un soldat scoase sabia și i-o înfipse în inimă. Sf. Anisia a murit martiră pentru Sfânta Liturghie.

Părintele Ogilvie, călugăr iezuit, puțin timp după sosirea sa în Scoția, în anul 1615, a fost arestat și întemnițat. La proces este acuzat: " Cum ai îndrăznit să slujești Liturghia pe pământ scoțian, când regele a interzis?" (era perioada de prigoană a catolicilor în Anglia, după ruptura lui Henric VIII). Părintele Ogilvie a răspuns: "Cristos, împăratul cerurilor și al pământului, a poruncit: Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea" (Luca 22,19), iar regele Scoției zice: "Să nu o faceți! Judecați voi pe cine trebuie să ascult?" Părintele Ogilvie a fost condamnat la moarte și decapitat pentru slujirea Sfintei Liturghii.

Înainte de celebrarea Sfintei Liturghii, unii sfinți petreceau ore îndelungate pentru pregătire. Astfel, Sf. Ioan Vianney și Padre Pio stăteau în rugăciune 3-4 ore. Dar noi, cât timp ne rezervăm pentru a ne pregăti să asistăm la Jertfa Sfintei Liturghii?...
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire