pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Biblia răspunde
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 21.04.2004; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

13. SACRAMENTUL SPOVEDANIEI

Isus îi spune lui Petru: "Ție îți voi da cheile împărăției cerurilor; orice vei lega pe pământ, va fi legat și în cer, și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri" (Matei 16,19). Le zice și Apostolilor: "Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veți lega pe pământ, vor fi legate și în cer, și oricâte veți dezlega pe pământ, vor fi dezlegate și în cer" (Matei 18, 18). În seara învierii le spune Isus, de asemenea: "Luați Duh Sfânt; cărora veți ierta păcatele vor fi iertate, și cărora le veți ține, vor fi ținute" (Ioan 20, 22-23). Iar Sf. Pavel spune: "Dumnezeu ne-a împăcat cu El prin Isus Cristos și ne-a încredințat și nouă slujba împăcării" (II Cor. 5,18).

Pocăința nu constă din a trece la secte, ci din:

1. a avea sinceră și adevărată părere de rău pentru păcate, adică o căință profundă;

2. a-ți spovedi păcatele, pentru a primi dezlegarea de care vorbește Isus în Evangheliile de la Matei și Ioan, citate mai sus.

3. a face fapte bune (canon, satisfacere, reparare) pentru iertarea păcatelor. Citim în Sf. Scriptură:

"Am păcătuit înaintea Domnului, a zis David către Natan. Și Natan a zis lui David: Domnul îți iartă păcatul, nu vei muri!" (II Regi 12,12,13). "Și Isus, văzând credința lor, a zis slăbănogului: îndrăznește, fiule! Iertate sunt păcatele tale." (Matei 9, 2; Luca 5, 20).

În textul de mai sus vedem că Isus iartă păcatele Paraliticului. Unii din cărturari (interpreții Legii) s-au scandalizat: Cum poate un om ierta un păcat făcut împotriva lui Dumnezeu? Iar Isus, ca să le dea o dovadă că, de fapt, a iertat păcatul care nu se vede, face o minune care se vede, zicând: "Scoală-te, ia-ți patul și mergi în casa ta! Iar gloatele au preamărit pe Dumnezeu, Cel ce a dat o așa mare putere oamenilor" (Matei 9,1-8).

Obiecție: Sectarii spun că numai Dumnezeu poate ierta păcatele.

Răspuns: Este foarte adevărat că numai Dumnezeu poate ierta păcatele, dar dacă El a voit să dea această putere și oamenilor, cine ar îndrăzni să spună că nu este bine? Preotul iartă păcatele în Spovedanie, cu puterea dată de Dumnezeu. De aceea zice: "Și eu, cu puterea care mi s-a dat, îți iert și te dezleg..."

Puterea a fost dată Apostolilor de Isus, după cum am văzut mai sus, iar prin ei, urmașilor: Episcopilor și preoților. Dacă Isus a dat această putere urmașilor săi, aceasta cuprinde în sine și datoria creștinilor de a se spovedi, căci altfel n-ar fi avut rost această putere. Dar cine ar fi îndrăznit vreodată să-și asume o astfel de putere, dacă n-ar fi fost dată de Isus?! Reiese clar obligația fiecărui creștin de a-și mărturisi păcatele, cel puțin o dată pe an, la Paști, așa cum prescriu Poruncile Bisericești.

Obiecție: Sectarii spun că preotul nu este discret și divulgă secretul spovedaniei.

Răspuns: Preotul nu are voie să spună nimic din cele auzite în spovedanie, chiar dacă ar trebui să moară. Sunt cazuri când preotul a suferit ani îndelungați de exil, sau a fost omorât, dar nu a divulgat secretul spovedaniei.

Exemple: Sf. Ioan Nepomuk (1338-1383), care spovedea la curtea regelui Venceslav al Boemiei, a fost întrebat de rege ce i-a spus regina în spovedanie? Cu toate ademenirile și amenințările, preotul nu a vrut să spună. A fost bătut, aruncat în temniță, apoi a fost băgat într-un sac și aruncat în râul Vâltava. Astfel a murit înecat, martir al secretului spovedaniei.

În 1845 se săvârși un omor înfiorător la Oratov, lângă Kiev. Asasinul se duse în zori și se spovedi la părintele Kabilovici, parohul Oratovului. Criminalul lăsă în sacristie haina plină de sânge a victimei sale. Fu găsită haina și prezentată la tribunal. Acesta îl acuză pe preot de omucidere. Preotul nu avea decât să spună că un om a fost să se spovedească, dar atunci s-ar fi putut găsi ușor criminalul. Preotul a tăcut, a spus doar că el nu a ucis. A fost condamnat la exil în Siberia, unde a petrecut 16 ani, fiind eliberat abia după ce criminalul, fiind pe patul de moarte, a destăinuit adevărul.

Preotul trebuie să se expună cu orice preț, spovedind muribunzi, bolnavi de boli molipsitoare, cum este ciuma, holera sau lepra. Preotul nu poate refuza pe nimeni. Orice om cu mintea sănătoasă poate înțelege că, dacă spovedania este o obligație atât de grea, nu a fost născocită de preoți, pentru că nimeni nu-și pune viața în pericol dacă nu este îndemnat de aspirații mult mai înalte.

Exemplu: Părintele Damian de Veuster (1840-1889) din Tremeloo, Belgia, este trimis în Insulele Hawai. Este numit preot într-o parohie din răsăritul arhipelagului, unde rămâne timp de 9 ani, luptând cu tot felul de superstiții și vrăjitori păgâni. La 11 mai 1873, acceptă de bună voie să se ducă în colonia de leproși de la Molokai. Trăiește o viață de adevărat misionar al lui Cristos, în mijlocul acelor ființe cu carnea putrezită...

Ajungând pe insulă, prima întâlnire o are cu un tânăr muribund care dorește să se spovedească. Damian intră în coliba cu miros de putrefacție, gura muribundului emană un miros greu de suportat, dar curajosul misionar este hotărât să reziste. Vrea să-i dea maslu și ridică rogojina cu care era acoperit, dar... în locul picioarelor, era o mare de viermi care îi mâncaseră picioarele. Preotul, în numele lui Cristos, rezistă, îi dă maslul și mai stă acolo o jumătate de oră în rugăciune... Această priveliște îl va însoți de-a lungul celor 16 ani trăiți între leproși.

La început dormea pe pământ, aproape de capelă. Prin curajul său de a nu-și arăta nici un dezgust pentru boala lor, a reușit să câștige încrederea acestor nefericiți. El luptă tot timpul cu autoritățile pentru îmbunătățirea vieții acestor deznădăjduiți, înființează capele, construiește căsuțe, organizează fanfare, coruri; face procesiuni, încercând pe toate căile să-i însenineze pe leproși. După 12 ani se îmbolnăvește și el de lepră.

Dar omenirea se trezește la exemplul de eroism al acestui misionar. Sosesc ajutoare, se ridică spitale, case de copii orfani etc. Papà (tatăl) Damian, cum îl numeau băștinașii, moare la data de 15 aprilie 1889! În același timp mai murea părintele Lejeune, în insulele Fidji, care s-a îmbolnăvit de lepră după 30 de ani de misiune.

Aceasta este viața adevăratului preot al lui Cristos, care trebuie să fie "totul în toate" pentru turma sa.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire