pregateste pagina pentru tiparire

































 
 APOLOGETICĂ 

Biblia răspunde
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 21.04.2004; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

11. BOTEZUL

Cuvântul botez vine de la grecescul "baptisma" sau "baptismos" care derivă de la "bapto", de unde s-a făcut în latinește "baptiso" și înseamnă a spăla, a purifica. Citim la Evanghelistul Marcu: "Și când vin din piață, dacă nu se spală, nu mănâncă..." (7,4). Mai înseamnă a fi copleșit de necazuri: "Nu știți ce cereți. Puteți oare să beți paharul pe care-l voi bea Eu și cu botezul cu care Eu mă botez să vă botezați? Iar ei I-au zis: putem" (Matei 20,22); "Și cu botez am a mă boteza" (Luca 12,50); "Isus le-a răspuns: Nu știți ce cereți. Puteți să beți paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezați cu botezul cu care mă botez Eu?" (Marcu 10,38).

De cele mai multe ori înseamnă a boteza, adică a practica ritul religios al botezului: "Drept aceea mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh" (Matei 28,19); "Deci Isus nu boteza, ci ucenicii Lui" (Ioan 4,2); "Deci, primind ei cu dragoste cuvântul lui, s-au botezat..." (Fapte 2,41); "Iar când au crezut lui Filip, care le propovăduia despre împărăția lui Dumnezeu și despre numele lui Isus Cristos, bărbați și femei se botezau" (Fapte 8,12; 16,33; 18,8; 19,5; 22,16); "Au nu știți că toți câți în Cristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat ?" (Rom. 6,3); "Câți în Cristos v-ați botezat, în Cristos v-ați îmbrăcat" (Gal. 3,27).

Botezul creștin nu este cel al lui Ioan Botezătorul, ci este cel al lui Isus Cristos. Însuși înaintemergătorul a declarat: "Eu botez cu apă, dar după mine vine cel ce botează cu Duh Sfânt și cu foc, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg încălțămintele" (Luca 3,16; Matei 3,11; Marcu 1,8). Botezul lui Ioan nu ierta păcatele, ca al lui Isus, ci numai îi pregătea pe oameni la pocăință. Din Faptele Apostolilor vedem că Sf. Pavel a dat botezul lui Isus acelora care din ignoranță au primit numai botezul lui Ioan: "Și a fost când era Apolo în Corint, trecând Pavel prin părțile cele mai de sus, a venit în Efes și, aflând pe unii ucenici, a zis către ei: Ați primit Duhul Sfânt după ce ați crezut? Iar ei au zis: încă nici n-am auzit dacă este Duh Sfânt. Și a zis către ei: Dar cu ce botez v-ați botezat? Iar ei au zis: Cu botezul lui Ioan. Atunci Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocăinței, zicând să creadă în cel ce vine după el, adică în Isus. Și auzind, s-au botezat în numele Domnului Isus" (Fapte 19,1-5).

Botezul lui Ioan era ca spălările legale ale evreilor, dar Botezul lui Isus este botezul răscumpărării, al renașterii la viața harului, datorită meritelor Patimilor și morții Mântuitorului. Prin Patima și învierea Sa, ne-a redat viața harului pierdut. Prin urmare, este o deosebire esențială între botezul lui Ioan și botezul creștin, făcut în numele Sfintei Treimi, după răscumpărare. De aceea, Isus stabilește taina botezului după învierea Sa.

Botezul copiilor

Nimenea nu se mântuiește fără botez, cum spune însuși Isus Cristos către Nicodim: "De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea intra în împărăția lui Dumnezeu" (Ioan 3,5). După înviere, Isus a poruncit Apostolilor să boteze toate națiunile, zicând: "Datu-mi-s-a toată puterea în cer și pe pământ. Drept aceea mergând, învățați toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh" (Matei 28,19); iar la Marcu citim: "Mergeți în toată lumea, vestiți Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede și se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi" (Marcu 16,16).

Obiecție: Din acest text de la Marcu, unii sectari susțin că numai cei ce cred și se botează se pot mântui. Însă copiii mici nu pot crede, deci nu-i permis să fie botezați.

Răspuns: Isus ne spune: "De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea intra în împărăția lui Dumnezeu". Însă pruncii pot intra în împărăția lui Dumnezeu, după cum spune însuși Mântuitorul: "Lăsați pruncii să vină la Mine și nu-i opriți, că a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu" (Luca 18,16). Prin urmare, dacă nimeni nu se poate mântui fără botez, iar copiii pot moșteni împărăția lui Dumnezeu, înseamnă că ei pot fi botezați. Isus nu condiționează vârsta și vedem că El iubea copiii, deci putem fi siguri că nu i-ar fi lipsit de viața harului până la vârsta adultă. Căci, dacă fără botez omul nu poate deveni creștin, ar însemna că un copil nebotezat, care moare, nu ajunge în fericirea eternă. Care părinte nu dorește să fie împreună cu copiii săi în paradis?

Răscumpărarea este un dar gratuit făcut de Isus. Copilul trebuie botezat la naștere pentru a deveni creștin și a se putea împărtăși de comoara spirituală a creștinilor. Așa cum nu copiii au supărat pe Dumnezeu, ci Adam, tot așa ei pot deveni creștini prin promisiunile făcute de nași în locul lor. Când vor face prima cuminecare, ei vor reînnoi singuri toate promisiunile făcute la botez. Citim în Faptele Apostolilor: "Și o femeie cu numele Lidia, vânzătoare de porfiră din cetatea Tiatirelor, asculta. Acesteia, Dumnezeu i-a deschis inima ca să ia aminte la cele grăite de Pavel. Iar după ce s-a botezat și ea, și casa ei..." (Fapte 16,14-15); "Și el, luându-i la sine (Temnicerul), în acel ceas al nopții, a spălat rănile lor și s-a botezat el și toți ai lui" (Fapte 16, 33); "Am botezat și casa lui Ștefana..." (I Cor. 1,16).

Se vede clar că Apostolii au botezat și copiii, căci altfel s-ar fi menționat: "toată casa, afară de copii". Casele, pe vremea aceea, nu puteau să fie fără copii, căci copiii erau o binecuvântare a lui Dumnezeu. Sf. Ireneu (120-202), ucenic al Sf. Policarp care l-a cunoscut bine pe Sf. Ioan Evanghelistul, ne spune: "... au fost botezați copii sugari, tineri, feciori și bătrâni" (Cartea scrisă împotriva ereticilor în primul veac după Cristos, intitulată Adversus Haereses, cap. II, 22, 4).

Se constată limpede că Apostolii și urmașii acestora au practicat botezul la copiii mici. Altfel ar trebui să contestăm viețile marilor sfinți: Sf. Dominic, Sf. Anton de Padua, Sf. Francisc de Assisi, Sf. Tereza; toți sfinții stigmatizați, marii predicatori, toți aceștia n-au fost creștini pentru că s-au botezat când erau mici?... Ar fi permis Isus ca, timp de aproape două milenii, creștinismul să trăiască într-o greșeală atât de mare, fiindcă toți s-au botezat de copii mici și nu când au ajuns adulți?...

Cum se dă botezul

La început, creștinii se botezau prin scufundare (imersiune) în apă; prin vărsarea apei pe cap, ori prin stropire (aspersiune). În Faptele Apostolilor citim despre famenul (eunucul) reginei Candache: "S-au coborât amândoi la apă - și Filip, și famenul - și l-a botezat" (8,38-39). Dar nu se spune cum. Unii susțin că eunucul nu ar fi putut fi botezat prin scufundare, căci apa era mică. Dar nu se știe dacă atunci nu era mai adâncă. Avem picturi vechi ale Botezului Domnului de către Ioan Botezătorul, în care Isus este numai cu picioarele în apă, care nu-i adâncă. În alte picturi, Ioan îi pune mâna pe cap, semn de scufundare, alteori se vede că apa a fost numai vărsată pe capul Mântuitorului. În picturile în care se vede porumbelul coborând asupra Lui, este semn că n-a fost scufundat în râu.

Exemplu: La Roma se află o vestită pictură din secolul II, în Cimitirul lui Calixt: lângă un pescar care trage cu undița un pește din apă (simbol al creștinului renăscut), este reprezentat botezul unui copil cam de 10 ani. Copilul și cel care-l botează stau în picioare în apă. Apa are adâncime mică, ajungând doar până sub genunchiul copilului. Botezătorul își pune mâna dreaptă pe capul copilului. În jurul capului apa curge în toate părțile. Este o prețioasă dovadă arheologică, atât pentru botezul prin vărsare, cât și pentru botezul copiilor.

Faptele Apostolilor amintesc de convertirea Sf. Pavel, când: "Anania a intrat în casă și, punându-și mâinile pe el, a zis: Frate Saule, Domnul Isus, cel ce ți s-a arătat pe calea pe care veneai, m-a trimis ca să-ți capeți vederea și să te umpli de Duhul Sfânt. Și îndată a căzut de pe ochii lui ceva ca niște solzi; și a văzut și, sculându-se, s-a botezat" (Fapte 9,17). Tot Sf. Pavel, închis în temniță, a convertit pe temnicerul din Tiatira "care, luându-l pe el și pe Sila în același ceas al nopții, le-a spălat rănile și s-a botezat îndată, el și ai lui toți" (Fapte 16,33).

Cartea DIDAKE DIATON DODEKA APOSTOLON (Învățătura celor doisprezece Apostoli), scrisă în primul secol după Cristos, ne arată sigur cum se făcea botezul pe timpul Apostolilor: "Cât privește botezul, botezați în modul următor: După ce ai făcut tot ce trebuie, botezați în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh, într-o apă vie (curgătoare). Dacă nu ai apă vie, botează-l în altă apă; dacă nu te poți servi de apă rece, folosește apă caldă. Varsă de trei ori apă pe capul lui: În numele Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh".

Sf. Petru a botezat, prin vărsare ori stropire, întâi trei mii de suflete, cum citim: "Cei care au primit bucuros cuvântul s-au botezat și se adunară în ziua aceea ca la trei mii de suflete" (Fapte 2,41); apoi: "Și mulți din cei care auziră cuvântul au crezut și se făcuse numărul bărbaților ca la cinci mii" (Fapte 4,4). Dar trebuie să fi fost acolo și femei și copii, care nu sunt amintiți. Deci, la zece mii de persoane, nici forță fizică nu ar avea cineva ca să-i boteze pe toți prin scufundare.

Botezul se poate înlocui cu iubirea perfectă de Dumnezeu, sau cu martiriul.

Exemplu: Sfânta Sofia, văduvă din Roma, a avut trei fete cărora le-a dat numele celor trei virtuți teologale: credința, speranța și iubirea (I Cor. 13,13) - Pistis, Elpida și Agapi. Pistis avea 12 ani, Elpida 9 ani și Agapi 10 ani. Toate trei, din fragedă copilărie, și-au consacrat viața lui Cristos. Sub împăratul Adrian, în anul 120 d.Cr., au fost pârâte că sunt creștine și au fost martirizate: Pistis a fost bătută cu vergi, i-au tăiat sânii, a fost aruncată în cuptor încins, în căldare cu rășină topită, apoi i s-a tăiat capul. Elpida a fost dezbrăcată și bătută cu bice, aruncată în cuptorul cu foc, spânzurată de mâini și, cu clește de fier, au smuls carnea de pe ea. Cu Agapi au procedat la fel. Mama lor, Sofia, a fost lăsată să vadă martiriul fiicelor sale. Ea le-a îngropat pe toate trei cu mâinile ei. Apoi, la trei zile, a murit și ea de durere. Vedem că și copiii pot fi botezați și mântuiți!

Exemple: Sf. Ciprian (+258) ne spune că, din cauza păcatului strămoșesc, copiii au nevoie de botez, să nu aștepte 8 zile, căci așa cum Dumnezeu nu caută la față, nu caută nici la vârstă" (Epistola 64,2). Sf. Augustin (354-430) scrie: "Copilul devine creștin, nu prin credință, care are temelia în voință, ci prin sacramentul credinței (botez...). Când copilul ajunge la pricepere, nu mai primește încă odată botezul, numai îl înțelege și își supune voința" (Epistola 96, Nr. 10). Se constată, deci, atât din Sfânta Scriptură, cât și din tradiția Apostolică, admiterea copiilor la taina botezului. Botezul fiind taina cea mai necesară, fără de care nu se poate ajunge în împărăția cerurilor, nu este permis să-l amânăm până ajungem la vârsta adultă.

Exemplu: Sf. Ludovic, Regele Franței (1214-1270), s-a născut în satul Poissy, unde a fost și botezat. A fost consacrat rege la Reims. El ținea mai mult la bisericuța din Poissy decât la frumoasa catedrală din Reims. Când a fost întrebat pentru ce, a răspuns: "În catedrala din Reims eu nu am devenit decât regele Franței, dar în sărăcăcioasa bisericuță din Poissy am devenit fiu al lui Dumnezeu. Această a doua demnitate este mai mare decât cea dintâi, căci cu moartea voi pierde coroana regală, pe când ca fiu al lui Dumnezeu o voi câștiga pe cea veșnică, și voi intra în rai!"
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire